500 matches
-
Catherine o apucă de bărbie și, încet, cu mare delicatețe, de parcă ar fi umblat cu un bibelou de porțelan, îi întoarse capul într-o parte și în cealaltă. — Măi, măi, ești superbă, spuse Catherine privind-o îndelung pe Adriana. Minunați pomeți, ochi mari și frumoși. Dar pielea! murmură femeia. Tenul unui înger. Ei da, așa mai mergea. Adriana se pomeni că afișează pentru a doua oară în seara aceea zâmbetul ei de premiantă. — Mulțumesc! Ce drăguț din partea ta! Încerca să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că n-o să mai arăt atât de îngrozitor de... Și, brusc, s-a oprit. — Palidă, a zis într-un final. Sunteți doar un pic... palidă. Iau cutia de pudră și pensula uriașă de obraz și încep să-mi întind pudra pe pomeți și pe frunte. După care, în clipa în care îmi zăresc reflexia în oglindă, îmi înăbuș cu greu râsul. Am o față dement de aurie și strălucitoare. Arăt ridicol. Pe bune acum, pe cine păcălesc ? Un avocat din City care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a străbătut calea pavată cu dale, care urcă dinspre râul Siab, hanul și-a făcut intrarea solemnă prin Poarta Buhara, situată În nordul orașului. Surâdea cu toată fața, ochii săi mici păreau mai adânciți În orbite, mai oblici ca niciodată, pomeții săi reflectau sclipirile chihlimbarii ale soarelui. Și apoi, dintr-odată, dispoziția i s-a schimbat. S-a apropiat de cele aproape două sute de notabilități adunate În jurul cadiului Abu Taher, a Îndreptat către grupul În care se amestecase Omar Khayyam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
una verde, una galbenă și una albă. Toate privirile se Îndreptau În direcția aceea. Când, deodată, iată-l. Înveșmântat În Întregime În alb strălucitor, urmat de soața lui, tânără și subțire, cu chipul descoperit, cu ochii În pământ și cu pomeții roșii de emoție. În mulțime, se pare că această apariție a risipit ultimele Îndoieli; se murmură fără Înconjur: „El este, e Mântuitorul!” Cu pași demni, sui cele câteva trepte ale podiumului, le adresă credincioșilor săi un gest larg de salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
face să-i cadă pălăria, descoperindu-și părul blond, despicat cu grijă, pe partea stângă, de o cărare, apoi, cu o Încetineală de automat, cade În genunchi, se Întinde la pământ, o rază Îi luminează fața de copil umbreb și pomeții strălucind de lacrimi, o mână din preajmă aruncă asupra costumului său negru un pumn de petale. Nu mai aud mulțimea, am privirea ațintită asupra prietenului meu, aștept cu neliniște să se ridice. Ceremonia mi se pare interminabilă. Mă grăbesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
O voce îmi întrerupe gândurile și ridic privirea, tresărind. O femeie înaltă, elegantă, într‑un costum de culoare deschisă, cu picioare foarte lungi și pantofi din piele de crocodil mă privește de sus. Și arată exact ca în poză, cu pomeți înalți și păr închis, stil Jackie Kennedy, doar că pielea ei pare puțin mai întinsă și ochii îi sunt nenatural de mari. De fapt, arată de parcă i‑ar fi destul de greu să‑i închidă. — Bună ziua! spun, ridicându‑mă jenată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
N-ar accepta ca zeci de oameni să-l vadă în momentele de slăbiciune. Antrenorul lor este personajul cu pricina. Asemănarea este uimitoare. Ar putea să fie fratele lui mai mare și mai solid. Este brunet, are ochii puțin oblici, pomeți proeminenți, tătărești și păr castaniu strâns în coadă. Atitudinea lui este mereu calmă, dar atentă. Nu caută să provoace scandal cu tot dinadinsul, dar e mereu pe fază. Brațele încrucișate pe piept, picioarele ușor depărtate, musculos, dar sprinten. De asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
confidențial. Nu ne putem dezlipi unul de altul și astfel nu mai avem timp pentru alții, nu-i așa, frumosule? Chicotește cu subînțeles. După mine, Daisy cam exagerează, dar e conștientă că își poate permite. Vanessa rămâne fără replică, iar pomeții ei perfecți se acoperă cu două pete roșii, ca la clovni. De fapt... zice Daisy, ar trebui să termin de despachetat. Finn, iubitule, hai sus să-mi arăți din nou unde e camera noastră. Am lăsat toate hainele aruncate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cei din spatele sălii erau, poate, mai liniștiți decât colegii lor. Păreau frați. Trăsăturile le erau aceleași, în principal. Difereau, cel mai mult, la culoarea ochilor și la păr, care varia de la creț, la drept, la slinos. Bărbiile le erau pătrate, pomeții ușor pronunțați, buzele subțiri și roz. Nu eram în apele mele. Ceea ce am făcut nu era o situație cu care mă confruntam zi de zi. Eram tulburat de felul în care s-a comportat Govar, de felul în care vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
