976 matches
-
enzimelor (proteinelor) ce pot influența statusul microcirculației renale [139]. La nivelul rinichiului există, in acest sens, mai multe sisteme reglatoare care pot fi afectate de un polimorfism genetic, rezultatul fiind hipertensiunea glomerulară, care este principalul mecanism patogenetic al BDR. a. Polimorfismul genelor sistemului renină-angiotensină (SRA) Acesta a fost cel mai intens studiat, după ce în ultimii ani a fost aproape general acceptat rolul esențial al SRA în patogeneza BDR. Au fost descoperite mai multe variante determinate genetic ale unor componente ale SRA
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
intens studiat, după ce în ultimii ani a fost aproape general acceptat rolul esențial al SRA în patogeneza BDR. Au fost descoperite mai multe variante determinate genetic ale unor componente ale SRA ce ar putea influența rezistența microvasculară renală [225]: - două polimorfisme ale genei angiotensinogenului (M235T și T174M), ce ar putea modifica disponibilitatea substratului pentru renină și rata producției de angiotensină I (AI); totuși, această modificare nu a putut fi corelată cu prezența sau cu evoluția BDR [31]; - polimorfismul de tip inserție
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
renală [225]: - două polimorfisme ale genei angiotensinogenului (M235T și T174M), ce ar putea modifica disponibilitatea substratului pentru renină și rata producției de angiotensină I (AI); totuși, această modificare nu a putut fi corelată cu prezența sau cu evoluția BDR [31]; - polimorfismul de tip inserție/ deleție (I/ D) al genei enzimei de conversie a AI (ACE), modificare localizată în intronul 16 al genei (cromozomul 17); varianta D a enzimei crește semnificativ riscul BDR într-o manieră doză-dependentă, datorită creșterii activității enzimei în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
localizată în intronul 16 al genei (cromozomul 17); varianta D a enzimei crește semnificativ riscul BDR într-o manieră doză-dependentă, datorită creșterii activității enzimei în plasmă (risc maxim pentru genotipul DD), în timp ce varianta II conferă o protecție relativă față de BDR; - polimorfismul genei receptorului tip 1 al angiotensinei (ATR1), de tip A1166C, care a fost asociat cu predispoziția pentru hipertensiunea esențială. Dintre variațiile genetice descrise, cea mai bine cunoscută este cea a enzimei de conversie a angiotensinei I (ECA); cele trei variante
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
terminale, localizate intracelular. Din punct de vedere funcțional, afinitatea STNH-1 uman pentru Na extracelular (Km) variază între 23 și 136 mmol/l, având de asemenea o mare afinitate pentru amilorid, al cărui efect este inhibitor. Au fost descrise mai multe polimorfisme genetice ale STNH-1, în special la nivelul TM4 și TM9, care modifică semnificativ Km, respectiv sensibilitatea la inhibitorii farmacologici (amilorid). Activarea STNH-1 este dependentă în special de concentrația citoplasmatică a H+(pH), activitatea semi-maximală fiind atinsă la om la un
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
de un domeniu molecular localizat pe „coada” intracelulară N-terminală, domeniu ce ar putea fi caracterizat ca un „senzor”de pH. Din cele de mai sus rezultă că reglarea activității STNH-1 este asigurată în esență prin exprimarea genică a unor polimorfisme individuale, respectiv prin mesageri celulari (citokine, interleukine) care ar modifica structura tridimensională a TM sau a „cozilor” intracelulare. Astfel, la pH normal, activarea STNH-1 este consecința unei multitudini de factori, printre care factori de creștere, antigene, forbol-esteri, și contracția spațiului
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
severă. Gena podocinei (NPHS 2) a fost recent evidențiată ca responsabilă, printr-o mutație punctiformă, de apariția unui sindrom nefrotic congenital cortico-rezistent, transmis autosomal recesiv. d. Alți markeri genetici posibili ai BDR Gena aldozo-reductazei, a fost implicată în urma descoperirii unui polimorfism la nivelul finalului regiunii 5 a microsatelitului, cu predominența alelei Z-2 la pacienții cu BDR, în detrimentul alelei Z+2. Gena peptidului natriuretic atrial (ANP): deși s-a descris un polimorfism al ANP, nu a putut fi încă demonstrată o legătură
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
ai BDR Gena aldozo-reductazei, a fost implicată în urma descoperirii unui polimorfism la nivelul finalului regiunii 5 a microsatelitului, cu predominența alelei Z-2 la pacienții cu BDR, în detrimentul alelei Z+2. Gena peptidului natriuretic atrial (ANP): deși s-a descris un polimorfism al ANP, nu a putut fi încă demonstrată o legătură certă a acestuia cu BDR. Gena proteinei G: a fost descoperită o mutație în subunitatea ?3 a acestei proteine, care ar putea fi responsabilă pentru activitatea crescută a acestei proteine
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
activitatea crescută a acestei proteine de transport intracelular; această variantă este determinată de o mutație la nivelul genei (C825T) și este asociată semnificativ cu HTA și BDR la pacienții cu T1DM. Gena nitric oxid sintetazei: au fost descrise mai multe polimorfisme ale acestei gene, dintre care o frecvență repetitivă la nivelul intronului 4 este asociată semnificativ cu boala coronariană ischemică și cu BDR, la pacienții cu T2DM. Genele proteinelor implicate în captarea/utilizarea celulară a glucozei. Un polimorfism (Xba I) al
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
