2,793 matches
-
navă, ceea ce contribui la scăderea tensiunii la bord, desi spre seară avu loc un eveniment care îi deprima și mai mult. Una din fetele salvate dădu naștere unui copil. Toți își dăduseră seama de la început că e-nsărcinată, dar, din politețe, se făcuseră că nu observă, înțelegând că îi provoca oricum destulă durere și suferința gândul că îl poartă în pântece pe fiul unui asasin și violator sălbatic. Cu toate că era la primul copil, pe tot timpul nașterii nu scoase nici un geamăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
avea să-l aducă pe Sergiu să se joace cu Aniela și astfel să-și apropie prietena de copilul de care se înstrăinase. Deși uitase să o roage, doamna Darie știa că numai oboseala îl făcea să fie lipsit de politețe. Ștefan făcu gestul să se ridice dar Iuliana îl opri. Să nu renunți la ea. N-o lăsa să se întoarcă la o viață nenorocită. Voi doi trebuie să fiți împreună. Îmi dau seama că nu vrei să profiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Nost își anunțase venirea în Iași și Bariu nu-și venea, încă, în fire. Neștiind cum să abordeze chestiunea, fără să-și depășească atribuțiile, Luana apelă la Ștefan. Vorbiseră foarte puțin în ultima vreme, doar atunci când, unul sau altul, din politețe, dădea un telefon de complezență și ea se așteptă la o reacție din cea mai rece. Escu, însă, epuizase între timp rezerva de altruism și răbdare. Apelul ei întruchipă rampa de lansare a unei acțiuni, strategice și susținute, menite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tihna și împăcarea pentru a iubi. * * * Rebeca Schtac intră în birou cu o semeție pe care Luana depășise stadiul de-a o mai lua drept inspirată. Ochii fardați o priviră cu mirare. Ce cauți tu aici? Doamna Noia răspunse cu politețea pe care i-o cerea funcția și locul. Sunt asistenta domnului director general. Cu ce vă pot ajuta? Femeia dotată cu nesfârșite voluptăți își încruntă sprâncenele. Ah! Nătăfleața de la telefon și nevasta celui care nu-și poate ține bărbăția în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ea abia s-a stă pânit să nu-și plimbe degetul de la un capăt la altul al acelei dungi. — Vă rog să mă iertați, a Început el și a tușit, o tuse stăpânită, un fel de punctuație, o manifestare a politeții. Sunt foarte necioplit. Am multe să vă spun. Or, mai precis, aș avea o mulțime de lucruri să vă Întreb. — Ei bine, Îți stau la dispoziție! Margaret s-a ținut bine să nu-și piardă cumpătul. Voia să pară in
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-și piardă cumpătul. Voia să pară in teresată, nu tulburată, Încerca să nu i se vadă obrajii Îmbujorați și să Își stăpânească bătăile repezi ale inimii, care o făcuseră să gâ fâie. Intonația vocii băiatului, alegerea cuvintelor (or, mai precis...), politețea lui, care avea ceva din manierele de pe vremuri, adresarea cam abruptă, tusea lui nervoasă, pe toate le auzise cu mulți ani În urmă. Nu putea s-o Înșele felul acela de a vorbi, Îl cunoscuse doar atât de bine, iar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ea cu un amestec de mirare și de bănuială. Vous-êtes seule, madame? a Întrebat-o cel care păzea intrarea. Nu i-a plăcut deloc felul În care bărbatul rostise madame, cu o apăsare aproape imperceptibilă a primei silabe. Excesul de politețe o făcea să se simtă bătrână și nepoftită. Nu-i plăcea să i se spună madame. N-avea decât douăzeci și șapte de ani, era Încă destul de mademoiselle. A stat cu lista de bucate În fața ochilor ca să o ascundă de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a fi exponentul care se lasă învins în lupta pentru existență, pomenită de ea. Mai departe pleacă la Matei, un băiat taciturn, necăsătorit, slăbuț, palid, cu părul rărit pe creștet, meticulos și răbdător, cu o vocație de înger, de-o politețe demodată cu femeile. Își saltă de pe cap căciula, sau basca, ce are, se înclină, la cuier își agață pardesiul tocmai la perete, chiar dacă știe că i se va murdări de var, lasă altora locul din față.. Pe hol se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ocupații am eu, când să-mi mai vizitez și ruda mea cea mai dragă? Picior peste picior, cu un pantalon crem impecabil, Ovidiu sorbea din ceșcuța de cafea cu fața numai zâmbet. La început, Carmina crezu că mimează bunăvoința din politețe, că vrea să