61,812 matches
-
și intelectual mai larg pe care aș putea să-l denumesc „farmecul României”, și ale cărui rădăcini mi-ar fi astăzi foarte greu să le identific sau denumesc. Mi se pare totuși că la începutul acestei apropieri ar sta muzica populară românească și cele două rapsodii compuse de Enescu. Așadar, muzica populară și cea cultă enesciană au fost cele care m-au fascinat la început. De aceea, în 1963, când am venit pentru prima oară în România, m-am simțit fericit
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
farmecul României”, și ale cărui rădăcini mi-ar fi astăzi foarte greu să le identific sau denumesc. Mi se pare totuși că la începutul acestei apropieri ar sta muzica populară românească și cele două rapsodii compuse de Enescu. Așadar, muzica populară și cea cultă enesciană au fost cele care m-au fascinat la început. De aceea, în 1963, când am venit pentru prima oară în România, m-am simțit fericit auzind-o la fiecare pas. Știam pe atunci - grație profesorilor mei
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
căminul cultural al “glimbocanilor”? Dar la Glimboca se poate ajunge și din fotoliu, pe calea imaginației. În ghidurile turistice ale anilor optzeci, așezarea e prezentată ca un punct de atracție prin biserica ortodoxă, numită și “Voronețul Banatului” și prin nedeea populară de la 8 septembrie (România. Ghid turistic, București, Sport-Turism, 1983, p. 129); în intervențiile localnicilor, ea se evidențiază prin ciment, difuzarea promptă de ziare (ale Partidului) și calitatea saltelelor: “M-am născut acum șaptezeci și patru de ani în comuna Glimboca
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
de la greșelile colective de vocabular, la improprietățile terminologice individuale; de la stereotipiile politice ale discursurilor lui Nicolae Ceaușescu, la șabloanele istorice ale documentelor PCR. De altfel, clișeul politic al lui Mihai Viteazul “din popor, pentru popor” pare placat aici pe stereotipia populară a glumei cu Baba Novac și fustele sub care eroul s-ar fi “ascuns”, o dată în plus, de turci. Cînd “poporul” vorbește, “reporterul” (alături de cititorii săi) ascultă smerit și respectuos.
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
sistemul și mentalitatea inoculată sistematic timp de peste cincizeci de ani. O Românie europeană are nevoie de cele trei coordonate politice caracteristice vechiului continent, căci integrarea europeană presupune resincronizarea României cu Europa și din punct de vedere politic, și anume creștin-democrația (popularii, cum se mai numesc), liberalismul și social-democrația. Atitudinea PSD nu ne dă speranțe că intenționează cu adevărat să se metamorfozeze în partid care cultivă valorile europene, dimpotrivă. Liberalii par a fi într-o criză de identitate (de curând, un fruntaș
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
criză de identitate (de curând, un fruntaș al partidului vorbea la televiziunea națională de posibilitatea ca liberalii să devină creștin-democrați, ceea ce atestă criza de identitate). Creștin-Democrația încearcă azi să se formeze printr-o acțiune de structurare a unui partid modern, popular de factură europeană. În fața acestei tentative trebuie lăsate de-o parte orice sentimente și resentimente și intrat în acțiune pentru realizarea unei forțe puternice și durabile, compatibile cu Partidul Popular European. Timpurile sunt prea serioase pentru a ne mai permite
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
formeze printr-o acțiune de structurare a unui partid modern, popular de factură europeană. În fața acestei tentative trebuie lăsate de-o parte orice sentimente și resentimente și intrat în acțiune pentru realizarea unei forțe puternice și durabile, compatibile cu Partidul Popular European. Timpurile sunt prea serioase pentru a ne mai permite penibile jocuri de intrigi, cum din păcate am făcut până acum. Construirea unei structuri puternice este un imperativ, indiferent câte eforturi și timp va necesita. Dacă nu vom reuși să
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
da, a lua, a pune, a ține etc. - e un fenomen comun multor limbi. Interesante sînt diferențele de inventar, verbele preferate de diverse limbi nefiind întotdeauna aceeași. Tiparul este prezent și în română, deopotrivă în variantele culte și în cele populare ale limbii: a da atenție și a da nas; a da faliment și a da chix; a da curs și a da țeapă. Listele - de la cele din monografia Locuțiunile verbale în limba română (1958), de Florica Dimitrescu, pînă la cele
„A da click” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13218_a_14543]
-
tot pe-acolo etc. Un film de savurat, cadru cu cadru, de rafinați... Plus umor și cîteva scene de acțiune OK pentru restul. Vi se pare puțin? Mie nu. Mai ales că, în acest concentrat postmodern de erudiție și cultură populară (filmul are la bază benzile desenate ale lui Alan Moore), există o meditație foarte interesantă despre Artă & Tehnologie: Liga se inspiră vizibil din Cinematograful Mut (dacă aluziile clare la Metropolis al lui Fritz Lang (1926) sînt asumate, o posibilă paralelă