descrise mai multe polimorfisme ale acestei gene, dintre care o frecvență repetitivă la nivelul intronului 4 este asociată semnificativ cu boala coronariană ischemică și cu BDR, la pacienții cu T2DM. Genele proteinelor implicate în captarea/utilizarea celulară a glucozei. Un polimorfism (Xba I) al genei transportorului de glucoză (GLUT 1) a fost asociat cu incidența crescută a BDR la pacienți de origine chineză cu T2DM [123]; de asemenea, a fost detectat un polimorfism (K121Q) al PC1 (plasma cell differentiating antigen 1
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
implicate în captarea/utilizarea celulară a glucozei. Un polimorfism (Xba I) al genei transportorului de glucoză (GLUT 1) a fost asociat cu incidența crescută a BDR la pacienți de origine chineză cu T2DM [123]; de asemenea, a fost detectat un polimorfism (K121Q) al PC1 (plasma cell differentiating antigen 1), un inhibitor specific al acțiunii post - receptor a insulinei [177] , iar acest polimorfism a fost incriminat în producerea insulinorezistenței și accelerarea evoluției BDR la pacienții cu T1DM; totuși, alte studii au infirmat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
cu incidența crescută a BDR la pacienți de origine chineză cu T2DM [123]; de asemenea, a fost detectat un polimorfism (K121Q) al PC1 (plasma cell differentiating antigen 1), un inhibitor specific al acțiunii post - receptor a insulinei [177] , iar acest polimorfism a fost incriminat în producerea insulinorezistenței și accelerarea evoluției BDR la pacienții cu T1DM; totuși, alte studii au infirmat recent aceste ipoteze [226]. Este posibil ca aceste rezultate contradictorii să fie explicabile prin diferențele etnice dintre grupurile studiate . Genele paraoxonazelor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
rezultate contradictorii să fie explicabile prin diferențele etnice dintre grupurile studiate . Genele paraoxonazelor (PON) 1și 2. Paraoxonazele sunt enzime implicate în protecția antioxidativă a particulelor LDL și HDL, ale căror gene sunt localizate pe cromozomul 7. PON1 poate prezenta două polimorfisme, care au fost asociate cu o incidență crescută a bolii coronariene, în special la pacienții diabetici (dar și la non-diabetici). PON2 prezintă de asemenea două tipuri de polimorfism, Ala/Gly 148 și Cys/Ser 311; plimorfismul PON2-311 a fost și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
ale căror gene sunt localizate pe cromozomul 7. PON1 poate prezenta două polimorfisme, care au fost asociate cu o incidență crescută a bolii coronariene, în special la pacienții diabetici (dar și la non-diabetici). PON2 prezintă de asemenea două tipuri de polimorfism, Ala/Gly 148 și Cys/Ser 311; plimorfismul PON2-311 a fost și el asociat cu prezența cardiopatiei ischemice, pe când PON2-148 a fost găsit în două studii recente asociat cu BDR independent de ceilalți factori de risc cunoscuți, la pacienții cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
51 e prezentată evoluția uneia dintre primele paciente cu deficit de GH tratate de mine în Clinica Endocrinologică Iași. Se știe că există grade variate de sensibilitate individuală la terapia cu rGH. Diferențele individuale de răspuns se datorează, printre altele, polimorfismului receptorului pentru GH care determină sensibilități diferite la acțiunea aceleiași doze de GH . Tocmai reacțiile individuale la tratament ar trebui să impună individualizarea dozei utilizate prin adaptarea ei în decursul terapiei, în funcție de rezultat. Urmărirea pacienților tratați trebuie făcută la un
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
se află în stare nativă ca heterotetrameri simpli. Heterotetramerii din IgM și din IgA sunt asociați printr-o proteină însoțitoare desemnată J, formând o suprastructură. Se redă și proporția diferitelor clase Ig din serul uman. 2.1. BAZELE MOLECULARE ALE POLIMORFISMELOR IMUNOGLOBULINELOR 2.1.1. INTRODUCERE Deși sunt asemănătoare ca structură, moleculele Ig formează o familie, deoarece pe baza unui aceluiași pattern molecular fundamental (heterotetramerul imunoglobulinic) aceste molecule se prezintă într-o diversitate imensă, datorită marilor variații în secvența de aminoacizi
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
izotip (γ, ε sau α) implică rearanjări genice diferențiate și prelucrare diferențială și probabil chiar rearanjări genomice ca urmare a instalării endociclurilor care prefațează enorma diferențiere structurală și funcțională a nucleilor diferitelor elemente figurate din sistemul limfoid. Astfel se explică polimorfismul extrem al nucleilor acestor elemente figurate, precum și apariția unor procese de segregare genomică, cu prezența unor punți sau cordoane cromatiniene (fig. 3.13), precum și apariția chiar a politeniei, pe care noi am semnalat-o în anumite cazuri, în asemenea nuclei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a catenelor L și H prezintă o mare variație în secvența de aminoacizi, regiunea constantă (C) se supune regulilor comune altor proteine: secvența de aminoacizi este totdeauna identică pentru fiecare tip de catenă, cu excepția câtorva poziții pentru care se generează polimorfism genetic. Polimorfismul genetic este recunoscut de obicei indirect, prin proprietatea unor variante de a inhiba aglutinarea eritrocitelor tapetate cu anticorpi specifici. Aceste variante sunt cunoscute sub numele de grupe Gm (marker γ) sau Km (Inv) și afectează catena H, respectiv
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
L și H prezintă o mare variație în secvența de aminoacizi, regiunea constantă (C) se supune regulilor comune altor proteine: secvența de aminoacizi este totdeauna identică pentru fiecare tip de catenă, cu excepția câtorva poziții pentru care se generează polimorfism genetic. Polimorfismul genetic este recunoscut de obicei indirect, prin proprietatea unor variante de a inhiba aglutinarea eritrocitelor tapetate cu anticorpi specifici. Aceste variante sunt cunoscute sub numele de grupe Gm (marker γ) sau Km (Inv) și afectează catena H, respectiv catena L.