pară interesant dar apoi chiar observă, stupefiată, că bărbatul chiar se simțea bine acolo în casa unchiului ei, cu perdele din dantelă grea, cu pereții acoperiți cu lambriuri foarte complicat executate, cu mobilă albă și covor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oare de ce era așa dezinteresată? Ce se întâmpla cu ea? Indiferența fetei i se păru un semn rău. Sidonia i-a petrecut pe cei doi tineri cu privirea de la fereastra bucătăriei. Politicos, Ovidiu a deschis mai întâi portiera ei. O politețe așa de rară la bărbații de astăzi. Ovidiu era totuși un copil bine educat. Își imagină că și de la alte ferestre ochi curioși îi urmăresc cu privirea și fără îndoială, băiatul ei face o bună impresie. Fațada, spuse ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în fine, asta este. Cât de firesc mi se păruse la început totul! N-a fost să fie. Am stat o jumătate de oră alături de el și nu am reușit să-l clintesc nici un milimetru măcar. M-a suportat cu politețe și nimic mai mult. Îi știu numele, îi știu în mare biografia, cum de nu am reușit să realizez o conversație interesantă, cum de n-am reușit să-l atrag? Nu înțeleg ce se petrece cu mine, m-am ramolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fiert și cănile de tablă smălțuită. Privind vâlvătaia, domnul Húsvágó Își fuma prima țigară, din pachetul de „Snagov” pe care domnul Moduna i-l oferea În fiecare an. Țigările sale preferate erau Însă „Carpați”de Sfântu Gheorghe. Accepta Snagovul din politețe, mulțumind cum se cuvine. Domnul Húsvágó era un om binecrescut. Avea o soră măritată la Budapesta și un frate În Australia. Invitat În fiecare an, când la Balaton, când la Sydney, domnul Húsvágó nu fusese decât o singură dată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Când ați avut timp să mă citiți? Sunt lucruri care sar În ochi, domnule Zegrea. În care ochi, dacă nu vă e cu supărare? Amestecul de ironie și reticență din glasul bătrânului Îl făcea pe Petru să regrete excesul de politețe, dar și să pândească, ori să provoace, de ce nu, șansa unui dialog oricât de firav. O revanșă, În cele din urmă, asupra acestei zile. În ochii celor cu „domiciliu flotant”, domnule farmacist. O declarație riscantă, domnule profesor. Mai multă mefiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Poți múri de rúșine! Oamenii nu sunt chiar atât de fragili, domnule Húsvágó, interveni doamna Ster, Încântată de verva amară a musafirului ei. În ce vă privește Însă, puțină prudență nu strică... Köszönöm, stimată doamnă, köszönöm, zise domnul Húsvágó cu politețea sa excesivă, nu atât prin formulă, cât prin maniera sa proprie de a articula cuvintele, dintr-o ambiție dictată doar de Împrejurări precum aceasta, de a se apropia de pronunția budapestană, dacă așa ceva ar exista. Mulțumirile sale se dovediră Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se rupe de doamna trecută de-a doua tinerețe. De ce i-ar deranja? Intimitatea nu-i lucru mare nici pentru el, nici pentru ea. "Ce te chiorăști? Ușcheală!" urlă fata la mine. Sînt inevitabila bătrînică, aia care-i sîcîie cu politețea ei în tramvai, cu dați muzica mai încet, cu... L-a luat în brațe și-l strînge de parcă mîine ar fi sfîrșitul lumii. Băiatul trîntește un scuipat. "Nu te duci înăuntru? Hai că trebuie să mori. Du-te". De ce m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
copilărise într-un orfelinat. Drama și-o surdiniza destul de abil. Se confesa cu pauze, luînd din cînd în cînd cîte o boabă de strugure. Țin minte că m-am întrebat cine-o fi învățat-o să scoată sîmburii din gură. Politețea înnăscută nu-i o vorbă goală, deci. La pian învățase să cînte în cercul de muzică de la Casa pionierilor. Era impecabil îmbrăcată în pan-tailleur. Colierul, pe care l-am crezut moștenire de familie, se asorta cu gîtul prelung. "Sînt batjocorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cazul 226 bis.” Ce plictiseală. Cum cunosc deja toate astea. Sunt aici în seara aceasta doar pentru că nu-mi vine să mă cert cu gazdele noastre. Sunt prietenii mei, deși conversația lor nu mă interesează. -Și nu le întoarceți niciodată politețea? -Niciodată. Nu pricep de ce mai continuă să mă invite. -Poate pentru că sunteți cel mai bun contra-exemplu: ceea ce tocmai mi-ați povestit pe tema decesului, eu nu am auzit niciodată. p. 13 Uimit de a fi petrecut o seară așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Auzii soneria sunând. Inima îmi bătea mai să-mi spargă vene și artere. Și dacă o să mor și eu? Să mor în același mod ca cel căruia îi uzurpam identitatea? Nu, nu se făcea. Dacă n-ar fi decât din politețe față de anchetatorii care n-ar mai pricepe nimic. Un apel. Două apeluri. Trei. Respiram cu dificultate. Patru. Cinci. Începui să presupun - să sper? - că nu va ridica nimeni receptorul. Șase, șapte. Se va cupla oare un robot? Opt. Nouă. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
