1,093 matches
-
felix”, cu sensul de bogat, nu de fericit apare mult mai târziu la Pliniu: „gens felix, si credimus, quos Hyperboreos appellavere” și mai apoi pe monedele bătute de împăratul Aurelian cu mențiunea „Dacia felix”. Alexandru Odobescu asociază numele Arabiei de la Pontul Euxin cu partea a doua a numelui Basarabia, prima parte fiind legată de denominațiunea poporului bessilor (Revista Noi Tracii, nr. 4, decembrie 1974). În Iliada lui Homer se păstrează numele unui prinț pelasg, Rigmus (Rigmos), fiul lui Pirou din Tracia
Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
în celelalte regiuni sud-est europene fiind descoperite nenumărate tezaure cu multe obiecte de aur, datate continuu din mileniile V-IV î. H. și până în vremurile istoriei scrise. Tot la poetul Lucan (Phars. III, v. 295) aflăm că arimaspii locuiau între Pontul Euxin și Coloanele lui Hercule. Evident nu poate fi vorba de strâmtoarea Gibraltar unde încearcă mulți istorici să plaseze legendarele coloane (grecii vechi de pe vremea expediției argonauților nici nu cunoșteau partea de vest a Mediteranei!) ci este vorba de zona
Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
poate Mataos, vechiul nume al Dunării - cf. Ștefan Bizantinul). Herodot (IV. 27) le-a zis arimaspoi, adică „cei care trăgeau bine cu săgeata” (C. Lundius, Zam., I. 10). Strabon ne spune că „primii care au descris regiunile spuneau că deasupra Pontului Euxin, a Istrului și a Adrei (Ardeal) locuiau hiperboreenii, sauromatii și arimaspii (Geogr,. Lib. IX, 6. 2). Și Mela (II. 1) menționează pe arimaspi printre primele popoare ale Sciției europene: „Scythia Europaea. Hominum primi sunt Scythae, Scytharumque, quis singuli oculi
Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
povestiri sunt de valoare medie, fiind construite cu acuratețe și meșteșug, însă fără subtilități. Registrul tonalității e cel tragicomic, precum în Slăbiciunea părintelui Grigore (cu un personaj care nu poate auzi o melodie cântată la fluier fără a face „un pont”, adică un pas strașnic de „bătută” țărănească, chiar și când e cu odăjdiile pe el; nuanța dramatică vine din neputința înfrânării impulsului vital, neputință comună tuturor personajelor). Cum, de obicei, dramatismul este subiacent umorului, scriitorul îl convertește ușor în șarjă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
întors pe Adam cel vechi în raiul din care căzuse și l-a apropiat de pomul vieții, de care ne înstrăinase gustarea cea rea și nechibzuită din pomul cunoștinței<footnote Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvânt de apărare pentru fuga în Pont sau Despre preoție, cap. 25, traducere, introducere și note de Pr. Dumitru Fecioru, în vol. Despre preoție, EIBMBOR, București, 1998, pp. 187-188. footnote>. Hristos a biruit răul pentru totdeauna și a făcut să troneze binele, a răscumpărat, a mântuit, a
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
actuale a lui C. Antonius Hybrida eșuează în 61 i.en. În timpul regelui Burebista, triburile geto-dace sunt unificate, formând o forță militară și inițiază campanii spre vest, învingându-i pe Boii, și spre est, devastând Olbia și supune cetățile din Pontul vestic, de la Histria la Apollonia. Burebista devine cel dintâi rege trac, stăpânitor al ținuturilor de dincoace și de dincolo de Dunăre. Însă fulgerătoarea creștere a forței geto-dacilor se stinge. După lungi războaie civile, Octavian Augustus instaurează regimul politic Principatul, devenind împărat
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
sunt aduși la Romă și crescuți la curtea imperiala, iar în timpul lui Caligula, devin regi, cel mai mare, Rhometalces al III-lea domnește asupra regatului unificat al tracilor după moartea lui Rhoemetalces al II-lea, Polemon a urcat la tronul Pontului și regatului Bosforan, iar Cotys, mezinul, primește Armenia mică. Dobrogea actuala intră sub ocupația regilor odrisi, ca prieteni ai românilor. Cetățile grecești din Pontul vestic au intrat sub influența Romei, iar în anul 8, Ovidius este trimis în exil la
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
regatului unificat al tracilor după moartea lui Rhoemetalces al II-lea, Polemon a urcat la tronul Pontului și regatului Bosforan, iar Cotys, mezinul, primește Armenia mică. Dobrogea actuala intră sub ocupația regilor odrisi, ca prieteni ai românilor. Cetățile grecești din Pontul vestic au intrat sub influența Romei, iar în anul 8, Ovidius este trimis în exil la Tomis, în care își va scrie epistolele în care menționează că teritoriul a intrat sub ocupație română. Acțiunile militare ale lui Aelius Catus i-
