1,055 matches
-
Ați publicat la noi. - Aaa, sunteți domnul George Călin. M-am apropiat, am dat mâna și, cu gentilețe, mi-a prezentat soția, Viorica, și pe fiica dumnealor, Anca Elena Călin. A fost un moment de mândrie pentru mine. Au deschis portbagajul și au scos trei sacoșe pline și o ladă cu bere. Erau buni și vechi priereni cu Puiu Răducan. Se cunoșteau de mult. I-am ajutat să ducă bagajele. Puiu cu Valentina i-au primit cu îmbrățișări și urări de
CUM L-AM CUNOSCUT PE DOMNUL GEORGE CĂLIN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371052_a_372381]
-
Ați publicat la noi. - Aaa, sunteți domnul George Călin. M-am apropiat, am dat mâna și, cu gentilețe, mi-a prezentat soția, Viorica, și pe fiica dumnealor, Anca Elena Călin. A fost un moment de mândrie pentru mine. Au deschis portbagajul și au scos trei sacoșe pline și o ladă cu bere. Erau buni și vechi priereni cu Puiu Răducan. Se cunoșteau de mult. I-am ajutat să ducă bagajele. Puiu cu Valentina i-au primit cu îmbrățișări și urări de
CUM L-AM CUNOSCUT PE DOMNUL GEORGE CĂLIN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371052_a_372381]
-
el știe destul de bine acest lucru. - Mda, mă rog, asta o vom discuta mai târziu. Cum ai călătorit singură? - Sunt obișnuită. Doar făceam aproape săptămânal naveta de la București la Focșani. Ascult muzică și fac scenarii, doar sunt ziaristă, nu? - Deschide portbagajul să-ți iau bagajul. - Nu-i acolo, este în mașină. Cât bagaj îmi trebuie pentru două zile? Și apoi unde avem de mers? Prefer aici la mare să stau tot timpul în brațele tale. - Mai avem și alte lucruri de
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347818_a_349147]
-
cu care dintre mașini să vină să o ia de la gară, ce să caute în agenda pe care o lăsase în mașină - putea să se uite fără grijă în ea, că nu era acolo niciun secret...ce să caute în portbagaj...În sfârșit, îl pupa dulce; începuse să sune celălalt număr, pe care tocmai îl apelase. Și după cum se părea, vorbea cu tatăl ei. Cu voia și mai ales fără voia lor, cei din jur ascultau convorbirea, purtată pe o tonalitate
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
vara asta o să dorm pentru că nu e nimic de făcut... Motorul nu mai toarse. Am deschis portiera și am ieșit. Încă puțin în cutia aia de metal umblătoare și îmi pierdeam de tot mințile. Nerăbdător mi-am luat bagajele din portbagaj și am urcat în grabă scările. - Ai grijă să nu cazi! - Da, da, da. Doamne mama n-o să înceteze niciodată să se poarte exagerat de protector cu mine! Mi-am lăsat bagajele o clipă jos pentru a descuia. În interior
EUPHORIA de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347486_a_348815]
-
care nici cel mai popular designer nu ar fi în stare să le creeze. Concertul este bruiat la un moment dat de o muzică pământească. Privesc puțin cu ciudă spre locul de unde vine melodia și curând zăresc o bicicletă pe portbagajul căreia este o lădiță. Dipa este la poartă într-o rochie cu care nu o vezi îmbrăcată peste zi, cu părul despletit, e clar că abia s-a trezit și ea. Omul se oprește iar eu zăresc în lădița lui
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
Casa El Kamino, în fiecare dimineață devreme, se adună micile vapoare ale pescarilor ca să își vândă peștele. În general peștii sunt cumpărați de persoane care vând mai departe marfă pe străzile localităților. Tuktukuri, motociclete și biciclete care au improvizate pe portbagaje lăzi cu gheață așteaptă în fața pieței ca stăpânii să își achiziționeze marfa. Apoi, o iau agale pe străzi, anunțându-și prezența printr-o melodie, clopoțel sau pur și simplu strigând în gura mare, fără să obosească:"Maluuuuu! Maluuuuu!" Pe dig
