1,140 matches
-
au putut comite. Urmașii emigranților din r)s)ritul Europei nu au luat parte la crimă sclaviei, totuși insist) c) „noi” suntem r)spunz)tori. Eu v)d În asta un fel de ascensiune social). Prietenul meu Herbert McClosky, un politolog, prefer) s) interpreteze această că pe o ambiționare moral): un popor care pretinde totul de la sine se Învinov)teste pentru orice. Cred c) aceste m)rturisiri privind eșecul național și vinov)ția reprezint) și o form) de comuniune. „Suntem ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
fie modificate profund și adaptate epocii aplatizării. Mai simplu spus, În urma triplei convergențe care a Început În jurul anului 2000, vom trăi ceea ce aș numi „marea (dis)cernere“. Am Început să mă gândesc la „marea discernere“ după o conversație cu reputatul politolog Michael J. Sandel de la Universitatea Harvard. Sandel m-a alarmat oarecum, remarcând că tipul de proces de aplatizare pe care Îl descriam fusese identificat prima dată de Karl Marx și Friedrich Engels În Manifestul Partidului Comunist, publicat În 1848. Deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
stagnează? Unul dintre răspunsuri Îl reprezintă cultura. Să reduci realizările economice ale unei țări doar la cultură este ridicol, dar să analizezi realizările economice ale unei țări fără a face referire la cultură este la fel de ridicol, deși mulți economiști și politologi par să-și dorească aceasta. Subiectul este extrem de controversat și abordarea sa este privită ca incorectă din punct de vedere politic. Este un fel de oaie neagră despre care nimeni nu vrea să vorbească. Dar eu am de gând să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
timp, mai incapabilă și mai puțin dispusă să joace vreun rol constructiv În configurarea dezbaterii asupra modalităților de globalizare, exact atunci când un asemenea rol devenise tot mai important, În contextul aplatizării accentuate a lumii. După cum a remarcat, atât de inspirat, politologul Yaron Ezrahi de la Universitatea Ebraică, „sarcina importantă de a angaja puterea populară În procesul de influențare a globalismului - În scopul de a-l face să devină mai milos, mai drept, mai compatibil cu demnitatea umană - este, de departe, mult prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
arabă nu a putut da o ripostă similară umilinței resimțite. În schimb, În ultimii 50 de ani, lumea arabă a făcut vâlvă pe scena mondială nu prin prezența vreunui stat puternic, ci prin două figuri de anvergură, după cum a remarcat politologul Yaron Ezrahi: una dintre ele a fost ministrul saudit al petrolului, Ahmed Zaki Yamani, cealaltă, Osama bin Laden. Fiecare dintre ei și-a câștigat o faimă globală, fiecare a ținut, pentru scurt timp, lumea În palmă - unul prin folosirea petrolului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
tot ce este mai rău. Tipul de globalizare despre care vorbim acum - legat de Internet și de aplatizarea lumii - „este un tip diferit de globalizare decât acela care se află În mințile oamenilor care nu contenesc să o critice“, remarcă politologul israelian Yaron Ezrahi. „Acest tip de globalizare presupune oportunități și pericole diferite“. În termeni culturali, globalizarea regională „Înseamnă să permiți unui grup local de susținători ai drepturilor omului să devină parte a unei comunități internaționale și să simtă o anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
poate Înrăutăți lucrurile. Adesea el duce la expunerea unui număr tot mai mare de oameni la teorii ale conspirației pur și simplu nebunești. „Prin intermediul noului sistem de difuzare - Internetul - este mult mai probabil să se transmită iraționalitate decât raționalitate“, afirmă politologul Yaron Ezrahi, a cărui specialitate o reprezintă interacțiunea dintre media și politică. „Deoarece iraționalitatea are o Încărcătură emoțională mai mare, necesită mai puține cunoștințe, explică mai multe lucruri mai multor oameni și se răspândește mai ușor“. De aceea teoriile conspirației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
dezvoltării unor relații economice bilaterale pragmatice, iar cercetătorii niponi marșează cu predilecție pe aceste coordonate în ultimele decenii. Ca dovadă că interesul cunoașterii are rațiuni primordial economice, spre deosebire de alte școli de gândire geopolitică unde specialiștii în domeniu sunt geografi și politologi, în Japonia documentariștii în materie sunt în majoritate economiști. Yasumasa Kuroda, profesor de economie la universitățile Waseda (Japonia) și Oregon (S.U.A.), a analizat elementele matricei socio politice din lumea arabă în lucrarea “Political Socialization în the Arab States” (1987), cât
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