acela de maniac care se îngrozește dacă scumpa lui caroserie scoate un zgomot ciudat. N-ar fi îndrăznit să-mi spună: „Scuzați-mă, mașina mea are un bâzâit ciudat, pot să folosesc telefonul dumneavoastră?” N-ar fi părut destul de grav. Politețea l-a constrâns să pretexteze o pană. Da, asta trebuie să fie. Nu este suficient că ar fi fost posibil? Ceea ce e limpede, este că voiam să cred. Multe lucruri - din ce în ce mai multe - șchiopătau în realitate iar eu preferam să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
-mi ții companie.” De neconceput. -Nu, mulțumesc, totul e perfect. -Duminica, rămân aici. Este singura zi din săptămână în care va trebui să-mi suporți prezența. -Prezența dumitale e foarte plăcută. Zâmbi la ceea ce i se păru a fi doar politețe și trecu în camera de alături. Perplexitatea mea crescu. Îmi vorbea ca și cum ar fi presupus că voi rămâne aici multă vreme. Nu ceream nimic mai bun, însă era limpede că se comitea o greșeală în legătură cu persoana. Cine socoteam că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
-Ești de mult aici? întrebai. -Nu. Știu, e nepoliticos. Aș fi vrut să-i spun cât eram de fericit că mă observase. -Ba eu sunt necioplit, că adorm în salonul dumitale. Te invadez. -Ești aici la dumneata acasă. Formulă de politețe? Ori confirmarea faptului că mă lua drept șeful bandei lui Olaf? -Mi-a plăcut cartea, spusei arătând Mierea de bondar. -E fascinantă. Preferi dulce sau sărat? întrebă ea, dovedind astfel că a citit-o. -Depinde. Nu eram prea mândru de răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
culmea șicului, puțea a moarte, nu moartea tulburătoare a cimitirelor sau moartea hirsută a bătăliilor, ci moartea plictisitoare a comemorărilor oficiale. Dacă mama nu era decât convulsii în fața acestor vechituri, tata, după părerea mea, simula. Privea acest talmeș-balmeș cu o politețe absentă pe care o lăsa deoparte doar când citea cu glas tare comentariul muzeal. Am avut dovada pe la vârsta de douăzeci de ani, pe când străbăteam o expoziție de artă primitivă. Într-un colț, erau niște ciomege abjecte încrustate cu culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
apoteoza timpului“. Fie și așa! Decât să și-o pună sau să și-o tragă, mai bine să se ia la întrecere, cu cine vor ei. Numai că dacă tot ni s-a propus - iar noi am acceptat, dintr-o politețe păguboasă - un stil pompos și desuet, să rămânem la acest stil și nu să cădem în proza vieții de fiecare zi, în povestea cu procedurile! Riscăm să ne fracturăm sensibilitatea. O femeie care se ia la întrecere cu muritul clipelor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Ce atitudine ar fi putut să adopte Ion Vlasiu pe parcursul unui interviu care începe cu următoarea interpelare: „Maestre Ion Vlasiu, când și unde s-a strecurat în ființa dvs. pentru prima oară lumina?“ În mod inevitabil, fie și numai din politețe, artistul a intrat în joc, răspunzând: „Zorii s au lăsat peste mine cândva, demult, la Lechința“ etc. Cartea de interviuri a lui Eugeniu Nistor conține, desigur, și interviuri propriu-zise (cu Iulian Boldea, Al. Cistelecan, Ion Horea, Cornel Moraru, Gh. Vlăduțescu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și discuția cu amicul meu, Nicușor, lîncezea lamentabil. Fiecare evita dialogul și, din cînd în cînd, își mai turna un strop de vin în pahar, fără a se sinchisi dacă și celălalt ar fi dorit același lucru. O lipsă de politețe? Gînduri adînci, profunde? Lene și dezinteres? Poate toate la un loc. Lumina zilei se pregătea destul de lent să dispară și noaptea se apropia, însoțită de fondul ei de zgomote: cîini lătrînd, vrăbii agitate, manele care te învăluiau nemilos și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]