480 matches
-
valori comune atât Eladei, cât și lumii de astăzi. Necesitatea introducerii de reguli morale în comportamentul politic și în viața de zi cu zi este un important principiu al vechilor greci. Ideile de patrie și patriotism, restrânse pentru secole de polis, s-au născut tot în Antichitatea greacă și au fost cultivate prin educație. Din acele vremuri vin și concepțiile înalte despre pace ca ideal al oamenilor, precum și cele despre unitatea și unicitatea omenirii, străfulgerări ale minților luminate ce treceau dincolo de
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
înțelegerea omului naturii și Universului i-au determinat să încerce depășirea explicațiilor tradiționale oferite de religie; tendința către alte căi de cunoaștere a adevărului, frumosului, fericirii, justiției și ordinii s-a accentuat în perioadele de intensificare a conflictelor interne din polisuri și a luptelor pentru hegemonie în Elada, din secolele V - IV î.Hr. Dacă explicația clasică a apariției și existenței lumii se bazase timp de secole pe miturile homerice, pe acțiunea zeilor, în fruntea cărora trona familia patriarhală a lui Zeus
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
direcție de gândire transmisă ca moștenire spiritualității moderne europene. Artele au lărgit, la rândul lor, orizontul preocupărilor intelectuale ale grecilor și au dat glas gusturilor și sentimentelor lor. Ca și manifestările religioase ori sportive, artele nu puteau fi separate de polis, mult timp exprimându-se în strânsă dependență de religie și politică. Vorbind, la începuturi, mai multe dialecte, grecii și-au creat o limbă comună în epoca elenistică (secolele IV - I î.Hr.), denumită „Koiné”. Arta dramatică, de pildă, și-a avut
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
a fost o luptă navală care s-a dat între o alianță a unor polisuri (orașe-state) din Grecia Antică și Imperiul Persan al lui Xerxes I, în septembrie 480 î.Hr. Bătălia a avut loc în strâmtoarea dintre continent și insula Salamina (), o insulă din Golful Saronic, în apropierea Atenei. Bătălia a marcat punctul culminant al
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
000 km. Cirus cel Mare creează dintr-un stat vasal un vast imperiu cucerind Imperiul Medic, primul mare stat monarhic iranian, Imperiul Neo-Babilonian și Regatul Lidian, deschizând cale fiului său, Cambyses al II-lea, spre cucerirea Egiptului. Războaiele medice, dintre polisurile grecești și , au arătat acestuia că nu este invincibil, înfrângerile suferite la Marathon, Salamina și Plateea umilindu-l pe Regele Regilor în fața întregii lumi. După cucerirea Imperiului Persan de către Alexandru cel Mare, vastele sale teritorii încep să facă parte din
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
rang chiar în bătălia combinată, terestră și navală, de la capul Mycale (Insula Samos, 479 î.Hr.). În toamna anului 481 î.Hr., premergător începerii războiului, la templul lui Poseidon, de pe Istmul Corint, s-au întrunit pentru prima dată delegații din aproape toate polisurile grecești. Întâlnirea s-a transformat într-un mare succes diplomatic al spartanilor. Adunarea a aordat Spartei comanda supremă, terestră și navală, a forțelor panelenice, forțe reunite în acele condiții de necesitate. În fruntea forțelor grecești urmau a se afla cei
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
înainte ca orizonturile de la nord să se întunece de puzderia armatei asiatice. Nu putea fi mulțumit de forțele armate atribuite. Din armata de elită spartană nu primise decât 300 de hopliți (infanterie grea). Acestora li se adăugaseră detașamente ale altor polisuri, care nu depășeau 5000 de oameni. Erau trupe pestrițe, ușor înarmate, mai slab instruite, pe care se putea baza în mai mică măsură. Educația dură, uneori sălbatică, a bărbaților spartani, producea de secole numai războinici de elită, antrenați excelent, atât
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
următoare. Trecând umiliți de Termopile, perșii au cucerit și incendiat Thespia, Plateea și Atena, dar victoriile navale ale atenianului Temistocle la Salamina, ale lui Leotyides și Xanthippos la Mycale, lângă Samos și înfrângerea suferită de generalul persan Mardonios în fața coaliției polisurilor grecești conduse de spartanul Pausanias la Plateea, în cursul anului următor (479 î.Hr.), au provocat deruta finală a invadatorilor și eliberarea cetăților grecești din Asia Mică, grupate apoi de Atena în Liga de la Delos (478 î.Hr.). Liga ateniană a continuat
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
(, "Thermopylae", „Porțile fierbinți”) a fost o luptă care s-a dat între o alianță a unor polisuri (orașe-state) din Grecia Antică și Imperiul Persan al lui Xerxes I. Bătălia a durat trei zile în timpul celei de-a doua invazii persane în Grecia, în același timp cu Bătălia de la Artemisium, în august sau septembrie 480 î.Hr., și a
