476 matches
-
puțin, nu vrei și tu puțin, uite, ți-l face subțire, așa de diluat că nici nu simți uneori, Rezvan consimte, dacă e în toane bune, lingurița de bambus ia deci numai o zvâcnitură de praf în adâncitura ei blândă, polonicul toarnă apa fierbinte. Bineînțeles că, în ciuda efortului meu, pămătuful nu reușește să scoată spuma la suprafață; este atât de puțin ceai, că lichidul are o culoare incertă, verde-praz spre gri, între timp Rezvan își dă, ștrengărește, ochii peste cap, nici
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
În drum și se Îndreaptă spre centrul orașului. Gerald Cleaver era liber. Înapoi la sediul poliției, Logan se alăturase unui șir lung de polițiști și polițiste cărora le curgea nasul și strănutau. În fața rândului, personalul de la cantină punea În castroane polonice de supă scoțiană aburindă. De lângă tacâmuri unde stătea, șeful poliției le strângea tuturor mâinile și le spunea ce treabă bună făcuseră Împiedicând problemele să apară. Logan acceptă supa și strângerea de mână cu același entuziasm, apoi se Înghesui la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
neîndrăznind să o tulbure pe ea sau pe copilul aflat încă înăuntru, desenă o pleiadă de bucătari decapitând capre. Desenă alții fugind spre o piață înțesată de lucruri pentru care merita să te târguiești. Unii postați deasupra oalelor aburinde cu polonice în mâini sau măcinând mirodenii în râșnițe. Desenă plante agățătoare și vreji care intrau pe ferestre și revărsau desișuri de frunze pe pereți. Începu să deseneze fructe pe care nu le cunoștea, mirodenii ce trebuiau descoperite în păstăi sau cuibărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care dormise pe coasta dealului în seara aceea visa la mâncare, de la adăpostul paznicului din capătul de sus al drumului și până jos de tot în vale, unde șeful poliției era încă înfășurat confortabil în pătura sa. Visau banchete magnifice, polonice și linguri atât de mari că era nevoie de batalioane de bucătari ca să le care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fi fost perceptibilă prăbușirea Marelui Reich German ca haos organizat. Dar oare realizam eu sfârșitul care se pregătea? Îmi dădeam eu seama ce anume se întâmpla cu noi, cu mine? Oare neistovitul du-te-vino de peste zi și nevoia neîncetată de un polonic de supă și de o coajă de pâine cazonă, care făceau pereche cu spaime de diferite mărimi, mai lăsau să se strecoare și ceva care să semene cu înțelegerea situației generale? Oare băiatul de șaptesprezece ani devenea conștient de începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ofițerii nu au voie să se bage în față. Spre sfârșit, pe durata unor momente măsurate de hazard, domnește o anarhie ce nu cunoaște grade. Se dă supă de cartofi cu adaos de carne. Namila de bucătar bagă câte un polonic de dedesubt, pe urmă câte o jumătate de deasupra. Deoarece, în afară de raniță, avem la îndemână și trusa de gătit cu tacâmurile, fiecare dintre noi poate să primească câte un polonic și jumătate. Atmosfera nu-i nici apăsătoare, nici veselă. Vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu adaos de carne. Namila de bucătar bagă câte un polonic de dedesubt, pe urmă câte o jumătate de deasupra. Deoarece, în afară de raniță, avem la îndemână și trusa de gătit cu tacâmurile, fiecare dintre noi poate să primească câte un polonic și jumătate. Atmosfera nu-i nici apăsătoare, nici veselă. Vreme tipică de aprilie. În momentul acesta soarele strălucește. Acum stăm față în față și dăm din lingură în același ritm. „Fraților“, zice careva aflat la câțiva pași de noi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
auzeam adevăruri de nezdruncinat: „Ceafă e mai zemos decât cotlet la porc...“ Împachetat în aluat, fileul trebuia introdus în cuptor. Și alte indicații, pe care le mai urmez și astăzi. Pe noi, care aveam zilnic dreptul la numai câte un polonic de zeamă lungă de varză sau de arpacaș, el ne sfătuia să crestăm învelișul de slănină al fripturii de porc în lung și-n lat cu un cuțit ascuțit. „No, și atunci iasă o crusta delicios!