uscate. Nasul nu era nici cârn, nici drept. Pornea puțin mai jos de sprâncene în linie dreaptă și nu se avânta nici în față, nici nu rămânea în spate, adâncit în craniu. Se oprea exact unde trebuia pentru ca, împreună cu niște pomeți ușor conturați și o frunte lată, să întregească, pentru mine, tabloul unei Fete Morgana. Cea din dreapta era mai specială decât partenera ei. De origine asiatică, avea un nume specific, Maritsu Horotashi. Avea un nas mic, ochi migdalați și un magnific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fostului meu diriginte! Într-adevăr! Acum, că-și lăsă chipul să fie luminat, puteam vedea trăsăturile pe care le-a moștenit răposatul meu coleg. Totul, în afară de chelie și de bărbie. În rest, totul amintea de Orande. Ochii adânciți și pătrunzători, pomeții proeminenți, nasul mic și cârn, buzele generoase, toate aminteau de Orande. O lacrimă i se prelinse pe obrazul drept. Se îndreptă și începu să se plimbe încet prin cameră. Se duse până lângă un tablou, pe care-l împinse, dezvăluind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la fel cum câinele modern este o versiune domesticită a mai puternicului și mai inteligentului lup. Omul modern este o creatură degradată, inferioară. Omul de Neanderthal era superior din punct de vedere intelectual și arăta mai bine. Cu păr blond, pomeți înalți și trăsături puternice, el ar fi părut o rasă de supermodele. Homo sapiens - mai slabi și mai urâți decât neanderthalienii - erau atrași în mod natural de frumusețea, forța și inteligența blonzilor. Se pare că unor femei de Neanderthal li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
puterea să vă declar la modul foarte sincer, cinstit și de om serios că nimic din ce scrie acolo nu este adevărat! Căpitanul și-a mușcat vârful mustăcioarei sale roșiatice, a strâns vizibil din dinți, făcând să i se ridice pomeții și să-i apară patru dungi pe frunte, și rosti sentențios: Persiști, da?! Nu vorbești?! Vei vorbi cu timpul sau nu vei mai vorbi niciodată! Ultimul meu cuvânt pentru astăzi este tot de pe la noi: Bagă-ți mințile În cap și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
copt și rezervat, stăpânit de un cuviincios delir. Dar violonista Mullova? Rochia, șocant de simplă, Îi Îmbracă firesc trupul subțire. Gust imecabil, educat de cine? La fel de sobră agrafa care Îi strânge impecabil părul arămiu; fard discret pe ochii oblici, pe pomeții lați. Antrenată să cânte impecabil, să alerge impecabil, să sară impecabil, să mulțumească impecabil. Să cucerească săli după săli de public din această parte a lumii unde tancurile cu stea roșie nu au ajuns Încă, unde imperiul Într-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a rămas Încă În privirea lui mirată, Îndepărtată, Împreună cu nevăzutul ei profesor de instrument și toți ceilalți nevăzuți educatori și supraveghetori care au Împins spre sala de concert a castelului rococo (corpul central 1300, aripile noi 1700) mica sălbăticiune cu pomeții lați, cu ochii oblici și părul arămiu... * —...Te foiești În timpul concertului și, când jumătate din spectatori sunt deja la vestiar, devii dintr-odată interesat și suntem ultimii care ieșim din sală. Chiar dacă e vorba de un simplu minut, de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lor. Bunicul ar fi zis: Asta s-a mai întâmplat, nu-ți aduci aminte? Și apoi ar fi început să-mi spună din memorie un lung pasaj din Călătoriile lui Gulliver. Erau uimitor de asemănători, indiferent de sex și vârstă. Pomeți înalți, buze groase și cărnoase, nasuri plate și bărbii un pic ascuțite, dar totuși masive, ieșite în afară. De umerii puternici, încovoiați, le atârna câte un rucsac. Când pășeau, mâinile greoaie li se mișcau aproape de genunchi. Cel care mergea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