LACRIMA DIN OCEAN ( JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 4 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348894_a_350223]
-
pe marginea șoselei observ o tânără care îmi face semn de „ia-mă nene!” - Trag pe dreapta și: - Încotro mergeți? - Drum lung, București. - Mă luați și pe mine? - Cu plăcere. Până unde? - Tot la București. O ajut să urce în portbagaj două geamantane mari cât toate zilele, își ia la revedere de la o mătușă care o îmbrățișează afectuos și se așează pe bancheta din spate. Îmi spuneam în gând că orice discuție și, eu speram într-una agreabilă, mă va face
ACTELE, VĂ ROG. de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348953_a_350282]
-
încercat Fănel să repare o gafă facută doar din răutatea ce-l stăpânea în acele clipe. - Da, nu sunt toante. Sunt chiar inculte, dacă vrei să știi! Era și normal. Cu facultatea făcută în particular, la fără frecvență și cu portbagajul plin, la ce ar mai... - Adică ce vrei să spui? a întrerupt-o el în timp ce-și arunca pantalonii pe un scaun. Că la stat e mai grozav ca la particular? Nu ești tu în măsura să faci diferența
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
fata, cunoștea vremurile și legile aspre privind sarcina, natalitatea, securitatea. Mașina aluneca în noapte către periferia orașului fără nici un impediment, nu era nimeni pe străzi. Doctorul a oprit și o ruga pe Ana să aștepte un moment până merge la portbagaj... ACUM ACUM... vine seismul! ... Fata îl urmărea cu privirea, norocul ei că nu văzuse pe vremea aceea atâtea filme cu crime, că altfel s-ar fi îngrozit de ce i se putea întâmpla în orice moment, dar ea era extrem de încrezătoare
PUTEAI REFUZA UN ASEMENEA BĂRBAT? de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345079_a_346408]
-
a apostrofat în gând.. - Nici macar nu a așteptat să tragă trenul la peron? Când a tras trenul la peron, întrucât nu aveam prea mult bagaj m-am urcat rapid și găsind locul indicat pe bilet, mi-am așezat bagajul pe portbagaj m-am așezat pe canapeaua din vinilin . Am așteptat să se termine vânzoleala din compartiment pentru ca ceilalți pasageri să-și ocupe locurile și sprijinind capul de suportul special m-am adâncit în gândurile mele..
DESTIN DE FEMEIE.OANA. DESPARTIREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345179_a_346508]
-
dea măcar un sfanț. Dacă n-ai bani, la nevoie vinzi ceva. Scăfârlia de sub căciulă fierbea: ia să cercetez eu, ce se poate valorifica din rabla lui! Și ieși pe poartă, cercetându-i mașina cu atenție. Cât o fi costând portbagajul de deasupra? O mai fi având un casetofon, ceva? Văzându-l cum îi examinează mașina, bietului Mototolea îi licări Speranța: poate este, totuși, un om cumsecade și acum cercetează cum să mă ajute. Că românii sunt oameni miloși, săritori la
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
pe cine moștenea fiul, de era așa de săritor și de bun coleg. A început să-l privească cu alți ochi. Ajunși la Focșani, l-a dus pe băiat până la garsoniera unde locuia și când și-a luat bagajul din portbagaj, la despărțire, luându-și la revedere, s-au sărutat ca doi buni prieteni pe obraz. Era pentru prima dată când se întâmpla acest lucru. Poate că acest gest de minimă intimitate s-ar fi datorat și atmosferei întâlnite în familia
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376859_a_378188]
-
Puteți să profitați și dumneavoastră de câteva proceduri. Nu strică niciodată un tratament de prevenție. Măcar cel de gimnastică sau de SPA. - Vai, domnul Dunca, vă mulțumim din suflet. Apropo, mâine vă rog să trimiteți un salariat să ia din portbagajul mașinii mele două duzini din cel mai bun vin din zona Vrancea. Este un cadou din partea soțului. - Nu era nevoie doamna Gloria. Îi mulțumesc domnului Trifan pentru atenție. Dumneavoastră sunteți invitatele mele și este firesc să mă preocupe ca șederea