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ci a secvențelor omoloage ce codifică regiunile constante ale catenelor H. Etape ulterioare de duplicație și rearanjare cromozomală au condus la poziționarea actuală a genelor pentru catenele H și L, care nu se află în sintenie (în același cromozom). Nici polimorfismul genetic al catenei L (sistemul Km) nu este lincat cu acela al catenei H (sistemul Gm). Subclasele de imunoglobuline par a reprezenta „experimente curente” în evoluția acestor molecule, suportul pentru o asemenea afirmație fiind adus de datele cu privire la evoluția subclaselor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
această leziune de efectele sale secundare profunde. Mutantele care apar spontan în liniile celulare de plasmacitom, menținute in vitro, includ două care prezintă deleții parțiale ale catenei H. Una dintre acestea implică domeniul CH1 (Secher și colab., 1974). 7.2. POLIMORFISMELE COMPLEMENTULUI Analiza polimorfismului lui C3 a dovedit existența unei alele null (asintetice sau nonsintetice) înainte de a se fi descoperit vreun caz de deficiență a lui C3. Alelele mai puțin comune ale factorului B reprezintă mutante într-o altă parte a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
efectele sale secundare profunde. Mutantele care apar spontan în liniile celulare de plasmacitom, menținute in vitro, includ două care prezintă deleții parțiale ale catenei H. Una dintre acestea implică domeniul CH1 (Secher și colab., 1974). 7.2. POLIMORFISMELE COMPLEMENTULUI Analiza polimorfismului lui C3 a dovedit existența unei alele null (asintetice sau nonsintetice) înainte de a se fi descoperit vreun caz de deficiență a lui C3. Alelele mai puțin comune ale factorului B reprezintă mutante într-o altă parte a moleculei comparativ cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de o diversitate enormă, constituindu-se în markeri de identificare a indivizilor umani. Așa se explică de ce fiecare individ uman are propria sa „etichetă CMH”, diferită de a altor indivizi umani, neînrudiți. Rezultă că moleculele CMH se caracterizează printr-un polimorfism excepțional și astfel se explică marile diferențe dintre indivizii umani în ceea ce privește reacțiile lor de răspuns la infecții virale, bacteriene, fungice sau de altă natură, la transplant de țesuturi sau de organe, precum și față de celulele transformate malign. Polimorfismul CMH este cel
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
caracterizează printr-un polimorfism excepțional și astfel se explică marile diferențe dintre indivizii umani în ceea ce privește reacțiile lor de răspuns la infecții virale, bacteriene, fungice sau de altă natură, la transplant de țesuturi sau de organe, precum și față de celulele transformate malign. Polimorfismul CMH este cel mai pronunțat polimorfism cunoscut până în prezent, la specia umană. Și în sistemul antigenic sangvin ABO, pe suprafața eritrocitelor se întâlnesc antigene specifice, pe când, în serul sangvin sunt prezenți anticorpi (aglutinine). Anticorpii din sistemul sangvin ABO, spre deosebire de anticorpii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
astfel se explică marile diferențe dintre indivizii umani în ceea ce privește reacțiile lor de răspuns la infecții virale, bacteriene, fungice sau de altă natură, la transplant de țesuturi sau de organe, precum și față de celulele transformate malign. Polimorfismul CMH este cel mai pronunțat polimorfism cunoscut până în prezent, la specia umană. Și în sistemul antigenic sangvin ABO, pe suprafața eritrocitelor se întâlnesc antigene specifice, pe când, în serul sangvin sunt prezenți anticorpi (aglutinine). Anticorpii din sistemul sangvin ABO, spre deosebire de anticorpii din sistemul imunitar care sunt sintetizați
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]