1,140 matches
-
mereu un străin, Evagrie primește o lecție de pedagogie, fiind gata să o asume alături de ceilalți monahi prezenți la eveniment. Este greu să ne imaginăm scena ca pe o izbucnire viscerală a resentimentelor unui preot copt în fața „grecului” Evagrie (un pontic „străin” nu doar în Alexandria sau deșertul egiptean, ci și la Constantinopol, în Capadocia sau Palestina). Acesta primește dojana fără răzvrătire; cel care a demonstrat importanța blândeții pentru cunoașterea lui Dumnezeu, cel care a vorbit despre inanitatea dialecticii în exercițiul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
monahismului este un fenomen care nu poate fi atribuit pentru întâia oară decât episcopului Teofil, papă al Alexandriei (385-412), la un moment mai degrabă crepuscular din istoria Părinților deșertului 2. Pe scurt, cel puțin în ceea ce îl privește pe Evagrie Ponticul, atât „lupta de clasă”, cât și „ipoteza naționalistă” sunt constructe sociologice sărace, aplicate unui univers spiritual mai puțin afectat de problemele ideologice ale lumii moderne. Situl eclezial al interpretăriitc "Situl eclezial al interpretării" Ce este de spus despre „anexarea clericală
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
1. Limitele pozitivismuluitc "Limitele pozitivismului" Ne imaginăm că între cei care cumpără astăzi traducerile lui Evagrie în limbi moderne sunt nu atât „savanți” sau „specialiști” (preocupați de bucătăria secretă a paleografiei sau de istoria atât de complexă a receptării autorului pontic), cât oameni cultivați, cunoscători ai tradiției Bisericii, interesați nu de polemici, ci mai ales de o onestă instrucție catehetică și spirituală. Această ultimă categorie de cititori, dintre care puțini stăpânesc limba latină, greacă sau siriacă, formează totuși tradiția modernă a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fi prohibită pentru un critic literar de excepție care nu știe rusește.2 Să mai spunem oare că nici lectura lui Kant, în traducere, nu poate rămâne opțională pentru un filozof certat cu limba germană? Dacă o traducere din Evagrie Ponticul își propune mai mult decât amplificarea polemicilor dintre specialiști, atunci unica sa raison d’être este nutrirea cu o hrană imperisabilă a cititorilor cu cultură generală. Pe lângă filologi, numeroși teologi, filozofi, artiști, istorici ai Antichității, dar și simpli creștini lipsiți
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pirați cu pasiuni de anticar, ci ca pe niște tovarăși de drum. În sfârșit, acest dialog cu autorii patristici nu poate fi decât tulburat atunci când tonul irenic lipsește în beneficiul unor răfuieli domestice, „omenești, prea omenești”. Fixarea operei lui Evagrie Ponticul în matricea pozitivismului nu poate fi decât o întreprindere ingrată. Istoria și filologia redau suprafața textelor lui Evagrie Ponticul, nu însă miza și adevărul lor. Faptul că rugăciunea poate ajuta la iluminarea semnificației unui text patristic rămâne, poate, în tagma
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu poate fi decât tulburat atunci când tonul irenic lipsește în beneficiul unor răfuieli domestice, „omenești, prea omenești”. Fixarea operei lui Evagrie Ponticul în matricea pozitivismului nu poate fi decât o întreprindere ingrată. Istoria și filologia redau suprafața textelor lui Evagrie Ponticul, nu însă miza și adevărul lor. Faptul că rugăciunea poate ajuta la iluminarea semnificației unui text patristic rămâne, poate, în tagma patrologilor moderni, un fapt dificil de acceptat. Totuși, rezultatele exegezei operei evagriene întreprinse de Gabriel Bunge OSB confirmă universalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