Clubul personajelor dispărute by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13245_a_14570]
-
să-și vadă partidul în Parlament. Nu știu dacă vor reuși, dar vor avea peste 4% și cu puțină șansă vor trece pragul. Alegătorii din această categorie îl vor vota compact și pe candidatul penețist la președinție. Nou înființata Acțiune Populară are un aplomb politic și un arțag al dezvăluirilor de partid al legalității care n-au cum să nu-i aducă voturi. Candidatul Acțiunii Populare, dl Constantinescu, nu cred că va fi locomotiva care să tragă acest partid în Parlament
O prognoză apropiat-îndepărtată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13228_a_14553]
-
această categorie îl vor vota compact și pe candidatul penețist la președinție. Nou înființata Acțiune Populară are un aplomb politic și un arțag al dezvăluirilor de partid al legalității care n-au cum să nu-i aducă voturi. Candidatul Acțiunii Populare, dl Constantinescu, nu cred că va fi locomotiva care să tragă acest partid în Parlament, dar va obține peste 3%, ajutat de reputația sa de om cinstit. Dacă va fi bine sfătuit în campania electorală și, mai ales, dacă va
O prognoză apropiat-îndepărtată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13228_a_14553]
-
de fantezie. Prin intermediul personajului principal, poetul italian fondator al futurismului Filippo Tommaso Marinetti (1876-1944), și el născut în Alexandria egipteană, scriitorul descrie cu duioșie, simpatie, dar și cu „ironie kavafică”, distrugerea fizică și mersul accelerat spre exitus al celui mai popular poet grec al secolului 20. Între personalitățile care se perindă la căpătîiul muribundului Kavafis se află celebri scriitori greci (Nikos Kazantzakis, Stratis Tsirkas, Nikos Kavvadias, Pinelopi Delta), dar și străini (italianul Giuseppe Ungaretti sau englezul E. M. Forster). Un titlu de
Aniversare Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/13249_a_14574]
-
sărac are și sensul stabil de marcă afectivă a compătimirii (săracul X = „bietul”), comun de altfel echivalentelor sale lexicale în mai multe limbi. Marcarea afectiv-evaluativă e intrinsecă sinonimelor parțiale sărăntoc (negativ, peiorativ) și sărman (pozitiv, de participare afectivă). Aparținînd registrului popular, cele două cuvinte nu sînt foarte frecvente în discursul public de azi; sărăntoc e folosit cu o anume distanță ironică (“bronzul fiind specific sărăntocilor și țăranilor” (EZ 3375, 2003, 3), mai rar ca termen de ofensă voită; sărman e desuet
Sărac, defavorizat, amărît... (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13263_a_14588]
-
când câte-o frază-două din limbaj, deoarece cam aduce a epoca lemnului...), a condus cu mână de profesionist un spectacol de ținută și de atmosferă specific-națională. Interpreți valoroși - aproape indiferent de vârstă - au evoluat într-o superbă etalare a portului popular, a datinilor și a graiurilor purtând cu ele mesajul unor obieceiuri izvorâte dintr-o folcloristică cum nu cred să existe la multe popoare... Urmăream cum spectatorii participau afectiv și efectiv la ceea ce se petrecea pe scenă: cântau odată cu interpreții, aplaudau
„Deschide ușa, creștine!” (cu atenție!) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13250_a_14575]
-
admirație („sărac și cinstit”) și, în orice caz, majoritar. Riscă totuși să apară ca un învins sau (cu un termen tot mai frecvent) ca un loser, care nu a fost în stare să se descurce: o anume filozofie practică destul de populară în spațiul românesc îl condamnă la deriziune. Discursul politicienilor, de pildă, poate pendula comic între cele două seturi de evaluări; e util să te prezinți solidar cu cei săraci, dar e riscant să fii chiar crezut lipsit de resurse: „Unii
Sărac, defavorizat, amărît... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13285_a_14610]
-
limbii române (DLR, tomul X, litera S, 1992), ca element învechit și regional, provenind de la verbul a socoti și avînd mai multe sensuri, echivalente cu ale derivatului în -eală de la același verb, socoteală. Cuvîntul e ilustrat de citate din texte populare, din manuale de aritmetică de la începutul secolului al XIX-lea, din autori că Agârbiceanu sau Goga. Or, în momentul de față cuvîntul pare să fie preluat de limbajul tinerilor, cu marca ironică specifică termenilor neliterari „recuperați”. Forumurile din Internet furnizează
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
homosexual și vrei să afli care e infrastructura homosexualității, poți întreba pe oricine „Unde găsesc subcultura?” și o să-ți răspundă: „A doua stradă la stînga”. Evident, în acest caz, cuvîntul „subcultură” nu e un termen științific, dar a devenit demult popular în sfera amintită. Pe de altă parte, atunci cînd vorbim despre subcultură, e foarte ușor să apucăm pe o pistă greșită, pentru că nu există o singură subcultură, ci o Cale Lactee de subculturi. Iar noi avem o competență redusă cu privire la