aceasta este, desigur, o cu totul altă poveste. Am participat și eu, cu o contribuție punctuală, la dezbaterea respectivă. În anul 1998, Gabriel Andreescu m-a invitat să formulez un punct de vedere pe marginea unui articol semnat de un politolog maghiar de care nu auzisem până atunci, pe nume Molnár Gusztáv. Îl priveam pe dl Andreescu cu acel respect nețărmurit, sfios și provincial - un sentiment de care nu mi-e deloc rușine, dimpotrivă -, arătat de orice ardelean cuminte unei personalități
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
convingerea că ideile sale sunt Încă actuale. Pentru o mai bună sistematizare a materialului, acesta va fi structurat În patru părți distincte: mai Întâi, el prezintă o serie de argumente care susțin teza autonomiei Transilvaniei, formulate de Molnár Gusztáv, acel politolog din Ungaria de care aminteam anterior; În partea a doua, este vorba despre modul În care sunt receptate și pot fi discutate asemenea teorii În România; În al treilea rând, este analizată, succint, identitatea istorică a Transilvaniei, pentru ca Încheierea să
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de considerații redactate În toamna anului 2004 - pentru a Închide cercul pe care l-am deschis acum șapte ani - În care este vorba despre istoria receptării acestui text. 1. În anul 1997, Într-un studiu publicat În revista Magyar Kisebbség, politologul maghiar Molnár Gusztáv formula o pledoarie elaborată În favoarea ideii descentralizării României, a reorganizării ei Într-o structură federală. În cadrul acestei noi formule administrative, Transilvania urmează să constituie una dintre principalele părți componente, deoarece identitatea sa culturală aparte, precum și tradițiile istorice
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
acord că asemenea forme de organizare răspund mult mai bine necesităților contemporane, În comparație cu formula perimată istoric a statului național centralizat. Nota particulară a articolului lui Molnár este dată Însă de felul În care se aplică această idee la cazul României. Politologul maghiar pleacă de la ipoteza lui Samuel Huntington, potrivit căreia valorile proprii civilizației occidentale nu sunt de natură universală. Ele au apărut Într-o anumită arie geografică, vest-europeană, de religie catolică și protestantă, În cuprinsul căreia s-a dezvoltat o tradiție
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
acord cu perspectiva globală a lui Huntington, Molnár Gusztáv nu trage Însă de aici concluzia că România ar trebui tăiată În două, pentru a fi Împărțită Între civilizația occidentală și lumea balcanică. Dimpotrivă, el crede că harta foarte generală a politologului american trebuie nuanțată În cazul diferitelor situații particulare; În consecință, Molnár Încearcă să Își imagineze felul În care „jumătatea” occidentală a României, adică Transilvania, ar putea să atragă restul țării Între frontierele Uniunii Europene. Molnár este categoric atunci când apreciază că
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
mod schematic sau, dimpotrivă, prelungind, poate, Într-o viziune personală, unele dintre consecințele afirmațiilor sale. Pentru a avea o perspectivă corectă, fără Îndoială articolul său trebuie citit. În schimb, ideea de a formula un punct de vedere pe marginea opiniilor politologului maghiar - scopul intervenției de față - mi se pare aproape o extravaganță, desigur; nu În raport cu conținutul studiului În discuție, ci În funcție de contextul din care scriu. Mărturisesc că nici nu aș fi făcut-o dacă nu ar fi fost vorba de o
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
justificări, voi aborda În continuare tema centrală a studiului lui Molnár Gusztáv, cea a identității istorice a Transilvaniei, elementul care fundamentează de fapt, În viziunea sa, posibilitatea și necesitatea autonomiei sau chiar a devoluției acesteia. În mod aparent surprinzător, teza politologului maghiar, potrivit căreia Transilvania se deosebește de restul României prin tradiție istorică, prin elementele sale de civilizație, cum ar fi atitudinea față de muncă a locuitorilor săi, este una larg Împărtășită și de către români, fie ei savanți sau oameni de rând
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Împreună. Cu acel prilej l-am Întrebat - CNSAS Încă nu apăruse - dacă există vreo posibilitate să vedem dosarele de urmărire al postului de radio „Europa Liberă” și ale disidenților. I-am spus că, În calitate de istoric al fenomenului comunist și de politolog, sunt câteva cazuri care mă interesează personal. Nu intru În detalii, dar aș vrea să-mi explic cazul unui ilustru matematician care a avut la un moment dat un rol important În disidența română și care, ulterior, a devenit ambasador
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
În mod esențial. Actorii au fost aceiași, piesa a continuat În aceeași notă. Vladimir Tismăneanu: În egală măsură Însă, În România au loc În această perioadă schimbări sociale. Aici vorbește mult timp reprimatul sociolog din mine, pentru că, Înainte de a fi politolog, studiile mele de bază au fost de sociologie, cu un interes profund În direcția sociologiei politice. A dispărut ceea ce fusese aparatul de partid. Este o realitate: s-au format aparatul unui partid și al altuia. Și PNȚCD și-a creat
