466 matches
-
național (325 de ocurențe) ș.a. Dincolo de constantele tematice, pe care le semnalează ponderea acestor termeni în vocabularul publicisticii eminesciene, subliniem preocuparea jurnalistului pentru cultivarea unui lexic modern, adecvat specificului limbii române și necesităților de exprimare a noilor realități ale timpului. Polisemia limbajului politic eminescian derivă, în primul rând, din dimensiunea pregnant intertextuală a articolelor, care integrează în corpul lor afirmații ale altor jurnaliști, aserțiunile unor personalități științifice, fragmente de cronici, citate din textul biblic, pasaje din presa străină ș.a. Dialogul intertextual
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
aserțiunile unor personalități științifice, fragmente de cronici, citate din textul biblic, pasaje din presa străină ș.a. Dialogul intertextual conferă articolelor eminesciene densitate, iar glosările pe marginea materialelor din presa română și străină a timpului multiplică perspectivele în prezentarea referențialului politic. Polisemia, capacitatea de a sugera lecturi multiple pentru același semnificant, conferă complexitate limbajului politic eminescian, favorizând identificarea unor paliere multiple ale procesului de semnificare. Se trece astfel de la o imagine unidirecțională a referențialului la o imagine polivalentă, punând în mișcare perspective
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
neagră de nulități; om politic pahiderm biped, clovn ridicol, semizeu efemer; patriot cavaler de industrie, coate goale, de meserie, persoană reversibilă; prăvălie de fraze, de principii; suplantare dominare a străinilor, distrugerea industriei naționale; xenocrație stăpânire prin furișare și înveninare ș.a. Polisemia este întreținută și de varietatea contextelor de utilizare a unor cuvinte polisemantice precum naționalism, libertate, liberalism, conservatorism, putere, socialism ș.a. De cele mai multe ori, jurnalistul semnalează cu grijă accepțiunile cuvintelor, mergând până la sensurile lor etimologice, limitând astfel ambiguitatea semantică a termenilor
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Însemnarea originară a cuvântului este deci: discipol al filozofului socratic Antistene. Școala cinică e totodată muma școalei stoice. Mai târziu, și mai ales de pilda lui Diogen din Sinope, cuvântul și-a schimbat întru câtva semnificațiunea"387. Vorbind despre sursele polisemiei, M. Pêcheux subliniază capacitatea cuvintelor de a-și modifica sensul, în funcție de poziționarea utilizatorilor și necesitatea raportării la atitudinea emitentului, pentru receptarea adecvată a semnificatului 388. Modalizatorii explicitează și facilitează receptarea adecvată a semnificației, orientând lectura cititorului. Pe lângă substantivele comune polisemantice
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
quale, verba volant, scripta mantent, video meliora probaque ș.a. Uneori, jurnalistul consemnează traducerea expresiilor în alte limbi, fiind interesat de receptarea adecvată a acestora: ,,"Video meliora proboqne, deteriora sequor" " Vedem cele bune și le aprobăm, dar urmăm cele rele""390. Polisemia limbajului politic eminescian este întreținută și de asocieri sintagmatice surprinzătoare, pe care le întâlnim la tot pasul în publicistica eminesciană. Jurnalistul valorifică virtuțile și potențialul semnificativ al alăturării unor cuvinte din registre stilistice distincte și din clase semantice antinomice: proletari
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ai calupului, roiul de albine vorbitoare, religii cosmopolite, pita lui Vodă, fizionomie fatală ș.a. Ironia devine în publicistica eminesciană una dintre armele retorice redutabile împotriva oportunismului politic și a tarelor clasei politice românești, oferind în același timp terenul propice dezvoltării polisemiei. Jurnalistul nu se limitează la simpla prezentare a stărilor de lucruri, ci recurge la mecanismele ironiei subtile, din dorința de a câștiga adeziunea cititorului, de a demonta demersul argumentativ al adversarilor, de a ridiculiza obiceiurile clasei politice românești sau de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
din spațiul politic, specifice publicisticii eminesciene. Analiza sintactică (transfrastică și frastică) a condus la identificarea trăsăturilor ce definesc sintagmatica semnelor verbale în publicistica eminesciană, în strânsă legătură cu finalitățile persuasive ale limbajului publicistic. De asemenea, cercetarea fenomenelor de semie și polisemie, a elementelor care generează ambiguitate la nivelul semnificațiilor limbajului politic eminescian și investigarea aspectelor de semantică intensională, respectiv de semantică extensională, au relevat complexitatea limbajului eminescian. La nivel semantic, caracterizarea lexicului politic utilizat de Eminescu și recenzarea principalelor categorii semantice
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a ansamblului publicistic, implicată într-o rețea complexă de relații intertextuale. Raportarea la întreg contribuie la decelarea unor constante topografice definitorii pentru stilul jurnalistic, fiind încurajată de caracterul dialogic al scrisului eminescian. La nivel semantic, cercetarea fenomenelor de semie și polisemie, a elementelor care generează ambiguitate în planul semnificațiilor limbajului politic, și investigarea aspectelor de semantică intensională, respectiv de semantică extensională, au evidențiat capacitatea limbajului publicistic eminescian de a înzestra cu sens evenimentele de pe scena politică, de a le traduce, în
