2,752 matches
-
ochii Înlăcrimați. Dar domnul Ster nu se prăbuși după tipic, ci pluti câteva clipe prin cameră ca o pană de porumbel Înainte de a se lungi cuminte pe covorul de Buhara, fără să pricinuiască pagube materiale, În jur era plin de porțelanuri și de cristale. Doamna Ster, În genunchi, Își lipise obrazul de obrazul lui. Abia dacă i se auzea plânsul. Gheretă se trezi mototolind ziarul cu care domnul Ster nu mai avea ce să facă. Ziarul lui era România liberă. Citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Tocmai eu, grefierul lui. 4. „Vis la mare, la Venus. O cafenea pe faleză. Câteva mese albe sub umbrele de soare colorate. Domnul Leu plimba ibricul de alamă În nisipul Încins. Nemții de la Saturn așteptau cuminți să primească ceștile de porțelan alb În care domnul Leu avea grijă să pună mai Întâi o linguriță de caimac. Domnul Leu purta o cămașă bleu cu mâneci scurte și un papion roșu cu buline albe. Un cuplu tânăr s-a așezat la masa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Așeză lângă ușă coșul cu mezeluri și se Întoarse la mașină, În timp ce iahtul se scufunda Încet În adâncul trupului său ca un ghiorăit Înăbușit de mațe. Pentru el, era ora micului dejun. 7. Cafeaua se răcise binișor În ceașca de porțelan decorată cu desene abstracte În culori vii, pe care domnul Húsvágó nu le Înțelegea oricum ar fi ținut obiectul În mână. Le privea Însă pentru prima oară cu o intensitate ce ar fi trebuit să-l ajute, În sfârșit, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Gogh În „Portretul lui Père Tanguy”, fixând pentru noi unul din modelele sale ideatice. Pe fondul unor griuri subtile, se detașează culorile primare cu pasajele lor, materialitatea expresivă a celor două draperii, a merelor roșii și galbene, a ceșcuței de porțelan, a sticlelor de vin multiplicate În oglinda mesei de toaletă, la care se adaugă nelipsita carte, o posibilă trimitere la erudiția pictorului. Această lucrare demonstrează influența franceză În opera lui Ziffer și redefinește atașamentul sau față de grupările „Die Brücke” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
plastic conținând două caiete ponosite. O cutie de carton mult mai mică, înfășurată și ea bine în folie transparentă, din care - când am ridicat-o ca să mă uit mai atent - s-a auzit zdrăngănit de cioburi de sticlă sau de porțelan. Stăteam îngenuncheat deasupra maldărului ăla de obiecte ciudate și știam că ar fi trebuit probabil să le bag pe toate înapoi în cutie, iar cutia s-o pun în bucătărie, alături de toate celelalte lucruri și să încerc s-o dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spre îndepărtatele granițe între care sălășluia, de peste 31 de ani, alesul inimii ei, Mitică Petrache. Și se lăsă tăcerea. O tăcere auzită numai de ea. Pregătirea bagajelor Î ntunericul din sertare, în care hibernau serviciul de argint și vesela de porțelan cu imprimeuri florale, viu colorate, rumoarea din cărțile bibliotecii, rânduite în ordinea mărimii și nu după criteriul valorii, liniștea împietrită a bibelourilor bătrânicioase, descalificate ca stil, roșeața violentă a trandafirului de plastic, înțepenit în glastra de plastic, tic-tac-ul ceasului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
clown de pe vitrina lipită de peretele estic, fără ferestre, nu putea sta indiferentă mascota casei, un băiețel gol de ipsos, cu pălărie albă pe cap, cu obrajii viu colorați și cu un ied albastru la picioare. Și nici cățeii de porțelan care râdeau lătrând, peștele de sticlă și el râdea în tăcere, stră-stră-străpisica celei din prezent, o birmaneză mofluză, râdea posac, stră-stră-strătrandafirul celui de-acum se înroșise de râs, chinezoaicele râdeau subtil, chicoteau vrăbiuțele de-atunci, cele de acum sunt moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spuse ce căuta acolo, nici de unde este. Sorbea tot ce era în jur, toate lucrurile se topeau încet, discurile cu jazz din anii tinereții și chiar tinerețea lor se scurgeau lichide, servanta, televizorul, biblioteca și vitrina cu bibelouri, paharele de porțelan și tăcerea acestora. Nici n-atingeau podeaua pentru că fluidul-bibliotecă sau vitrină se curba, se subția pentru a deveni cât o spaghetă sorbită imediat de gura cu buze groase, făcute parcă pentru a sorbi tot Universul. Mioara se trezi singură, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de 4 tone, plin cu haine de la strămoșii din urmă cu 200 de