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
copertă a actualei ediții românești, de chiar Umberto Eco, unul dintre numele de referință ale literaturii mondiale actuale. Este limpede că în Italia există un interes aparte pentru destinul trist al poetului iubirii, exilat de împăratul Octavian Augustus la țărmul Pontului Euxin. Și trebuie salutat așa cum se cuvine meritul lui Marin Mincu de a fi știut să vină, prin tematica romanului său, în întâmpinarea orizontului de așteptare al celor mai importante personalități culturale din peninsulă. Toată lumea cunoaște destinul tragic al lui
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
-ul, să pună camerele pe oricare stradă din urbea lui Bucur (și, mai nou, a lui Grecea) și facem un „Breaking News” ce n-a văzut Parisul (cu aeroporturile Orly și Charles de Gaulle cu tot). Îi vând, gratis, acest pont lui Ion Iliescu, în schimbul promisiunii că n-o să mai negocieze pentru noi nici tratate cu rușii, nici fonduri cu U.E. și nici avioane cu francezii. S-a văzut doar că de fiecare dată când și-a pus semnătura pe câte ceva
Concorde la Cotrocensk by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13334_a_14659]
-
dar, ceva care să-ți facă plăcere? — Dar mi-ai adus deja destul. Continuă, totuși, étonnez-moi! Sucește-mi mințile! Adu-mi ceva care nici prin gînd nu mi-a trecut. Oamenii mă surprind uneori. Lasă-mă să-ți vînd un pont despre „autenticitate“: toate femeile pe care le-ai Întîlnit pînă acum erau „autentice“, pe cît de „autentici“ pot fi oamenii. Așa că aș reconsidera această definiție, dacă aș fi În locul tău. Personal, eu aș prefera "plin de viață“ În locul lui „autentic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
frăgezi trupuri și spirite deodată. Wakefield se preface că ar fi interesat să devină membru al Clubului și primește o legitimație de trei luni, de probă. Odată Înăuntru, se lasă pe mîinile unui maseur bătrîn, sub ale cărui Îngrijiri află, pont secret, că celebrul Comisar pentru Prezervarea Siturilor Istorice ar elibera autorizații de construcție În schimbul altor favoruri, În timp ce persecută cu cruzime pe oricine ar Îndrăzni să Încalce regulile extrem de stricte ale prezervării În vechiul cartier. După masaj, Wakefield se servește singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
doar ca să mă distrez. Eram de părere că, dacă un bărbat refuza să se culce cu mine pentru că nu voiam să fac pe cadâna, putea s-o lase baltă. Totuși, cursul fusese mai interesant decât mă așteptasem și aflasem niște ponturi folositoare despre cum să te dezbraci. (Când îți scoți sutienul, ar trebui să-l răsucești deasupra capului de parcă ai vrea să prinzi un tăuraș fugar și, după ce ți-ai scos chiloții, trebuie să-ți atingi degetele de la picioare și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Pentru că am acces la astfel de informații acum. — Oh. Atunci știi și cine e? A șovăit. N-ar trebui... Oh, haide, m-am rugat de el. Ce rost are să vii din lumea de dincolo dacă nu-mi vinzi măcar un pont? — Nu pot să-ți divulg identitatea lui... —Răule! — Dar pot să-ți spun că-l cunoști deja. M-a sărutat pe buze, mi-a pus mâna pe creștet, ca o binecuvântare, și a dispărut. Apoi m-am trezit și trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că nu erau prea frumoase zorzoanele neclare și neterminate pe care Jake le desenase pe prăjitura de Crăciun vegetariană, din cereale integrale, cu ajutorul unui fost tub de pastă de dinți, clătit cu apă, și cu capătul tăiat. —Ăsta a fost pontul cel mai grozav din numărul pe decembrie al lui La Gunoi! a spus ea cu încăpățânare. Da, îmi închipui. Dar, draga mea, cum o să ajute asta la salvarea planetei? De câte ori pe an, în afară de Crăciun, folosim un aparat de glazurat? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