“ Apoi își oprea privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ultimul an de război și care, ca văduv și tată a trei fete, părea adeseori neajutorat, am fiert, urmând instrucțiunile lui, sfecla pe care o spălaserăm și o curățaserăm de coajă și am făcut-o sirop. Amestecatul necontenit cu un polonic mare de lemn în cazanul ce bolborosea, mirosul și gustul de dulce excesiv și lipicios au rămas, la fel și râsul pe trei voci al fetelor în timp ce curățam sfecla de coajă. Siropul a fost turnat în sticle burtoase, proprietatea întreprinderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu lapte avea întotdeauna gust de ars. Când ușor, când temeinic, un iz care voia să rămână neuitat. După noi, erau hrăniți, cu supa matinală, bătrânii. Prin ghilotina ferestruicii care dădea spre sala de mese, călugării bucătari o împărțeau cu polonicul. Și ei vorbeau cu bătrânii ca și când ar fi trebuit să le dea de mâncare unor copii. Și, deoarece căminul Caritas de pe Rather Broich mi-a oferit, timp de ani întregi, casă și masă ieftine, pot să spun că, până la reforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cărui imaginase devenise întruchiparea contelui Syzzo nu se mai putea sătura de atâta burtă de vacă; iar micuța fată a aurarului, ale cărei gropițe din obraji i-au fost transferate fiicei regelui polon, Reglindis, a mai cerut și ea un polonic. Încă de pe vremea RDG, când în sfârșit mi-au fost aprobate de către autoritățile acestui stat atât de penibil de închis o serie de lecturi la Magdeburg, Erfurt, Jena și Halle - era cu doi ani înainte de căderea Zidului -, Ute și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Emanoil, zis Manole, era vestit peste șapte sate; nu numai ca fecior al dascălului de la biserica de Peste Apă sau că adusese o colonie de mazuri de prin Galiția care au meșterit câțiva ani buni la coveți, covățele, căușe, linguri și polonice din răchitele și plopii recoltați din luncile lui de la vărsarea Hlibiciocului în Sirete, ci și pentru faptul că, înainte de primul război total, și-a construit vestita lui moară pe apă. Mai întâi, a zăgăzuit pârâul, care a făcut un iaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
De asta cei mai mulți dintre fruntașii satului își iau tălpășița către combinatele de la târg. Printre oameni umblă vorbă că la colhoz rămân numai proștii... că meseriașii se primesc în rândurile clasei muncitoare... și că numai sărăntocii vor putea servi câte un polonic din marea fericire, după cum se tot vântură pe la raion. Oricum, oameni buni, treaba nu-i tocmai în regulă! Asta o spun cei care au cunoscut colhozul în prizonierat. Mai vorbiți voi mult tot așa că poate aveți fierbințeală și vi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vorbă, poate ne-om potrivi în cuvinte. Se vede că sunteți un om cu multă școală... dacă n-o să aveți nimic împotrivă, vă rog să fiți oaspetele nostru cel mai cel, la această nuntă! Dumneata te vei servi cu primul polonic de ciorbă din cazan! Asta la țigani înseamnă o mare cinste care se dă numai unui oaspete ales! - Și apoi!? - Vom mânca fripturi, vom bea rachiu tare și vin bun. Vom juca, avem o muzică de zile mari, de la Toflea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
poiană din marginea luncii, se așezară mesele pe covoare înflorate. Deasupra covoarelor, se așternură ștergare de borangic ce păreau țesute din raze de soare. Bulibașa îl invită pe avocat să onoreze masa, îmbiindu-l să-și toarne în farfurie primul polonic din cazanul cu șah masasa balanăsa, așa cum se obișnuia a fi cinstit un oaspete ales, care la rândul lui prețuia onoarea ce i se făcea. Petrecerea dură toată ziua. Tineri și bătrâni, femei și fete, secondați de puradei și danci
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dintr-un “buzunar” o fotografie și o arat ̀Elei. Ela smulge fotografia și o privește atentă: Mă, extraterestrule din, din...montat din componente, ca să nu zic tinichea, pentru că eu sunt o doamnă, de unde ai fotografia? Dar repede că aduc polonicul de la bucătărie și-i vai de tine cu toate becurile și beculețele tale! Roboții izbucnesc într-un răs metalic care o cam sperie pe Ela. Cosmos: Am făcut fotografia cu infraroșu cănd mestecai în borșul cu fasole. Roboții izbucnesc iar
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
ore În șir, tot aruncând priviri furișe, când spre ușă, când spre geam. Iar când vedea pe masă câte o coajă de ou, avea tendință de a o băga În buzunar...Nevastă-sa Însă avea grijă să-i tragă cu polonicul peste mână. „Dacă ar fi mâncat tot ce aruncați la masă, copii mei s-ar fi transformat În niște coloși...“ Ascultându-l, cei doi băieți, Tigru și Eufrat, Își lăsau capetele rușinate În pământ. „Și acum Tigru ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