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
între 100 și 150 de autori, scrisă de-a lungul mileniului I î.e.n. Lumea grecească a avut condiții mult mai favorabile decât acelea din Orientul antic pentru dezvoltarea studiului istoriei. Spre deosebire de Grecia, care avea o structura social-politică superioară, unde predominau polisurile ale căror multitudine și specificul organizării lor au permis participarea unui mare număr de cetățeni la viața publică, în Orient, puterea era deținută de un despot, considerat un trimis divin pe tron, ce nu îngăduia o viață politică și posibilitatea
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
al II-lea; cartea a IV-a este dedicată sciților și geților; ultimele cinci cărți descriu războaiele medice din timpul domniilor lui Darius I și Xerxes. La o generație după Herodot, asistăm la un val de istorii locale ale orașelor-stat (polisuri). Primii istorici locali se angajau pentru păstrarea arhivelor scrise ale orașului și sanctuarului. Dionysius din Halicarnas a caracterizat acești istorici ca precursorii lui Tucidide. Istoriile locale au continuat să fie scrise până în antichitatea târzie, atâta timp cât orașele-state au supraviețuit. Hippias din
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
luptau pentru onoare, răzbunare, câștig personal, eroism și victorie. Mosternirea Iliadei a fost o moștenire a Greciei arhaice ce reprezenta o cale de rezolvare a disputelor pe cale violență. Mici orașe individuale s-au constituit în secolele VIII-V i.e.n. numite polisuri, formate din triburi ce au renunțat la propria autonomie și au recunoscut o autoritate centrală politică. După intensificarea comerțului, multe comunități s-au supus sub comandă unui singur polis. Polisurile își acordau importantă poziției geografice și plasării strategice ce le
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
orașe individuale s-au constituit în secolele VIII-V i.e.n. numite polisuri, formate din triburi ce au renunțat la propria autonomie și au recunoscut o autoritate centrală politică. După intensificarea comerțului, multe comunități s-au supus sub comandă unui singur polis. Polisurile își acordau importantă poziției geografice și plasării strategice ce le ofereau o bună apărare datorită dealurilor și munților. Cea mai importantă zona a polisului era Agora, o piață publică și un loc de adunare a cetățenilor greci ce interacționau
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
individuale s-au constituit în secolele VIII-V i.e.n. numite polisuri, formate din triburi ce au renunțat la propria autonomie și au recunoscut o autoritate centrală politică. După intensificarea comerțului, multe comunități s-au supus sub comandă unui singur polis. Polisurile își acordau importantă poziției geografice și plasării strategice ce le ofereau o bună apărare datorită dealurilor și munților. Cea mai importantă zona a polisului era Agora, o piață publică și un loc de adunare a cetățenilor greci ce interacționau și
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
autoritate centrală politică. După intensificarea comerțului, multe comunități s-au supus sub comandă unui singur polis. Polisurile își acordau importantă poziției geografice și plasării strategice ce le ofereau o bună apărare datorită dealurilor și munților. Cea mai importantă zona a polisului era Agora, o piață publică și un loc de adunare a cetățenilor greci ce interacționau și se angajau în viață politică. Orașul-stat a devenit adaptiv și a prosperat. Au luat ființă 1500 de orașe-state în Grecia, precum și în coloniile din
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
interacționau și se angajau în viață politică. Orașul-stat a devenit adaptiv și a prosperat. Au luat ființă 1500 de orașe-state în Grecia, precum și în coloniile din Spania, Italia, Africa, sudul Franței, Asia Mică și chiar și în Afghanistan. Iubirea față de polis a devenit chiar o dorința sexuală de a trăi în oraș-himeros. Cetățenii unui oraș se considerau cu adevărat civilizați de restul indivizilor din afară considerați "barbari"-hoi barbaroi. Orașele au devenit centre ale dezvoltării științei și filosofiei. Dar au devenit
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
comandant spartan, aflat în Siracuza, deși a respins atacul atenian și a trimis pradă Spartei, el a păstrat o mare parte din ea, îmbogățindu-se, fiind găsit vinovat de corupție. În războiul peloponesiac, corupția, imoralitatea și tirania germinau în inima polisurilor. Războiul s-a încheiat în Dardanele, generalul spartan Lisandru blocând și distrugând flota ateniană. Acesta a câștigat cu sprijinul perșilor, vechiul inamic. Atena a capitulat. Zidurile orașului au fost dărâmate, oligarhii au preluat puterea, iar democrații au fost executați. Epoca
