4,496 matches
-
de groază spre ușa morgii, cumpănind cheia în mână. „Eu zic să-l chemăm pe domnul director, că...” In acest timp, din morgă au pornit din nou strigătele, iar câinele îi ținea isonul: „Hauuu! Hauuu!” „Auziți, domn’ doctor?” a întrebat portarul, gata să se prăvălească. „Aud... Da’ mai bine fugi la domnul director acasă și spunei să vină repede, că în spital îi prăpăd!” Parcă atâta o așteptat paznicul, că o și ieșit din curte ca vântul. Ce, o făcut doctorul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Unde îi cheia de la morgă?” „La mine.” „Du-te, deschide și vezi care-i nebunul ce face atâta tărăboi în miez de noapte!” Doctorul de gardă o privit în toate părțile, dar n-o făcut nici un pas. Il căuta pe portar. Când l-o văzut, i-o întins cheia și i-o zis: „Deschide ușa și vezi...” „Ce faci, doctore, ți-i frică? Deschide dumneata ușa și vezi. Apoi vino la mine și raportează-mi.” Spunând acestea, directorul s-o făcut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Deschide dumneata ușa și vezi. Apoi vino la mine și raportează-mi.” Spunând acestea, directorul s-o făcut nevăzut, călcând repejor spre cabinetul lui. In acest timp, bețivul îi urmărea de peste gard. Când o văzut că doctorul de gardă și portarul se codesc, o strigat: „Măi vădanelor, dați cheia la mine!” Până când să se dumirească cei doi, bețivul o și intrat în curte, i-o smuls cheia doctorului din mână și, bodogănind, o luat-o galop spre morgă: „Acuma să vă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în altul, privind cu groază spre ușa de la morgă. Cu mișcări cam nesigure, bețivul se muncea să deschidă lacătul, în timp ce vorbea: „Ai răbdare, omule, că îți dau drumul îndată.” După puțină vreme, ușa o fost deschisă...Doctorul de gardă și portarul și-au pus mâinile la ochi, să nu vadă întâlnirea dintre bețiv și strigoi. Păi aveau dreptate. Cine are curajul să se uite la un strigoi? a intervenit Vasile Hliboceanu. Măi Pâcule! Chiar era un strigoi adevărat sau îi o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Pâcule? l-a aprobat Ion Cotman cel tăcut. Dacă-i așa, atunci să legăm tei de curmei. Si nu vă mai băgați în vorbă neîntrebați! Așa cum vă spuneam, bețivul o reușit până la urmă să deschidă ușa...Când au auzit vorbă, portarul și doctorul de gardă și-au luat mâinile de la ochi, cu mare băgare de seamă...Si ce să vadă?! In brațele bețivului ședea un cearșaf burdușit, care se văicărea cu glas muieresc: „Mamăăă! Unde ești? De ce m-ai lăsat în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cred că vezi cum ne-ai ridicat părul măciucă. Da’ de unde știi tu toate aiestea? a întrebat moș Dumitru. De unde crezi tu că puteam să le știu, Dumitre, dacă nu de la cineva care o fost de față? Si aista îi portarul, care îi un cumătru de al meu. Acum îi limpede? Is lămurit, Pâcule. Nu ne-ai spus însă ce o făcut bietul Surcică, care s-o dus să-și ieie fimeia acasă cu otopsia făcută și când colo dă nas
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
metri. La cornere nici nu ajungea mingea în careu. Și, la un moment dat, au scăpat „ăilalți“ pe contraatac. Unul, Castravete, care alerga bine, se tot ducea și în mod normal trebuia să rămână față în față cu Alin Ciobanu, portarul nostru, numai că, atunci când m-am uitat mai bine, pe Alin Ciobanu ia-l de unde nu-i! Era cățarat undeva într-un pom din afara terenului. Mai târziu aveam să aflu derularea corectă a evenimentelor. Trecuse unul, Pranky, un individ despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
soarele care strălucea vioi. Din când în când, arunca priviri scurte în dreapta și în stânga, să vadă dacă nu este cineva prin preajmă. Abia la poartă l-a găsit pe paznic, făcând drum de scurgere pentru apa adunată din zăpada mustindă. Portarul a rămas surprins văzându-l pe Costăchel ieșind și se întreba când a intrat. Năuceala lui a crescut când a văzut figura încrâncenată a lui Costăchel și a tresărit pur și simplu când l-a auzit rostind scrâșnit: Anafura mamei
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cu care o ținea de bărbie. Dar văd că ești obraznică și impertinentă! Abia aștept să vă duc puțin la secție, pe amândouă. În timp ce se ducea această bătălie a nervilor a apărut și cel care făcea de pază la poartă, portarul școlii. Bună dimineața, domnu’ sergent! Ce s-a Întâmplat? făcu portărelul nostru pe-a Îngrijoratul. Ai grijă de aceste două fete până vine directorul. Să nu le slăbești din ochi. Le-am găsit pe stradă, când Încă nu se lumina