gunoi. Vocea mamei ei a plutit către ea: „Înainte aveai niște haine așa de frumoase...“ Când s-a întors în sufragerie, Alice a descoperit că personalul lui Jake se strânsese în jurul lui. Se dezbătea care ar fi trebuit să fie Pontul Lunii din La Gunoi!. Deodorantele alea cu bilă, a sugerat Jessamy. Trebuie să fie și ele bune la ceva. Alice s-a alăturat grupului plină de zel. O discuție creativă era un lux de care nu se mai bucurase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vreme. Dacă le-ai vopsi, ar putea deveni niște popice grozave pentru bowling, a propus ea. Pe bune, dacă te gândeai mai bine, ideea era de-a dreptul strălucită. Plus că era mult mai simplă și mai distractivă decât majoritatea ponturilor pe care Alice le citise în La Gunoi!. Joss i-a aruncat o privire piezișă. Nu prea cred. —De ce nu? a spus Alice zâmbindu-i lui Jake, de la care aștepta o formă de încurajare. Însă, spre surprinderea ei, chipul acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să ne crească vânzările. —Așa e, a intervenit Alice cu curaj. De ce să nu spună și ea ce gândește? În fond, ea era cea care plătea aproape toate costurile revistei. Poate că nu i se permitea o opinie legată de Pontul Lunii, dar cu siguranță că în zona asta avea voie să se exprime. — Ar putea fi ceva benefic să existe o față celebră pe copertă. Jake părea iritat. —Chiar așa? Și pe cine ai propune tu? Alice s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prosopul pe cap. „Sau coșmelia bunicilor...“, am completat-o. Mihnea și-a scuturat apa din păr și din barbă. Ochii îi luceau în toate felurile, nu știai ce culori să alegi. „Pe-aproape. Să zicem că mi-a vândut cineva pontul cu-o casă liniștită la mare și mi-a dat și cheile. Oricum, aici n-o să ne deranjeze nimeni. Bavaru și Ciupină ne cred în Mamaia. Rapotan se-agită într-un beci din Constanța. Și el, și Penciu sunt scoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
seară înainte, se aduseseră din Sinaia lăzile cu vaccinuri împotriva gripei spaniole, pentru toate comunele din zonă. Stivuite în camera din spate a dispensarului, cutiile valorau câteva milioane; vândute la negru, poate chiar zeci de milioane. Cineva le pasase bandiților pontul, iar doctorul Leordeanu, după unii liber, după alții încă ținut la răcoare în carcera lui din Târgoviște, conducea detașat pe lista suspecților. Înainte să rupă lacătele din spate, bandiții ar fi produs iar o chestie memorabilă, amenințând mulțimea cu pistoalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Alger? Tu ne-ai spus că se difuza peste tot; asta înseamnă că, ipotetic, ar fi oriunde.“ „Nici asta nu pot să-ți zic, Maria. Îți dai totuși seama că nu mă duc la nimereală.“ „I-a vândut cineva un pont!“, s-a aprins dintr-odată Mihnea. „De-aia mergem la Viena. Nu e prost, dom’ profesor, trage la punct fix. Aș pune pariu c-are și-un nume de-anticariat sau o întâlnire c-un nene.“ „Bingo! Matematicianul nostru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
chiar și-n Libertatea (trona printre vânzări auto și întâlniri pe fir; dacă ridicai privirea, dădeai de poze cu pulpe și chiloței). Degeaba, nu mă căuta nimeni, nici măcar fata de la pagina 5. Abia prin luna a zecea, am primit un pont, un țigan de-al lui Scurtu de la Rosetti, care știa un nume. Nu mare lucru, dar, oricum, mai bine decât nimic. Am luat cartea de telefon la puricat; fără succes: nu apărea. M-am apucat apoi de cei cu abonamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
reali, cu vieți și adrese corecte, nu invenții de roman, cum se obișnuiește azi. Pe unii îi mai găsești și astăzi, dacă suni la ușă. Dar nici unul nu se nimerea. Colecții întregi, telefoane la foști colegi de școală generală, alte ponturi, vizite la mamaie în miez de seară, programări la BCS și la Arhivele Ministerului Învățământului. Nimic. Tipul nu apărea. Parcă mă uitam după Omul Invizibil. Știam și ce caut, dar asta nu se putea spune cu voce tare. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de sărbătoare, moțăiau ca ai noștri în fața televizoarelor sau aliniați pe băncile de lemn din biserici, ascultând slujbele. M-am instalat tot în vagonul din spate. Grijuliu, am căutat scaunul sub care duduia motorașul electric cu explozie de-aer cald. Pontul mi-l vânduse doctorul Weidle, îmi explicase că, în fiecare vagon, există un singur scaun pe care merită se te-așezi iarna: cel sub care se află instalația de aer cald; pe el trebuia să-l caut. Aerul țâșnea dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
al tramvaiului. Placajul trăgea căldură, lemnul se dilata ușor. Te așezai pe scaun și-ți lua foc fundul, ca-n poveștile cu fetița cu chibriturile. În restul vagonului, frig și aburi, mai rău ca afară. De obicei, bătrânii, care știau pontul, urcau în mare viteză și ocupau locul în fiecare vagon, chiar de la primele stații; cineva ajungea întotdeauna primul. Era ca la noi în București, în Obor sau la Matache, când se-avântă precupețele cu sacoșele pline și trebuie să sari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]