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
Atena a capitulat. Zidurile orașului au fost dărâmate, oligarhii au preluat puterea, iar democrații au fost executați. Epoca de Aur se sfârșise cu sinuciderea filosofului Socrate, condamnat de regimul de atunci pentru învățătură și activitatea sa considerată "neconformistă" Dorința unicității polisurilor a rămas o dorința neîmplinită si nerealizată. Dintr-un mic regat al secolului IV i.en., un mare cuceritor va făuri un imperiu în numai într-o decadă. Nu încerca să făurească doar un imperiu, ci o lume nouă, o
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
drumurile (rutele) pe mare ale corăbiilor cu mărfuri fiind bine cunoscute de pirați. Coastele sudice ale Anatoliei (Cilicia, Caria), care, prin configurația lor (golfulețe, mici peninsule), ofereau adăpost tâlharilor marilor, constituiau baze importante ale piraților antici. Tucidide ne consemneză că polisurile grecești au organizat în secolele al VIII-lea î.Hr. și în al VII-lea î.Hr expediții împotriva piraților; primul dintre aceste orașe-stat a fost Corintul, un important centru comercial elen. În secolul al IV-lea î.Hr., Alexandru Macedon a
Piraterie () [Corola-website/Science/304219_a_305548]
-
Siciliei sau doar a Apuliei și Calabriei — Strabon era cel mai important susținător al unei definiții mai largi. Cu această colonizare, cultura greacă a ajuns în Italia, odată cu dialectele sale de limbă greacă antică, tradițiile religioase și sistemul politic al "polisurilor", însă în scurt timp a evoluat într-o civilizație elenă originală, interacționând mai apoi cu civilizațiile italice și latine. Cel mai important aport cultural a fost alfabetul grecesc în forma sa chalcică/cumaeană, adoptat întâi de etrusci, și evoluând ulterior
Magna Graecia () [Corola-website/Science/303915_a_305244]
-
indoeuropeană "*reg", care se regăsește atât în sanscritul "răj-" cât și în formele latine "rex", "regis", în irlandezul "ri" sau în galicul "-rix". Numele tatălui, Eioneus, provine probabil din toponimul Eion ("Coasta"), purtat de așezământul tracic care a devenit apoi polisul Amfipolis, aflat la vărsarea râului Strimon (azi Struma). Căpetenia tracă a venit în ajutorul regelui Priam în cel de-al zecelea an al războiului troian, instalându-și tabăra în fața zidurilor Troiei. Rhesus era vestit pentru carul său de luptă bogat
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
cinstea protectorului sau, împăratul român Tiberius. Monede găsite în localitate din vremea împăratului Claudius, din anul 54 e.n., arată că în vremea aceea orașul a fost numit o vreme Claudiopolis , adică orașul lui Claudius și că dobândise probabil statutul de polis. În limba greacă orașul se numea Tiveriás (Τιβεριάς) , iar în arameica טבריא. Învățații evrei au căutat să născocească, prin speculații lingvistice și jocuri de cuvinte (midreshey milim), o explicație diferită, neaoșa, a numelui orașului. Astfel în Talmudul babilonean (Masehet Meghila
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
conflicte serioase, deoarece nu era o împărțire exactă a vietii personale de cea socială. Individul decidea singur cît este de rațională participarea lui în treburile sociale și statale, între care ei nu făceau nici o diferență. El se identifică ușor cu polisul și deciziile primate și se consideră la fel de liber în calitatea unei părți organice a unui tot întreg. Acest fenomen după părerea teoreticianului liberar Benjamin Konstan era o libertate colectivă care: a totodată în realizarea anumitor funcții a puterii supreme, care
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
societate că îmbinata cu forma colectivă a libertății. Toate acțiunile particulare se aflau sub o strictă supraveghere. Propria independența nu se reflectă nici în opinia, nici, cu atît mai mult, în ceea ce privește interesele reale a persoaneia. Supunerea fără obiecții a individului polisului nu însemnă că democrația ateniana nu avea conflicte interioare. Astfel de conflicte apăreau periodic, în primul rînd înăuntrul claselor, bogații avindu-se de o parte a conflictului, iar săracii de cealaltă parte. Pe timpul lui Pericle neînțelegerea dintre ei era clarificata cu
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
de asemenea, influența părerea politică a poporului socotind participarea lui la viața politică că singura îndeletnicire de vază a cetatenului atenian. Toate aceste fapte ne permite sa caracterizam modelul antic de a puterea poporului” că o dominație nemijlocit socială. În polisul atenian nemijlocit domnea democrația directă, principala instituție a puterii fiind aadunarea populară”. În cadrul acestei adunări fără anumite grupări sociale că: parlament, partie, birocrație, se forma voința comună se adoptau legi , se luau decizii. Puterea adunării poporului nu era de
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]