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
o tradiție foarte puternică de centru-stânga. Vladimir Tismăneanu: Tradiția de centru-stânga, parțial populistă, a ideologiei țărăniste. Am avut un număr special despre populism În revista pe care am condus-o Între 1998 și 2004, East European Politics and Societies. Un politolog olandez a scris un text excelent, „In the Name of the Party, the Proletariate and/or the Peasantry” („În numele partidului, al proletariatului și/sau al țărănimii”). Acesta e populismul: el poate vorbi În numele unui grup omogen, mare, dar trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
XX răspundea unei critici aduse liberalismului ca sistem de proceduri democratice, nu ca doctrină. Un lucru pe care cred că ar trebui să se concentreze sociologii, filosofii politici, gânditorii interesați de fenomenul politic din România - nu trebuie să fie neapărat politologi, pot fi critici literari, esteticieni etc. - este fenomenul detectării centrelor de putere. Nu există unul singur, ci mai multe: unul se află În zona business-ului, a oamenilor de afaceri, a patronatului, altul există sau ar trebui să existe În
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
situației, iar după 1996, din păcate, starea de fapt continuă. Tocmai acest lucru explică și fenomenele salvaționiste uitate În prezent. Nu știu ce o mai fi făcând acel domn Stoica și Caritas-ul său. În curând va trece pe aici un tânăr politolog român, aflat la Washington cu o bursă Fulbright: Gabriel Bădescu, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, care a coeditat cu un coleg de la catedra mea, Eric Uslaner, o carte apărută la Editura Routledge despre care Încă nimeni În țară nu
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
săptămâni după anunțarea rezultatelor de la alegerile locale, care au fost definite cam de toată lumea drept o surpriză de proporții. Îmi amintesc că noi ne-am abținut de la orice fel de prognoză, tocmai pentru că la un moment dat experiența ta de politolog a decis să nu facem nici un fel de previziuni, pentru că În viața politică nimic nu e niciodată exclus. Chiar ai și spus acest lucru, că surprizele nu sunt nicidecum excluse, În ciuda faptului că PSD părea să domine autoritar scena politică
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
vitală. Primul capitol al prezentei lucrări s-a axat pe prezentarea unor abordări mai cunoscute ale mitului, ale unor definiții, disecții și perspective avizate asupra lui, oferite de cercetători activi în varii domenii ale științelor umaniste, de la antropologi, lingviști, filozofi, politologi, istorici, la artiși și literați. Pozițiile acestora au fost plasate în oglindă în funcție de specificul disciplinei, corespunzând viziunilor strucutraliste, pe de o parte, care mizează pe permanențe, pe continuități și scheme largi, iar pe de cealaltă parte, celor istorice, care insistă
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sistematizeze diferitele interpretări care au fost date, în ultimii cincisprezece ani, „revoluției” din decembrie 1989. Am pus intenționat între ghilimele termenul revoluție, nu pentru că nu aș crede în realitatea revoluției române, ci pentru că analiștii pe care îi inventariez și interpreții politologi (dar nu numai) ai evenimentelor din decembrie 1989 au pus-o adesea sub semnul întrebării, decretând-o a fi o revoluție (lista calificativelor este extrem de amplă și nuanțată) uzurpată, deturnată, avortată, furată, răpită, confiscată, manipulată, reciclată, ratată, trădată, profanată, desacralizată
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
posibilele diversiuni. Transcrierile tuturor intervențiilor de la TVR din decembrie 1989 (Tatulici, 1990) indică haosul, emoționalitatea maximă, exaltarea, improvizația, dar și răstălmăciri, posibile dezinformări, care însă, toate la un loc, pledează pentru ideea de revoluție, cu variațiile ei emoționale, verbale etc. Politologul Stelian Tănase are un punct de vedere mai elaborat, cu o demonstrație concentrată asupra trădării valorilor revoluției, după ce aceasta a fost încheiată în faza ei primară: în 22 decembrie (și înainte, la Timișoara și în alte orașe) a avut loc
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
urmat apoi un „proces revoluționar de lungă durată în direcția instaurării democrației” (p. 274). Desigur, Stelian Tănase nu trece cu vederea unicitatea revoluției române, marcată de faptul că a fost cea mai ambiguă și mai sângeroasă din Europa de Est. Dar apoi politologul se concentrează tocmai asupra trădării ulterioare a revoluției, acuzând prestația primului organism politic constituit după căderea regimului Ceaușescu. Astfel, Frontul Salvării Naționale a fost vinovat nu pentru că a preluat puterea, ci pentru că a apelat la tehnica dictatului după instalarea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]