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
două fete până vine directorul. Să nu le slăbești din ochi. Le-am găsit pe stradă, când Încă nu se lumina de ziuă. Am să mă Întorc după ora 8.00. După plecarea milițianului, ne-a luat În primire distinsul portar, cu cele opt clase absolvite, cu vocabularul buruienos, de mahala. Ce căutați pe stradă În toiul nopții, bagaboantelor? Ați crescut puțin și gata, alergați după golani! Părinții voștri vă știu bine merci la cămin și voi faceți trotuarul!. “Paștele mamii
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
strecurate printre perdeluțele soioase, se oglindeau În particulele minuscule de praf sclipitor din interiorul mașinii. Stația se afla chiar În fața spitalului, așa că bătrânul se trezi dintr-o dată Înaintea impozantei clădiri cu foarte multe ferestre. Salută cu o Înclinare a capului portarul care moțăia În ghereta lui și, după ce străbătu o alee pietruită, cu mulți copaci și ronduri de flori laterale, Împinse ușa grea, cu mânere Înalte, de la intrarea principală. Doi indivizi cu serviete trecură repede pe lângă el, discutând aprins Într-un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
în față, iar eu nu eram în stare să fac pașii atât de mari cu piciorul rămas. Când am văzut ceasul de la intrarea în Bancă am răsuflat ușurat, căci nu întârziasem nici un minut. Am înfruntat destul de ușor privirile mirate ale portarului, liftierei și colegului din fața biroului meu, însă nici unul nu a avut curajul să mă întrebe ce se întâmplase, nici măcar managerul. Ziua a decurs cât se poate de normal, ca și cum aș fi avut două picioare. În dimineața următoare m-am trezit
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o cafea, însă tot am câștigat câteva minute, căci nu a mai fost nevoie să mă îmbrac decât pe jumătate. Eram așa de mulțumit că am ajuns la timp, încât nici nu am mai băgat de seamă privirile înmărmurite ale portarului, liftierei, colegului din față sau ale managerului. Nimeni nu mi-a cerut nici o explicație pentru lipsa picioarelor mele, iar eu muream de frică pentru că nu știam ce să spun. Seara, înainte să sting lumina, m-a apucat aceeași frică. Începusem
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se așeze. Era în privirea lor ceva ce îl îndemna să se tot justifice asupra identității și, cu cât încerca mai mult, cu atât devenea mai penibil în fața celor doi bărbați care îi percheziționau în grabă casa. Disperat, Vladimir chemă portarul imobilului ca să declare în favoarea sa, cum că îl cunoaște de unsprezece ani, de când locuia în acest apartament. Vrând să fie cât mai util, portarul începu să dea tot felul de amănunte despre viața monotonă a chiriașului. Fusese căsătorit timp de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
devenea mai penibil în fața celor doi bărbați care îi percheziționau în grabă casa. Disperat, Vladimir chemă portarul imobilului ca să declare în favoarea sa, cum că îl cunoaște de unsprezece ani, de când locuia în acest apartament. Vrând să fie cât mai util, portarul începu să dea tot felul de amănunte despre viața monotonă a chiriașului. Fusese căsătorit timp de șapte ani cu o doamnă brunetă, micuță de statură, care purta fuste foarte scurte și se farda strident, o casieră la supermarketul de peste drum
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fiecare două săptămâni, o doamnă blondă îi făcea menajul, pentru care era plătită extrem de bine, după stilul îndrăzneț de a se îmbrăca și comporta, întotdeauna oferindu-i-se un bacșiș impresionant. Din fotoliul în care se așezase, Vladimir urmărea relatarea portarului ca și cum s-ar fi aflat la cinema urmărind un film despre viața altcuiva. Nu se putea gândi decât la banalitatea prin care se caracteriza propria viață. În timp ce i se scotocea prin bibliotecă, răsfoindu-i-se cărțile, colecțiile de reviste, albumele
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se caracteriza propria viață. În timp ce i se scotocea prin bibliotecă, răsfoindu-i-se cărțile, colecțiile de reviste, albumele cu fotografii și vederi, Vladimir își mai turnă o ceașcă de cafea și așteptă cuminte să i se spună ce să facă. Portarul își încheie declarația și se retrase. Unul din agenți îi făcu semn să fie atent și începu interogatoriul. — Ce ai de declarat în favoarea ta? — Dar ce am făcut? — Nu știi? Nu cunosc acuzațiile ce mi se aduc. — Te faci că