răsăriteană de la Ignatie Teoforul, trecând prin Isaac Sirul, și până la Teofan Zăvorâtul) dezvăluie secretul ultim al pietrei filozofale: iubirea (s. 244) care îmbracă mirii în „veșmântul de nuntă” (s. 262). Stadiul contemplației naturale (numită physike theoria în teologia lui Evagrie Ponticul) descoperă în orice creatură „ecoul Domnului” (s. 264), eliberând-o de supoziția simplei contingențe. Textul se încheie cu o apoftegmă în registru parenetic de care depinde, în ultimă instanță, orice progres în viață, unde a nu urca înseamnă, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
chinoviei „Buna-Vestire” din Ormilia (Grecia continentală) este, fără îndoială, una dintre cele mai vii și profetice voci ale teologiei ortodoxe contemporane. Există câteva referințe implicite ale părintelui Emilianos la învățăturile Părinților filocalici, între care un loc proeminent îl ocupă Evagrie Ponticul, Grigorie Teologul, Diadoh al Foticeii, Ioan Scărarul, Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschin, Teolipt Filadelful și Calist Catafighiotul. Față de doctrina teologică a acestor Părinți ai Bisericii, părintele Emilianos nu aduce nimic nou. Limbajul prin care-și exprimă trăirea nu are un precedent
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Uimirea îmblânzește gesturile mai mult decât cuvintele; gesturi de copil, care cuprind mângâierea tandră sau atingerea temătoare, fără să cunoască violența poftei sau plăcerea manipulării. Prin contemplația naturală, misticul își însoțește mirarea, nevăzut și neauzit, cu o perpetuă laudă (Evagrie Ponticul). Monahul face în sine sinteza între percepția oculară a lumii - care pentru greci este un mic rezumat taumaturgic - și sensibilitatea auditivă a poeticii iudaice, înclinată teocentric spre imnografie. Pe scurt, monahul este cel care, cu toate simțirile sale înduhovnicite, „a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ipostatic; (2) nelimitarea semantică a Verbului originar. În practica interpretării, această disponibilitate a Scripturii se mișcă între doi poli. Același principiu formal (interpretare fără limite) coordonează două atitudini fundamental contrare: (a) poziția adoptată - de la Origen, Grigorie de Nyssa și Evagrie Ponticul până la Maxim Mărturistitorul - de către ucenicii alegoriei și ai lecturii duhovnicești, bazată pe efortul ascetic al minții de a decela înțelesul originar și eshatologic al Scripturii; (b) poziția asumată de autorii moderni care justifică delirul subiectivist al interpretării, favorizat de conflictul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Lecționarul biblic” a apărut inițial în Renașterea, vol. 14 (2003), nr. 1, fiind reluat apoi în volumul îngrijit de Ștefan Iloaie (ed.), Primele mărturii despre Biblia Jubiliară 2001. Versiunea Arhiepiscopului Bartolomeu Valeriu Anania, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, pp. 183-194. „Evagrie Ponticul și conflictul intepretărilor” este versiunea ameliorată a unei recenzii apărute inițial în Archaeus. Studies in History of Religions, vol. 7 (2003), nr. 3-4, pp. 328-335. „Sensul ontologic al pocăinței la Starețul Sofronie”, în Renașterea, vol. 15 (2004), nr. 2, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Cine dă și cine privește? 258 Paradisul nostalgiei ludice 259 Despre virtuțile apofatice ale neînțelegerii 260 Răul inexplicabil și refuzul judecății 260 Însemnătatea neînțelegerii 261 Abundența mirării 263 Celălalt sau tărâmul făgăduinței 264 Epilog 266 Capitolul IV Întâlniri monastice Evagrie Ponticul și conflictele interpretării 269 Un avva enciclopedic 269 Exegeza monastică 273 Filologia fără mănuși 275 Situl eclezial al interpretării 279 Limitele pozitivismului 281 Îngerul Silezian 284 Vasul răbdării și chipul blândețelor 290 Taina firescului 293 Amintiri și cumpene 294 Teofil
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