venea de obicei și se îndreptă, parcă în virtutea unui drept pe care-l avea, spre locul unde ședea întotdeauna: la capătul din dreapta al canapelei de sub oglinda aurită. Locul era ocupat. Pe locul acela ședea un soldat american: era tânăr, avea pomeții proeminenți și o candoare neșlefuită de copil; chelnerul se înclina în fața lui și îi zâmbea de parcă era cel mai vechi client al localului. Charlot se așeză pe un scaun și privi scena: i se părea un act de trădare. Ospătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
clicuri din mouse. ― Uimitor, rostește Geraldine pe nerăsuflate. Poți face ceva și cu obrajii ei? Paul îi îngustează fața și apoi alege exact aceeași nuanță ca aceea a tenului Jemimei. Cu o precizie incredibilă, îi estompează obrajii, până când îi apar pomeții. Pomeți perfecți, frumoși, proeminenți. ― Doamne, exclamă el, uitându-se fix la ecran. ― Doamne, spune și Geraldine, uitându-se fix la ecran. ― Ar fi frumoasă dacă ar slăbi. Uită-te la față, e absolut superbă, cine ar fi crezut? Firește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
din mouse. ― Uimitor, rostește Geraldine pe nerăsuflate. Poți face ceva și cu obrajii ei? Paul îi îngustează fața și apoi alege exact aceeași nuanță ca aceea a tenului Jemimei. Cu o precizie incredibilă, îi estompează obrajii, până când îi apar pomeții. Pomeți perfecți, frumoși, proeminenți. ― Doamne, exclamă el, uitându-se fix la ecran. ― Doamne, spune și Geraldine, uitându-se fix la ecran. ― Ar fi frumoasă dacă ar slăbi. Uită-te la față, e absolut superbă, cine ar fi crezut? Firește că noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-se a neîncredere, în timp ce gura îmi rămâne deschisă. O, Doamne, șoptesc. O, Doamne. ― Știu, spune Geraldine. Nu-i așa că ești frumoasă? Dau din cap în semn că da, prea șocată ca să mai vorbesc, în timp ce-mi urmăresc cu arătătorul pomeții și bărbia în formă de inimă. Cum? Adică, când? Cum... ― Paul a făcut-o, mă lămurește Geraldine, deci nu este chiar meritul meu, eu doar i-am spus să adauge șuvițele blonde, să schimbe rujul, și ți-am ales un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
putea să pretind că sunt în Saint. ― Saint? ― Trebuie să știi Saint. E un bar. ― A, sigur, mint eu. Saint. ― Vă rog să-mi permiteți să vă face cinste cu o băutură, ne spune un bărbat calm și oacheș, cu pomeți aranjați și ochi care te îmbie în pat. ― Nu, mulțumim, spun eu, și o trag pe Lauren, înainte să se topească complet. Ne e bine așa, mai spun, și o trag spre celălalt capăt al barului. ― De ce-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
topească complet. Ne e bine așa, mai spun, și o trag spre celălalt capăt al barului. ― De ce-ai făcut asta? se bosumflă Lauren. Era delicios. ― Era dezgustător! Lauren, pentru numele lui Dumnezeu, era atât de plin de el! ― Cu pomeții ăia, și eu aș fi, îmi spune ea, uitându-se peste umărul meu și încercând să-l găsească, încercând să-i trimită din ochi semnale pline de înțeles. ― Poți mai mult de-atât, îi spun eu având un scop precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
V-a primit Sevgin în gazdă?? De ce să nu mă primească? Păi aia... începe să spună ceva și se răzgândește, dă cu țeava carabinei după câinii care nu ne slăbesc... Dacă v-a primit e bine, spune, strângându-și sub pomeți ochii mici de tătar, și se-ntoarce spre corturi. În săptămâna cât am stat pe-acolo aveam să aflu și eu de ce se mirase omul: bătrâna era atâta de zgârcită, că pe copiii din sat, ăștia care se fugăresc acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
un ritm de se poate fuma o țigară cât stă tramvaiul în stație cu ușile deschise. Am făcut experiența, plecând de la policlinică cu un grup de fete oacheșe. Una, cu fața mică în formă de bec, nu tocmai oacheșă, cu pomeți proeminenți, bărbie ascuțită, buzele subțiri vopsite într-un roșu-corai, față de „femeie a dracului“, cum ar fi spus un fizionomist, tocmai și-aprinsese țigara înainte să se suie și rămăsese în ușa deschisă de la spatele tramvaiului, s-o soarbă cu înghițituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să dorm - pentru asta, câteva minute trebuia să mă sustrag tuturor tentațiilor lumii reale (garajul, zumzetul radiocasetofonului la care soră-mea ascultă muzică în timp ce repetă lecția la franceză). Ca să scap, mă rostogolesc pe burtă, cu fața aprinsă apăsată până la durerea pomeților, a maxilarelor, în cuvertura de pat... Se face o noapte subțire albastră, fiindcă și cuvertura e tot asta de-aici, reactivată în casa nouă pe post de față de masă. N-am reușit niciodată să-mi explic cum veneau despărțirile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]