ani, patul, fără să dezmembreze niciun element: lada pentru lenjerie, tăblia, cadrul de brad, biblioteca, fără a clinti o carte, vitrina, fără a trezi din somnul de porțelan vreun bibelou sau pahar prăfuit. Când văzu golul perfect, își frecă palmele. Câteva fulgere bătrâne căzură cu trosnet sec pe podea. Mioara îi întinse pânza din cer foșnitor. Pregăti trusa de ace, mare cât un sac cu crose de golf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prima noapte petrecută împreună dacă sunt la fel de gingașă ca acum 31 de ani, de apetisantă și sexy, însumând toată feminitatea brăilencelor la un loc, tot misterul feminin devastat de fericire, ruina unei tinereți-cetate, a frumosului și simplității, poezie-vie, bibeloul de porțelan al lui Minulescu, poetul nostru preferat din liceu, Mioara este o zădărnicie a lumii, o fatalitate vie care va muri fără să-și înțeleagă rostul, îi tot dă înainte cu nu vreau să mă mai nasc, dar chiar așa? cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu alte mituri, mi-au distrus esența cu aceeași aversiune. * * * S e zvonise în oraș că va veni toamna. Desigur, oamenii și-au pregătit butoaie, bidoane, căzi, hârdaie, lighene, albii, ploști, urcioare, cratițe, oale, căni de lut, de tablă, de porțelan, din sticle de Jena, de Murano, tigve de om, de elefant, de vampir, de crocodil, bureți de baie, de mare, din piatră Ponce, bolți din scânduri, din sârmă, din fibre artificiale, din nailon, din pânză de păianjen, oale de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de genul ăsta sînt extrem de importante, zice domnul Președinte, așezîndu-se în capul mesei din sufragerie, făcîndu-le semn și celorlalți să ocupe scaunele rămase libere. — Lucrătură de mînă, observă Monte Cristo, trecînd în revistă mobilele interbelice de Arad, covoarele caucaziene și porțelanurile de prin vitrine. — Faptele semnificative ale istoriei au fost posibile doar cu ajutorul păturilor de jos ale societății, reia domnul Președinte, simțind tapițeria scaunului arcuindu-i-se sub șezut, v ați dat seama de asta, nu? — E prima dată cînd conspirăm
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de fiecare dată Angelina și începea să se fîțîie nervoasă pe taburetul său. — Nu mai aveți puțină răbdare? zicea Poștășică sorbindu-și cafeaua pe îndelete, manevrînd cu atenție ceșcuța rotundă, așezînd-o după fiecare înghițitură la locul ei pe farfurioara de porțelan. — Nu-mi place să mă fierbi așa de fiecare dată, începea să se revolte Angelina, de ce nu vrei niciodată să mă lași să văd eu prima despre ce i vorba? — Avem timp berechet, îi răspundea Poștășică, scormonindu-se prin buzunare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sî mă pitrec cu un jinars natural de la Sighet, iar tu, fratile neu, primești ceva ușor, ca un sirop făcut În casă! Dintro sticlă Îngrădită Își turnă cam o „sută” de pălincă și pentru el turnă Într-o ceșcuță de porțelan două guri dintr-un lichior, care deși tare i s-a părut aromat, dulce și Îmbietor. Cu o veselie nedisimulată și la modul cel mai natural, Ildiko spuse: Nu știu dacă place beutura asta la tine, dar hai ș-om
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
N’Ergo, Galați, 2001, mizează totul pe mefiența cu care îi privește pe oameni. Prima schiță din carte, Hagealâc, nu este altceva decât povestea unui tânăr, Daniel, care obișnuiește să citească în WC, stând nefiresc de mult pe „tronul de porțelan“, spre groaza celorlalți membri ai familiei, tentați să creadă că i s-a întâmplat ceva rău. Când vine vremea să se căsătorească, tânărul își alege ca parteneră o femeie care are o vilă prevăzută cu două WC-uri, mari și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Jan, aflat în vizită la o tânără doamnă, pierde ocazia de a face amor cu ea, întrucât, după ce intră în baie, este fascinat de ce vede acolo și... nu mai iese. Și pe el îl încântă în mod special „tronul de porțelan“: „Nefiind băiat prost, pricepu imediat că scaunul de faianță strălucitoare, cu blatul spart, colorat în aceeași nuanță de alb cu pereții, ținea locul încăperii aceleia din fundul curții lor, în care putea intra o singură persoană. Și în care podeaua