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
același timp, exprimarea gândirii politice a jurnalistului. Caracterul polisemic al limbajului politic eminescian se sprijină pe dimensiunea pregnant intertextuală a articolelor, care înglobează în corpul lor afirmațiile altor jurnaliști, fragmente din textul biblic, citate din cronici, discuții din cameră ș.a. Polisemia, capacitatea de a sugera lecturi distincte ale aceluiași semnificant, conferă discursului eminescian complexitate, favorizând delimitarea unor paliere multiple de constituire a mesajului jurnalistic. Niciodată izolat sau izolabil, limbajul eminescian intră în dialog cu manifestări discursive variate, resuscitând potențialul semantic al
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semantică este semnificativ mai redusă decât în cazul limbajului artistic, considerăm că ea nu poate fi ignorată în cazul limbajului publicistic eminescian, care relevă afinități substanțiale cu limbajul poetic. Ironia, metafora, alegoria sunt doar câteva dintre mecanismele discursive care dezvoltă polisemia limbajului publicistic eminescian, conferindu-i ambiguitate. Publicistica eminesciană obligă discursul jurnalistic al vremii să-și înnoiască tiparele, tot astfel cum poezia eminesciană marchează intrarea lirismului românesc pe noi coordonate. Odată cu Eminescu, limbajul jurnalistic românesc își primenește mijloacele de expresie și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a neologismelor în contexte diverse;) b) Sensurile cuvintelor. Modificări de sens (serii sinonimice și antonimice; stabilirea sensului unui cuvânt necunoscut prin apel la context; sensul omonimelor în context; sesizarea relațiilor de sinonimie, antonimie, omonimie într-o comunicare orală; cuvintele polisemantice; polisemia și omonimia - asemănări și deosebiri; utilizarea sinonimelor în scopul evitării repetițiilor; cuvântul și contextul; sens propriu și sens figurat, sensul propriu de bază și sensurile secundare; greșeli lexicale în comunicare; construcții pleonastice și atracția paronimică; corectarea construcțiilor pleonastice; corectarea greșelilor
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
unei comunități, mai exact: politropia sub care se înfățișează întrebuințarea limbajului, forma concretă pe care o îmbracă limba la un moment dat și căreia, prin cuminecare, i se amintește partea uitată de sensuri. Cuminecarea este, pentru Noica, un sinonim al polisemiei unei limbi sau, altfel spus, al productivității ei nu doar pragmatice. Iar dacă "acasă la dînsa limba românească este o bună gospodină și are multe de toate" (Eminescu), acest lucru se întîmplă datorită sporirii sensurilor prin sub-înțelesuri, adică prin cuminecare
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
romancierul nu s-a gândit să motiveze un anume nume de personaj, lectorul va face asta, într-un fel desigur intuitiv, din cauza "furiei lecturii". Inițiativelor lecturii, Baudelle le opune două limite, două modele: unul al grupului Tel Quel înclinat spre polisemia infinită a textului, și altul fondat pe o fenomenologie a lecturii. Considerând, pe de o parte, că nu toate intențiile autorului sunt lizibile (așa cum valoarea matronimică a silabei "-bert-" la Proust scapă celor mai mulți lectori), de unde rezultă o pierdere de sens
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
1993, p. 403. 79 Idem, Proză fantastică, vol. III, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 30. 80 Vezi analiza făcută de Sabina Fânaru numelor din narațiunea În curte la Dionis, precum și relațiile pe care le stabilește între ele (sinonimie, polisemie) în op. cit., p. 234. 81 Mircea Eliade, op. cit., p. 21. 82 Ibidem, p. 13. 83 Ibidem, p. 23. 84 Christian Ionescu, op. cit., pp. 25-26; acad. Al. Graur, op. cit., p. 106. 85 Vezi analiza acestui nume făcută de Sabina Fânaru, în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
hermeneutică, gândirea antinomică este inevitabilă. Spre deosebire de Occident, în India nu există norme obligatorii de descifrare a simbolurilor, ci o multitudine de puncte de vedere complementare. Acest lucru este determinat chiar de textele tradiționale, care nu restricționează în nici un fel ambiguitatea, polisemia simbolului. În acest sens, "Rig-Veda, textul fundamental al lumii brahmanice, este alcătuit din asocieri de sensuri și suprapuneri de imagini ce par a avea aceeași libertate ca în creația suprarealistă poetică"545. În consecință, textele exegetice rețin din corpul vedic
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
reprezintă opoziția din cadrul experienței simbolice, între simbolizant și simbolizat. În această structură polară, realitatea absolută este concepută "ca un termen paradoxal prin care se tolerează antinomia, aceeași antinomie pe care o presupunea și pe care o genera în mod inerent polisemia simbolului"547. Realitatea supremă este o totalitate a contrariilor, o coincidență a relativului cu absolutul. În felul acesta, "experiența metafizică este deci, ca și cea simbolică, concepută ca o experiență paradoxală"548. Sergiu Al-George susține că, urmând linia culturii indiene
