536 matches
-
reprezenta tipul clasic al acestor indivizi cu totul șterși ca personalitate din estul țării: avea o față rotundă și anostă, ca o gălușcă de Norfolk; ochii erau la fel de goi ca Marea Nordului [...] putea trezi mila oricui. Avea o umbrelă mare și ponosită, care Îi cădea tot timpul de jos. Părea că nu-și dă seama care este capătul bun al biletului de călătorie. [...] amestec caraghios de platitudine specifică omului din Essex și de simplitate canonică...“ (G.K. Chesterton, Nemaipomenitele Întâmplări ale unui preot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Probabil îl făcuse să-și aleagă limbajul ăsta corcit, oricum nepotrivit cu starea lui socială dar destul de bun pentru felul în care arăta, greoi, necioplit, un fel de urs adus într-un salon de doamne, neîndemînatic, dar fericit, aspectul său, ponosit, dintr-o leafă de inspector, oricît de bună ar fi fost, nu poți să te îmbraci așa încît să arăți ca la tine acasă în odăile palatului Cantacuzino. Daca privea bine salonul era plin de uniforme, ici-colo cîte un frac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
duc până la Tudorița! striga repede fata și apuca la vale, pe cărarea zbicită. Tudorița era fata picherului Ion Rusu, un om cărunt, negru la obraz, fornăit și lăudăros. Acest Ion Rusu, cu un cortel mare de doc, cu straiele-i ponosite, cu o pălărie cenușie de pâslă în cap, bătea drumuri lungi, de la canton la canton, de la crâșmă la crâșmă, și-și lăsa gospodăria în plata Domnului. Nevasta de multă vreme-i murise; umblase cu trei copii din mahala în mahala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de satisfacție. Din moment ce se inaugura cimitirul de pe țărm, puteau fi siguri acum că aveau să-și doarmă somnul de veci cu o piatră funerară de marmură la căpătâi. Îi priveam cum stăteau înșirați în jurul mormântului, îmbrăcați în obișnuitele lor halate ponosite, și înțelegeam în acele clipe chiar faptul că o antipatizau pe Laura. La o anumită vârstă, oamenii devin răi cu cei tineri, mai ales dacă aceștia sânt frumoși și neindulgenți. Cum să-i ierte Laurei afrontul de a le aminti
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îl poate ridica în palmă, sufla în cerul lui de miazăzi, dumica agale la cină. Japonezul își pleacă ochii, femeia celeilalte Asii își pleacă, la rându-i, capul și surâde sumimasen, așa cum a învățat că trebuie să facă, dar haina ponosită a modestiei îi cade prost pe rotunjimi, știe și ea asta și o pufnește râsul bărbații japonezi se pierd cu firea din orice -, eu mă amuz copios, iar degetul ei gros, cu ghiul de aur, apasă butonul de la casetofon. Se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ciucuri, se ridică demn și începe să se joace cu ei, ținându-i ca pe o balanță. Vreau să văd care este mai greu. Sunt la fel! De aproape, nu e așa bine îmbrăcat cum mi se păruse, dar hainele ponosite îi scot și mai bine în evidență ochii mari. Începem să ne cunoaștem. Aflu că mai are încă trei frați, că unul din ei va avea nuntă chiar aici, pe 8 iunie, că merge la școală și că îi plac
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
complexului, În spatele unei gherete. Supravegheați de către un ofițer japonez, un grup de hamali chinezi Încărca mobile din case Într-un camion militar. La cîțiva metri depărtare de ghereta cu sîrmă ghimpată, un bărbat mai În vîrstă, Îmbrăcat Într-un palton ponosit stătea sub platani și Îi urmărea cu privirea pe japonezi. În ciuda costumului ros, purta Încă manșete albe și piepți de cămașă scrobiți. Domnule Guerevici! SÎnt aici, domnule Guerevici! Bătrînul bielorus era Îngrijitorul complexului companiei Shell și locuia cu mama sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Adică, te culci... Îl iubești? ― Un veritabil dezastru! ― Ha!... Deci minunea s-a produs... Mă faci gelos. De ce adică el și nu eu? Dante Negro îl răsuci cu fața spre oglindă. Acolo, în oglindă, apăruse un personaj în haine cam ponosite, cu o claie de păr cărunt și sprâncene stufoase, aproape albe. Ochelarii și un umăr ceva mai ridicat îi dădeau aerul unui om care se aplecase toată viața doar asupra cărților. ― Apreciați singur! Acolo văd doar un profesor de condiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aici fără mandat! Am drepturi! Insch scutură din cap și trecu pe lângă ea, printr-o bucătărie mică, și deschise ușa din spate. Watson și Rennie se-nghesuiră Înăuntru din frigul de