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fundul curții lor, în care putea intra o singură persoană. Și în care podeaua de lemn șubredă avea o gaură tăiată, fără nici un pic de respect pentru romantism, chiar în formă de... inimă! Jan se așeză, îmbrăcat, pe tronul de porțelan, să încerce din plin noua senzație.“ Pe acest ton (era să scriu „tron“!), de un sarcasm prozaic, este scrisă întreaga carte. Există și unele momente de literatură autentică, dar după fiecare din ele autorul trage apa. Dezinvoltura de om greoi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și cînd toate s-au potrivit ca la carte, s-a dus la Dana. Intră în casă, Ionele, l-a invitat fata zîmbind. Soarele de primăvară încălzea pămîntul și moleșea voința fiecăruia, cu excepția băiatului. Dana era fragilă, finuță, ca de porțelan. Cînd a fost înșfăcată de Ionel și strînsă odată a leșinat și ea. Și-a revenit mult mai tîrziu, cînd Ionel își făcuse deja de cap. A început să plîngă. O să te dea tata în judecată! Te așteaptă ani grei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
continuare. Erau de două soiuri, la fel de Încinse: primele mișunau de strigi, diavoli, vrăjitoare, de iele și de pricolici, iar celelalte vorbeau despre America și despre București, Împestrițate cu minuni la fel de nevăzute ca și cele dintîi, cum ar fi vapoarele de porțelan Însoțite de păsări albe pe ape largi cît cerul, furtuni pe mare care sting soarele În plină zi, valuri cît casa, case cît norii de Înalte, trenuri care umblă pe casă, alte trenuri care se fugăresc Între ele pe sub pămînt
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
noaptea, vaporul clătinîndu-se a rupere, Întunericul furtunii, lipsa apei de băut, sfaturile ma trozilor ca oamenii să-și păzească Înainte de toate rezer vele de apă, apoi potolirea stihiei și Întîlnirea cu un vapor alb, cu totul și cu totul de porțelan, al cărui căpitan i-a stri gat peste valuri camaradului său să-i treacă lui oamenii că-i Îneacă, căpitanul de la Fiume refuzînd, vaporul de porțelan pierzîndu-se cu iuțeală la orizont, iar al emigranților tîrÎn du-se anevoie Înainte, În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
potolirea stihiei și Întîlnirea cu un vapor alb, cu totul și cu totul de porțelan, al cărui căpitan i-a stri gat peste valuri camaradului său să-i treacă lui oamenii că-i Îneacă, căpitanul de la Fiume refuzînd, vaporul de porțelan pierzîndu-se cu iuțeală la orizont, iar al emigranților tîrÎn du-se anevoie Înainte, În sfîrșit, dimineața În care călătorii au fost scoși pe punte și li s-a arătat, departe, Înaintea lor, Femeia! Și atunci am Înțeles, dragu’ mamii, că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
le culesese el de pe coasta muntelui unde lucra și, când era mică, îi spusese că erau de foc (acum înțelegea că era lavă solidificată), pe urmă... Dar ce s-a întâmplat cu cei doi îngerași? Erau doi îngerași mici, de porțelan galben aurii, în cămășuțe lungi, cu aripioarele întinse a zbor și care-și dăruiau unul altuia, inimioara lor... de porțelan. Îi adusese mama anul trecut și-i spusese în secret când i-a pus acolo, pe masă : Când nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că era lavă solidificată), pe urmă... Dar ce s-a întâmplat cu cei doi îngerași? Erau doi îngerași mici, de porțelan galben aurii, în cămășuțe lungi, cu aripioarele întinse a zbor și care-și dăruiau unul altuia, inimioara lor... de porțelan. Îi adusese mama anul trecut și-i spusese în secret când i-a pus acolo, pe masă : Când nu știi ce să faci, uită-te la ei și ei or să te învețe". A râs atunci asta-i bună ! Demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
veste minunată" și se așeză la computer să scrie, ca să-și amintească de cel mai frumos Crăciun al ei. Cei doi îngerași își găsiseră, ca prin minune, locul și-și dăruiau acum unul altuia o inimioară mare și roșie... de porțelan. Sub icoană înflorise, mare și roșu, ca niciodată la vremea asta, trandafirul japonez. Privi în jur, totul strălucea în casă, totul era lumină și bucurie și liniște și pace și așteptare : "O, ce veste minunată" se auzea de afară... Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
stea Pe pământ Mi-am dorit o ploaie de stele Ca ea Să-mi pun pe ele toate dorințele mele. Ne sorbeam cafeaua la mansardă într-o zi de vară. Zgomotul ceștii pe sticlă, ecoul său ne trezi. Ceașca din porțelan, cu trei vișine pe ea, frumos conturată cu roșu, se asorta cu galbenul lambriului de pe pereți. Și vorbirăm multe cu acel prilej, în legătură cu vremea, cu sufletele noastre. Astfel de plăceri sunt rare în viață, întrucât inșii liniștiți care să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]