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
actuală, aciditate de schimb, aciditate hidrolitică, aciditate potențială etc. Adsorpție (concept general) include în câmpul conceptual: adsorpție apolară, adsorpție ionică, adsorpție polară, adsorpție moleculară (concepte specifice). Există de asemenea, o relație logică între conceptul general apă, a cărui caracteristică este polisemia și constructele metaforice specifice prin care se realizează dezambiguizarea sensurilor: apă adsorbită etc. Pot fi identificate la nivelul acestui subansamblu două tipuri de relații logice. 1) Prima relație este de incluziune: noțiunea apă este mult mai generală decât oricare dintre
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
știu de când stă în schele și cât o să mai reziste!) e un simbol al europenismului nu de azi, de ieri. Trebuie să înțelegi că sufletul sensibil al ieșeanului iubește teatrul, poezia, muzica. Arta este starea firească a Cetății, una de polisemie, culoare și armonie. Se spune că oriunde te-ai afla în Iași, făcând o piruetă pe loc, este imposibil să nu zărești cel puțin o biserică. Se văd dinspre Piața Unirii, Piața Eminescu, Piața Națiunilor Unite, dinspre Sărărie și Tătărași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
referire la acest film pentru a descrie acțiunile Aviației Militare Americane din timpul Războiului împotriva Irakului. Caracteristica filmului Top Gun este aceea că oferă un fir epic relativ subțire, cu elemente puține dacă nu chiar inexistente de critică socială, de polisemie, de voci discordante sau cu tentă critică. Filmul îl pune într-o poziție evident privilegiată pe Maverick cu care publicul spectator este invitat să se identifice, confirmîndu-i fără umbră de îndoială valorile și țelurile. Tom Cruise reușește să transmită personajului
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
În privința Limbajului poetic eminescian, autorul Dicționarului susține părerea că ""secretul" poeziei eminescinene" e "de natură melodică" iar "armonia expresivă depășește limitele sistemului fonetic" întrucât "principiul eufonic se asociază altor principii dominante: al sugestivității semnificativului, al densității semantice, al armoniei și polisemiei". Nu este uitat, în această ordine de idei, nici Dicționarul de rime pe care l-a alcătuit poetul. Opera lui Mihai Eminescu beneficiază de o tratare, firește, pe ample spații. În deschidere se punctează chestiunea eminescianismului care trebuie a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
prin faptul că deformează până la grotesc și abnorm exempla- ritatea unui profil identitar. Istoricul literar relevă în operă un „fond latent”, un nucleu proteic din a cărui magmă se întrupează toate alcătuirile posibile, toți interpretanții gata să explodeze într-o polisemie derutantă. „Acest fond latent, gata să iasă la suprafață și să se coloreze mereu altfel, în funcție de context, este unul dintre secretele capodoperei.” Este de presupus că aceste latențe, această magmă matri- cială conțin virtualitățile care prezidează și la configurarea unui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
atenție. „Sosirea mea produce senzație. Toți ochii se pironesc asupră-mi. ă...Ă Privirile mă săgetează.” Ce anume produce această „senzație” ? Senzația ca senza- țional face parte din economia intimă a momentelor și a comediilor caragialești. Aici avem însă o polisemie deru- tantă pentru că senzaționalul este înregistrat și la nivelul percepției senzoriale și ea declanșează în personaj o stare inhibitorie. Pentru un ziarist care forjează momente senza- ționale, Caracudi, spre exemplu, „situațiunea” ar trebui să-i fie întrucâtva familiară. Cu toate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care strămoșii mei l-au abandonat de frica de a fi izgoniți ca venetici din țara în care se născuseră. Sunt din nou golită de sens pentru prezent și vreau să fiu cu acei oameni vechi ale căror cuvinte au polisemia zonelor cerești. Acuma s-ar putea spune că am doi „tați” bătrâni, Lionel și Andrei, care mă trag înapoi către locul misterios din care propriul meu suflet a țâșnit. Multă vreme am crezut că în mine trăiește sufletul îndurerat al
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
termenul este atribuit naturii providențiale și planului Întrupării, ca și adaptării mijloacelor la scopuri, subsumate aceleiași dogme creștine; nu cu abandonarea, însă, a justiției divine, fără de care oíkonomía ar (re)deveni o noțiune cinică și relativă. Polisemia termenului în literatura patristică este relevată mai ales de procesele de "istoricizare" a divinului, prin diseminarea sa în umanitatea creștină, dar și de planul de guvernare (transmis în lumea pre- și post-bizantină și reflectat în imaginarul politic al comunității medievale
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu care oficial e de acord, pentru a obține un avantaj, pe când de fapt, în intimitate, el nu e de acord cu acesta. Ambiguitatea spuselor și manifestărilor umane poate ține nu doar de neclaritatea modului de gândire și exprimare, de polisemia limbajului ci și de duplicitate. Rolurile pe care cineva le joacă pot fi concomitent diverse și necongruente. Subiectul evoluează în același timp pe două sau mai multe planuri. Într-un plan el e fidel prietenului, în altul se aliază cu
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]