afară, iar zăpada intră șfichiuind pe lângă ei În camera ponosită. — Numele? ceru Insch, ațintind un deget gras spre femeia scandalizată. Era Îmbrăcată ca pentru următoarea era glaciară: pulover gros de lână, fustă groasă de lână, șosete groase de lână, papuci mari, plușați, și, peste toate astea, un cardigan mărime XXL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ridicându-și sânii care-i atârnau. — Să-mi ziceți dac-aveți mandat. — Toată lumea se uită prea mult la televizorul ăla nenorocit, mormăi Insch, scoțând mandatul și aruncându-i-l În față. Unde e? — Nu știu. O porni Înapoi spre sufrageria ponosită. Nu-s paznicul lui! Inspectorul făcu un pas Înainte, cu fața roșie și venele umflate pe față și pe gât. Bătrâna tresări. Vocea lui Logan rupse tensiunea. — Când l-ați văzut ultima dată? Ea clătină din cap. — De dimineață. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
an-doi, alții după zece, vlăguiți de-atîta drum și cu bărbile Înspicate, acum și ei glăsuiau cu vocea stinsă, ținînd mîinile Încrucișate pe piept. Vorbeau despre minunile Lui, despre pildele Lui, Îi propovăduiau Învățătura, disprețuiau tot ce e desfătare, purtau straie ponosite, se hrăneau cumpătat, iar cînd sorbeau vinul, ridicau potirul cu ambele mîini. Tare se mai Înfierbîntau cînd cineva Îi Încontra ori le nesocotea Învățătura, și vai de acela care s-ar fi Îndoit de viața veșnică sau grădina raiului. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
obișnuia să se împotrivească cineva la o hotărâre sau la o judecată a tribunalului bisericesc. Velasco clătină din cap, dar părintele Valente... Părintele Valente se ridică încet de pe scaun. Episcopii priveau cu neîncredere cum părintele scotea din straiele sale călugărești ponosite o hârtie împăturită. Își duse mâna la gură tușind de câteva ori, apoi începu să vorbească tărăgănat: — Înainte de a primi respectuos hotărârea Adunării Episcopilor, v-aș ruga să citiți o scrisoare scrisă grabnic de către părintele iezuit Vivero din Macao. Scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se bucurau de paturi suprapuse, cu pătură și pernă fără cearșaf, plimbări separate și doar trei ore pe zi; iar cei politici, vai de mama lor, înghesuiți în camere, paturi suprapuse și fără saltea, cu o pătură și o pernă ponosită, plimbare două ore pe zi fără a avea voie să ia contact cu altă grupare de deținuți și nu aveau drept la vorbitor și nici a lua parte la munci agricole sau altele, toate acestea au fost aplicate în funcție de localitatea
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
se bucurau de paturi suprapuse, cu pătură și pernă fără cearșaf, plimbări separate și doar trei ore pe zi; iar cei politici, vai de mama lor, înghesuiți în camere, paturi suprapuse și fără saltea, cu o pătură și o pernă ponosită, plimbare două ore pe zi fără a avea voie să ia contact cu altă grupare de deținuți și nu aveau drept la vorbitor și nici a lua parte la munci agricole sau altele, toate acestea au fost aplicate în funcție de localitatea
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
strigau marfa cu glasuri guturale, o camionetă cu un far spart ca ochiul negru al unui huligan dădu Înapoi și-nainte de patru-cinci ori până reuși În mod miraculos să parcheze pe trotuar, aproape lipită de alte două camionete la fel de ponosite. Succesul acesta Îl bucură pe Fima, de parcă ar fi anunțat vreo oportunitate care Îl aștepta. Un bărbat cu Înfățișare de est-european, palid, cu umerii lăsați, cu ochii puțin holbați, părând să sufere de ulcer, dacă nu de o boală malignă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
senzația că uitase să verifice esențialul. Dar nu știa care era esențialul. Cu toate că În clipa aceea simțea că ignoranța sa era mai subțire ca oricând, asemenea unei perdele de dantelă În spatele căreia se mișcă niște umbre. Sau asemenea unei haine ponosite, care acoperă trupul, dar nu-l mai Încălzește. Și simți până În adâncul sufletului cât de mult Își dorea să continue să nu știe. În timp ce urcau la etajul trei, Fima puse pe neașteptate mâna pe umărul lui Uri, care părea obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un „scuzați-mă“, m-am strecurat pe lângă ea și m-am așezat alături. Marți ne-am întors pe aceleași locuri și ne-am zis bună dimineața. Miercuri, o ajutam să își dea jos și să își pună haina. Era la fel de ponosită ca și costumul pe care îl purtase în prima