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
foc, și un al doilea titlu, Poveștile Mamei Mele Gîsca, prin care își recunoaște, s-ar părea, datoria față de sursa anonimă, folclorică. Mama, Lelea, Mătușa Gîscă - numită uneori și Barză - era, fără îndoială, în epocă, o imagine emblematică pentru povestitorul popular. Dar relația poveștilor lui Perrault cu cele tradiționale, istorisite odinioară de “Mama Gîsca” (după cum ne-o arată frontispiciul desenat de Perrault însuși - aceasta toarce lîna și deapănă totodată caierul poveștii, seara) este ceva mai complicată. S-a spus, pe drept
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
seacă și simplă” cu ceva “agremente” și “ornamente”, îmbrăcînd “morala lăudabilă” într-o “povestire jucăușă, poznașă” (Charles Perrault, Histoires ou Contes du temps passé avec des moralités, Claude Barbin, Paris, 1697). Această operă de pionierat de a transforma povestea orală, populară, într-una scrisă, cultă sau “de autor”, după expresia franceză, Perrault a înfăptuit-o alături de povestitoare celebre ale epocii - Dna d’Aulnoy, Dra Lhéritier, Dra de la Force, Dna de Murat și altele, care i-au dat, în funcție de stilul, gustul și
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
este, după unii, indice de modernitate prin relativitatea pe care o lasă să planeze peste valorile stabilite, șăgălnicia este pentru partizanul modernilor, care a fost Perrault, chiar această ireverență față de autoritate, stabilită de timp - pentru antichitate, de tradiție - pentru povestea populară, de tirania modei - pentru poveștile cu zîne. Șăgălnicia perraldiană se face mai bine simțită la nivelul narativului și al simbolisticii, dimensiuni esențiale, după noi, pentru poveste. La o primă vedere, narativul în Poveștile Mamei Gîsca se caracterizează prin scurtime și
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
trebuie să ai o bibliografie comună. Nemurirea ca pedeapsă La editura Hasefer a apărut o carte interesantă despre istoria unuia dintre cele mai răspîndite motive mitice, cu un ecou neobișnuit, surprinzător și contradictoriu din multe puncte de vedere, în imaginarul popular - evreul rătăcitor. Studiul lui Avram Rotenberg analizează cu minuțiozitate formele și transformările, deloc lipsite de inocență, ale cunoscutei legende a evreului rătăcitor, care-și începe istoria în anul 1602, cînd în Germania e tipărită o carte populară ce prezenta în
Despre moarte, cu erudiție by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13319_a_14644]
-
vedere, în imaginarul popular - evreul rătăcitor. Studiul lui Avram Rotenberg analizează cu minuțiozitate formele și transformările, deloc lipsite de inocență, ale cunoscutei legende a evreului rătăcitor, care-și începe istoria în anul 1602, cînd în Germania e tipărită o carte populară ce prezenta în rezumat povestea vieții unui cizmar evreu, numit Ahasverus, care asistase la crucificarea lui Iisus. Textul german, tradus de Avram Rotenberg în carte, istorisește că Ahasverus purta povara nemuririi și că fusese condamnat să nu aibă odihnă și
Despre moarte, cu erudiție by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13319_a_14644]
-
carte, istorisește că Ahasverus purta povara nemuririi și că fusese condamnat să nu aibă odihnă și să umble necontenit, colindînd desculț toate colțurile pămîntului, pentru vina de a fi cerut crucificarea lui Iisus și iertarea lui Barrabas. „Apariția acestei cărți populare - notează autorul la începutul studiului - a constituit o piatră de hotar în elaborarea concepției europene despre evrei. Tema lui Ahasverus, evreul rătăcitor, a fost reluată în sute de poezii, povestiri, romane sau piese de teatru, în eseuri, în cercetări științifice
Despre moarte, cu erudiție by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13319_a_14644]
-
și această ambivalență va favoriza dezvoltările și interpretările ulterioare ale legendei. Contribuția cea mai importantă a autorului român la studiul comparativ al diferitelor versiuni ale legendei e capitolul Legenda cizmarului din Ierusalim. Avram Rotenberg analizează aici diferențele dintre textul cărții populare germane din 1602 și textul unei cronici engleze ceva mai timpurii, din care fuseseră preluate mai multe amănunte, pentru a fi însă trecute cu vederea o serie de alte detalii. Acuzațiile grave aduse poporului evreu de cronica engleză sînt eliminate
Despre moarte, cu erudiție by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13319_a_14644]
-
cărțile de la standurile diverselor edituri austriece abia dacă erau eflorate de cîte o privire discretă. Ce m-a mirat din cale-afară a fost că în orașul lui Sigmund Freud, psihanaliza nu interesa pe nimeni, dar la mare căutare erau cărțile populare de tip cheia-visurilor, la care se forma o oarecare îmbulzeală și, de altfel, la cărțile din toată zona “paranormalului” șarlatanesc, de la zodiacuri din care aflai că pe 20 martie cîștigi la loto, pînă la broșuri cu sfaturi tip “cum să
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]