anul 2006, Editura Polirom a publicat celebra lucrare a lui Umberto Eco, Cum se face o teză de licență, domeniul vizat fiind cel al disciplinelor umaniste. Este, de fapt, o ediție revăzută, prima versiune În limba română apărând la Editura Pontica din Constanța În anul 2000. Cineva s-ar putea Întreba, pe bună dreptate, de ce mai este nevoie de Încă o carte profilată pe același domeniu, tipărită de aceeași editură. Răspunsul este simplu: noua lucrare aduce În atenție alte probleme, nediscutate
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
și Enciclopedică, București. Dumistrăcel, Stelian, 2001, Până-n pânzele albe. Expresii românești. Biografii - motivații, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Institutul European, Iași. Eco, Umberto, 2000, Cum se face o teză de licență. Disciplinele umaniste, traducere de George Popescu, Editura Pontica, Constanța, 2000 (ediția a II-a, Editura Polirom, Iași, 2007). Elbow, Peter, 1987, Writing: without Teachers, New York, Oxford University Press. Ferréol, Gilles; Flageul, Noël, 1998, Metode și tehnici de exprimare scrisă și orală, traducere de Ana Zăstroiu, argument de Corneliu
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Enschede, nepublicat. Vardell, S.M., 1995, „Thematic Units: Integrating the Curriculum”, în M.R. Sorensen, B.H. Lehman (ed.), Teaching With Children’s Books: Paths to Literature-Based Instruction, NCTE, http://www.ncte.org/ncte.old/idea/Integrating/thematic. Vattimo, G., 1993, Sfârșitul modernității, Pontica, Constanța. Verma, G.K.; Pumfrey, P.D. (ed.), 1993, Cross-curricular contexts: Themes and Dimensions in Secondary Schools, vol. 1-2, The Falmer Press, Londra, Washington. Visser, J., f.a., „Factors that Foster the Evolution of a Learning Society”, http://www.learndev.org/dl/FactorsThatFoster
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
contradicții nereconciliate face din ea o adevărată harababură”. Publicând de la Ambigua, Stăniloae Împușcă doi iepuri dintr-o lovitură: mai Întâi, reglează socotelile cu Alexandrinul fără a avea aerul că se ia de Patriarhul Iustin, autorul primei monografii moderne despre Evagrie Ponticul și admirator al tradiției origeniste; apoi, el reînoadă proiectul traducerii operelor lui Maxim, pe care Îl demarase Înainte de război: Mistagogia, apărută În 1944, În Revista teologică de la Sibiu; al doilea și al treilea volum din Filocalie, consacrate În Întregime scrierilor
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
larg Pseudo-Dionisie și Maxim Mărturisitorul (I, pp. 71-72); pentru cunoașterea apofatică și catafatică sau rațională, Maxim Mărturisitorul este amplu folosit, Împreună cu Grigore din Nazianz și Ioan Hrisostom; pentru definiția teologiei ca „explicație vie a Tradiției” sunt scoși În arenă Evagrie Ponticul, Grigore de Nyssa și, iar, Grigore din Nazianz; Maxim Mărturisitorul, aproape omniprezent, revine și În capitolul despre participarea omului la atributele lui Dumnezeu; pentru cristologie ne sunt oferite Învățăturile lui Chiril al Alexandriei, Leonțiu al Bizanțului și Nicolae Cabasila; semnificația
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
trăim În conformitate cu scrierile lor, să-i urmăm à la lettre, să-i imităm fără crâcnire. Firește, nici nu se pune problema reabilitării unor „eretici” ori „semieretici”, precum Origen, marele chouchou al lui De Lubac, Urs von Balthasar, Daniélou sau Evagrie Ponticul, editat cu profesionalism și pasiune În „Sources chrétiennes”. Pentru Stăniloae, În special, și pentru ortodoxie, În general, nu există nici un intermezzo, nici o Întrerupere, nici o diferență de percepție și de viață Între epoca patristică și noi Înșine. Această perspectivă anistorică, dacă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Pe viu despre părinții Bisericii, București, 2003. Traduceri: Origen, Comentariu la Evanghelia după Ioan, cartea I, Iași, 1995; Bossuet, Sfântul Bernard de Clairvaux, Sfântul Francisc din Assis, Sfânta Tereza din Avila, Timișoara, 1996; Evanghelii apocrife, introd. trad., București, 1996; Evagrie Ponticul, Tratatul practic. Gnosticul, Iași, 1997; Juan Martin Velasco, Introducere în fenomenologia religiei, Iași, 1997; Apocalipsa lui Pavel, Iași, 1997; Apocalipsa lui Ioan în tradiția iudeocreștină, București, 1998; Porphyrios, Viața lui Pitagora și viața lui Plotin, Iași, 1998; Trei apocrife ale
BADILIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
Constanța, 2008. Mateescu, Tudor, "Știri noi despre prezența mocanilor în Dobrogea în timpul stăpânirii otomane", în Revista arhivelor, 48, vol. 33, nr. 3/iulie-septembrie 1971, Direcția Generală a Arhivelor Statului, București, 1971. Micu. Ion, "Constantin Brătescu și cercetarea trecutului Dobrogei", în Pontica, 4, 1971. Mihăilescu, V., "Regiunea Techirghiolului", în Analele Dobrogei, an IX, vol. II, Cernăuți, 1928. Moise, Leonida, "Apărarea frontierei de sud în planurile de campanie în perioada 1900-1916", în Analele Dobrogei, 7, 2002. Munteanu, Ion, "Contribuția ardelenilor la organizarea administrației
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
1202 Doina Păuleanu, Constanța 1878-1928. Spectacolul modernității târzii, vol. I, Editura Arcade, Constanța, 2005, pp. 86-87. 1203 Ibidem, p. 87. 1204 Ibidem. 1205 Ibidem. 1206 Ibidem, p. 88. 1207 Ibidem. 1208 Ibidem. 1209 Radu Vulpe, "Note de istorie tomitană", în Pontice, nr. 2, Constanța, 1969, p. 156. 1210 Stoica Lascu, op. cit., vol. I, doc. nr. 27, p. 117. 1211 Ibidem, p. 118. 1212 Ibidem. 1213 Ibidem. 1214 Ibidem. 1215 Ibidem. 1216 Ibidem. 1217 Ibidem. 1218 Ibidem. 1219 Ibidem. 1220 Ibidem. 1221
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
să cedeze. Prima noapte a revederii ei cu Soliman-Sultan rodise domnia vilaietului Ciliciei, în preajma Stambulului - deocamdată temelie a clădirii mărețe pe care o pregătea pentru iubitul său Baiazid. S-a dus și ea împresurată de curtea domnească la țărmul Mării Pontice, să așeze pe Baiazid-bei în scaun de poruncă. I-a umplut haznaua, i-a dăruit sfetnici potriviți și oșteni credincioși în număr îndestulător. Când s-a întors la Stambul, a găsit pe marele său stăpân mai puțin înclinat să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dintre sfetnicii săi care se aflau încă în putere. „Se apropie plinirea hotărârilor mele...“ gândea doamna Roxelana. Va fi fost Baiazid prea crud la minte, vor fi fost iscoadele neadormite ale împărăției mai istețe, iată că se vădiră la țărmul pontic viclenii și planuri de nesupunere. —Scumpo, i-a zis într-o după-amiază Roxelanei împăratul, am aflat vești nu tocmai plăcute din Cilicia. Ce este? a tresărit împărăteasa. Tresărind, a zâmbit cu dulceață domnului său. —Scumpă și singură a mea iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
impresionat puternic un popor a cărui mentalitate și civilizație poartă sigiliul unei spiritualități complexe ale cărei coordonate sunt proiecții ale structurii etnice a poporului nostru, determinată de valurile de civilizații care au ocupat sau doar au traversat spațiul carpato - danubiano - pontic. Influența lor s-a resimțit în timp pe mai multe planuri: lingvistic, cultural, religios, economic sau social. Cele mai importante dintre ele încep cu civilizația strămoșilor noștri daci, continuă cu cucerirea romană, și se termină cu migrația slavilor. Influența acestor
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
unitatea teritorială a Moldovei. În hrisovul din 30 martie 1392, el se intitula „Marele singur stăpânitor, din mila lui Dumnezeu domn, Io Roman voievod, stăpânind Țara Moldovei de la munte până la mare”. Prin încorporarea formațiunilor din sud, Moldova devenise un stat pontic, fapt care avea să-i influențeze în mod decisiv istoria. Dincolo de unele chestiuni ce rămân de discutat între specialiștii problemei, este indubitabil că teritoriul dintre Prut, Marea Neagră și Nistru era parte integrantă a Țării Moldovei. Acest teritoriu, ce se va
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]