zi. Mutase gulerul de blană mâncat de molii la haină. Când curtea făcu pauză de prânz, joi, am întrebat-o dacă ar vrea să mă însoțească. Ezită, apoi zâmbi. Era zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Frank să fie eroul în lumea asta și dragul meu de Fritz să fie bătaia de joc. De asta am venit - să îl aud pe Otto Frank când recunoaște adevărul. Am rămas uitându-mă la ea. Astăzi purta costumul albastru ponosit, pe care îl alterna cu cel maro și uzat. Mă întrebam de unde găsise banii ca să facă această călătorie. Nu din pensia lui Pfeffer, eram gata să pariez. Împrumutase de la prieteni? Amanetase bunuri? Nu purta bijuterii, cu excepția unei verighete simple de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de mâncare. Maxențiu, furios, avusese un acces de tuse urmat de sufocări. Ce vroia nemernica? De ce-1 ținea lângă ea? Xu prefera să fie liberă? Ce însemna rezistența ei? Poate că nu vrea să audă vorbind de o localitate ponosită. îi era rușine că el e nevoit să meargă la Leysins! Se temea de comentariul lumii! Cum și lui îi era rușine de acea localitate, detesta pe Ada pentru aceleași simțiminte. Știa doar acuma bine că era tuberculos. Vroia să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Acla, înrăită de acuzații deslușite, refuzase hotărât, așa cum Maxențiu nu credea că va avea curajul. își închisese deci singur drumul. Acum, când îi era interzis, Leysins îi părea tot mai mult singura lui salvare. Nu mai era locul necesar dar ponosit, ci un paradis pierdut. Era însă neputincios. Ada, orfană și majoră, se măritase cu avere proprie și, din delicateță, Maxențiu nu ceruse act dotai. Fără delicateță, Acla deschisese la început credit larg prințului, știind că 1-a luat ca să-1
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în zilele astea, jocul se numește Uninomi. Hai! Românii e deștepți Înapoi, acasă Radu Pavel Gheo Bărbatul intră, flancat de carabinieri. Se așază pe scaunul pe care unul din polițiști i-l arată, undeva în fața biroului comisarului. Arată obosit și ponosit, de parcă n-a mai dormit de multă vreme într-un pat. Comisarul, înalt, brunet și bronzat, cu o uniformă impecabilă, îl privește cu un ochi critic, apoi ia din mâna unuia din carabinieri dosarul întins de acesta. Îl răsfoiește puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
furat eu ceva! Scrie undeva acolo că am furat ceva? — Și-atunci de ce ai venit aici? La muncă cinstită, așa-i? Să faci un ban, fiindcă acasă n-ai găsit de lucru și îți mor copiii de foame? Bărbatul cel ponosit tăcu. — Așa-i? Spune-mi! Așa-i?! — Așa-i, oftă bărbatul arestat. — Să-ți spun eu de ce ai venit! începu cu glas tunător comisarul, ridicându-se și începând să umble nervos prin spatele biroului. Ai venit ca să furi. Poate că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
confuzie, răspunse călugărul, cu același zâmbet. - Atunci... știi cum mă numesc? - Dar tu știi cum te numești? Ștefănel nu-și arătă mirarea. Dar era limpede că acest călugăr Îmbrăcat Într-o rasă galbenă, cu glugă, purtând pe umăr o traistă ponosită și aproape goală, este de o inteligență ieșită din comun și dispune de calități spirituale bine formate. Îl privi din nou, mai cu luare aminte decât prima oară. Era puțin mai scund, foarte suplu, cu ochii extrem de vioi și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
neliniștite. Aerul mirosea a tămâie, a frunză de fag și a iarbă Încălzită de-a lungul unei zile de zăpușeală. Erina Își ascunsese părul sub pălăria cu care țăranii se apărau de soare, la muncile câmpului. Purta haine bărbătești, puțin ponosite. Reuși să ajungă printre țăranii care privegheau lângă trupul logofătului. Își văzu tatăl, cu chipul Împietrit În liniște, și vru să Întindă mâna ca să-i mângâie fruntea. Căpitanul Îi strânse Încheietura, amintindu-i că orice gest care atrage atenția ienicerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
grup se întruni, vineri dimineața, la ora 8 fix, lîngă cantonul părăsit de la marginea satului. Primul sosi Vlad, îmbrăcat în salopeta lui albastră, cu care lucra de obicei pe tractor. Îmbrăcămintea însă nu-l deranja deloc, chiar dacă era așa de ponosită. Dar nu și-o schimbase, pentru a nu-l bănui cei de-acasă că se duce în altă parte. Trebuie să vă spun că părinții săi puneau mare bază pe învățarea conducerii tractorului, gîndindu-se că acest lucru îi va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]