coșmar. Brigadierul nostru nu se lăsă Însă bătut cu una cu două. „Dacă-i vorba de halucinație, halucinație să fie“, Își spuse el și se duse direct la găleata de apă dosită Într-un colț și fără să mai ia polonicul o ridică deasupra capului sorbind Însetat din ea. Apa Îi produse o stare de șoc În organism. Subotin simți cum o răcoare binefăcătoare Îi gâdilă laringele, pătrunzând În esofag, apoi În stomac. dar senzația plăcută dură doar o clipă. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Tăgadă plănuiește să plimbe motanul Cora Reynolds prin fața camerei lui și să-i dea pe furiș o cană mare cu apă. Veriga Lipsă se vede umblând în vârful picioarelui până în cabina domnului Whittier și turnându-i pe gât apă cu polonicul până când o să facă bum. Te rog... Tess? spune domnul Whittier. Spune: Mă ajuți să ajung în pat? Și cu toții facem o mică notă mentală: Tess și Brandon, temnicerii noștri. — Repede, pe scenă... mi-e frig, spune domnul Whittier în timp ce Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
putinică...Se oprește în fața unei prăvălii, de unde iese un tejghetar care îi cere să-i dea din marfa pe care o strigă...Mă uit atent . Negustorul răsucește caneaua așezată la fundul putinicii și lasă să curgă într-un fel de polonic din lemn o licoare cam tulbure. Îl întinde apoi cumpărătorului. Acesta îl ia cu grabă și îl dă de dușcă. Plătind, mai cere încă un polonic de băutură, pe care de astă dată o soarbe pe îndelete...Ce o fi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
răsucește caneaua așezată la fundul putinicii și lasă să curgă într-un fel de polonic din lemn o licoare cam tulbure. Îl întinde apoi cumpărătorului. Acesta îl ia cu grabă și îl dă de dușcă. Plătind, mai cere încă un polonic de băutură, pe care de astă dată o soarbe pe îndelete...Ce o fi băutura asta? - mă întreb...Poate că îi bragă...Poate...Cine știe? Nu îndrăznesc să-l întreb pe tejghetar, care de altfel a și intrat în dugheană
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dugheană. Pe bragagiu la fiecare pas îl tot oprește cineva. El repetă mereu ca o păpușă pe sfori aceleași mișcări. Îi urmăresc gesturile fără să vreau. Sunt ale unui profesionist. În timp ce licoarea curge ca din țuțuroi, omul coboară și ridică polonicul în care licoarea face spumă deasă. Când s-a umplut, îl întinde clientului. După ce primește carboava, duce mâna la piept și se înclină cu respect...Merg încet, cu atenția trează. După cele pe care le văd mi se pare că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ai nimerit taman pe Ulița Armenească, iar acei târgoveți despre care mi-ai vorbit erau armeni, pentru că pe ulița lor greu se avântă vreun turc... Am văzut apoi un negustor care vindea o licoare dintr-o putinică, turnată într-un polonic...N-o fi bragă, părinte? Ai nimerit-o, fiule. Târgovețul despre care spui era un bragagiu. Sunt mulți negustori de soiul acesta. Este chiar o uliță a braharilor, cum este și o Uliță Ciubotărească, o Uliță a Chervăsăriei, o Uliță
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ar fi ca o ploaie bună în mijloc de vară... Cum bătrânul a pornit deja de-a lungul uliții, prin fața dughenilor de tot felul, am luat-o după el. În fața unei prăvălii cu ușa larg deschiă, deasupra căreia atârna un polonic mare din cele pe care le foloseau bragagii de pe uliți, bătrânul s-a oprit, întrebând din prag: Acasă-i jupânul Gheorghe? Răspunsul a venit din fundul dughenii ca un ecou: Acasă, acasă, părinte. Poftește înăuntru! Bucuros de oaspeți, jupâne? Bucuros
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Erbsen mit Speck, desluși că e vorba de mazăre cu slănină, meniu neabătut, pe care soldatul având pe căpățână casca teutonică îl întâmpina după instrucție la Gulaschkanone. Fiind sătul până peste cap de respectiva tocană, ce i se răsturna cu polonicul în gamelă, neamțul valid ori cel rănit primeau mâncarea, cu zilnice și năstrușnice bombăneli. Ba, în cele din urmă, lui Iuga, i se păru că pricepe și unele întorsături ascunse, ale limbii vorbite de mâncătorii de mazăre soldățească și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]