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu mine! - Hai, hai tâlharule, cred că ai în plan să-mi ceri ceva, ai curaj: - Vreau să merg cu băieții la fotbal, spuse el direct, mă lași? - Sigur, numai să ai grijă să nu te lovești. - Păi, eu sunt portarul echipei. - Portar ai spus? Tocmai portarii sunt cei mai expuși! - Cei care nu știu fotbal, dar eu... - Bine, bine, acum... și-i făcu un semn cu mâna, care însemna: mai întâi lecțiile! În timp ce Mihăiță își făcea temele, Ina rămase cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Hai, hai tâlharule, cred că ai în plan să-mi ceri ceva, ai curaj: - Vreau să merg cu băieții la fotbal, spuse el direct, mă lași? - Sigur, numai să ai grijă să nu te lovești. - Păi, eu sunt portarul echipei. - Portar ai spus? Tocmai portarii sunt cei mai expuși! - Cei care nu știu fotbal, dar eu... - Bine, bine, acum... și-i făcu un semn cu mâna, care însemna: mai întâi lecțiile! În timp ce Mihăiță își făcea temele, Ina rămase cu gândurile ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
că ai în plan să-mi ceri ceva, ai curaj: - Vreau să merg cu băieții la fotbal, spuse el direct, mă lași? - Sigur, numai să ai grijă să nu te lovești. - Păi, eu sunt portarul echipei. - Portar ai spus? Tocmai portarii sunt cei mai expuși! - Cei care nu știu fotbal, dar eu... - Bine, bine, acum... și-i făcu un semn cu mâna, care însemna: mai întâi lecțiile! În timp ce Mihăiță își făcea temele, Ina rămase cu gândurile ei. Nu-și găsea starea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
unde era convinsă că nimeni, niciodată, nu l-ar putea găsi. Ina își petrecu ziua împresurată de griji. Spre seară, Mihăiță veni de la fotbal murdar, ca un purcel tăvălit prin tău și, pentru a nu fi certat, motivă că un portar trebuie să se arunce după minge în orice situație, ca mingea să nu intre pe spațiul porții. N-am primit nici un gol, mami, se lăudă el. Era firesc să se murdărească puțin! Ina îl privi cu îngăduință și-l trimise
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
scrise : spre exemplu, povestea spectacolului lui Pintilie Proștii sub clar de lună, ori a Clipelor de viață montat de Ciulei. Amintirile cu sufleuri ( „iată o meserie care În teatrul francez nu mai există, demult!”). Cele două turnee În Rusia, „țara portarilor”. Amintirile sale de băutor, printre bețivi. Portretul făcut cu dragoste & admirație, marelui Ștefan Ciubotărașu („cel mai mare actor cu care am jucat eu” - numai că afirmația se reia În carte, identic, și cînd e vorba de Marcel Anghelescu sau Mihăilescu-Brăila
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
regizori ai teatrului radiofonic...hm! Asta e regula jocului. Din păcate... Și ca să nu ne depărtăm de subiect : ce i-o fi apucat pe 50% din premianții recentei ediții a Galei să mulțumească, În exces, tuturor rudelor, colegilor, vecinilor, tehnicienilor, portarilor de teatre, nou-născuților etc.? Săracă fantezie la discursuri mai au oamenii ăștia, tată!... Și o altă ciudățenie : toți se fereau de momentul În care Piersic va urca pe scenă. Evident, de teama proverbialei sale flecăreli. Ei bine, avertizat de 100
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pe tânărul cadru universitar cu iritare și i-a transmis secretarei să-i mobilizeze pe cei rămași pe la administrativ care mai erau de găsit moțăind prin facultate. Secretara a vorbit cu mecanicul, cu fochistul și, în cele din urmă, cu portarul. Primii doi au venit, s-au uitat lung, lung, la mobilele din hol, au clătinat din cap și le-au explicat indignați universitarilor că ei nu pentru ca să care mobilă au fost angajați. După care au plecat fuguța să-și continue
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
azi-dimineață pân' acu', și tu ni'ica, lemn-Tănase, nu alta!" "Pă unele nici nu le-am auzit, iar la alilante cum să-ți răspund, că era dupe fix", ripostează partenerul de afaceri. "Și ce dacă era dupe fix?", se miră portarul. "Păi, n-ai zis matale că să nu răspund la alea că a cerut directoru' dă la voi desfășurătoru' la co'vorbiri și dai dă belea", face șoferul. Se uită la mutra încruntată a nelămurire a lui Vasile și explică
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]