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
el știe destul de bine acest lucru. - Mda, mă rog, asta o vom discuta mai târziu. Cum ai călătorit singură? - Sunt obișnuită. Doar făceam aproape săptămânal naveta de la București la Focșani. Ascult muzică și fac scenarii, doar sunt ziaristă, nu? - Deschide portbagajul să-ți iau bagajul. - Nu-i acolo, este în mașină. Cât bagaj îmi trebuie pentru două zile? Și apoi unde avem de mers? Prefer aici la mare să stau tot timpul în brațele tale. - Mai avem și alte lucruri de
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376621_a_377950]
-
iarbă verde pentru un picnic în familie. Femeile au pregătit în grabă fripturile și dulciurile, bărbații băuturile și grătarul și bineînțeles, ne-am îngrijit să luăm cu noi și scule de pescuit, deoarece ne vom opri pe malul lacului Limanu. Portbagajele abia se mai închideau de atât bagaj. Mi-am lăsat Matiz-ul acasă, în primul rând pentru că se dovedise neîncăpător și apoi fiindcă nu-mi ardea să conduc când știam că la picnic se lasă cu „udătură”. Oricum, în Toyota și
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376758_a_378087]
-
pregătit-o pe Octavia, mașina mea Skoda, am spălat-o și odorizat-o în interior, cum mai făcusem și altădată și care fusese martoră și la alte aventuri, cu mai mulți ani în urmă. Pentru orice eventualitate, am pus în portbagaj un pled și o sacoșă cu produse alimentare și de băut, prosop, apă și săpun de spălat, toate pentru a satisface orice nevoie, dacă era cazul. La locul și ora stabilite, departe de casa ei, eram așteptat cu promptitudine de
DRAGOSTE LA VÂRSTA A DOUA (FRAGMENT DIN NUVELĂ) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372135_a_373464]
-
locului de popas, am reperat spațiul optim, am parcat mașina și, pe un teren acoperit cu un covor gros de mușchi și cetină, ne-am aranjat cuibul de repaus și de dragoste, folosindu-ne de obiectele aduse de mine în portbagajul Octavei, care s-au dovedit a fi binevenite... ...I-am cerut voie s-o sărut cu precizarea că dacă fac o impolitețe să fiu sancționat cu o palmă peste obrazul neobrăzat, la care răspunsul n-a întârziat: Adică unde-i
DRAGOSTE LA VÂRSTA A DOUA (FRAGMENT DIN NUVELĂ) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372135_a_373464]
-
încărcată de călători până la refuz. Venise cu RATA, un autobuz anume destinat să fie cursă, ce făcea transportul călătorilor de la gara târgului până în comuna sa natală și... mai departe. După ce-și primi de la șofer cele două geamantane, aduse de pe portbagajul aflat pe acoperișul mașinii, fiindcă erau grele, se hotărî să le lase la magazinul sătesc al cooperației, urmând să le care ulterior acasă, cu vreo ocazie. Erau pline cu de toate cele trebuincioase mamei și neamurilor din sat. De aici
ŞATRA DIN POIANA STEJERELULUI I de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372276_a_373605]
-
fi normal să intri în vorbă cu cei care îți vorbesc limba și deseori ai șansa să-ți zidești o relație trainică. Să fie, oare, mai acută durerea dezrădăcinării pe pământul Nord-Americii? Într-un târziu, a apărut verișorul meu, cu portbagajul plin de scuze. „Traficul!”, mi-a gesticulat mâna lui cu nerăbdarea tipică de român sau balcanic. „Nu te îngrijora”, i-am răspuns cu un zâmbet jumătate românesc, „eu sunt deja acasă”. Îmi dădusem seama, în meditațiile așteptării mele, că șaptesprezece
AMIAZA IN SPANIA de DELIA ALMAJAN, VANCOUVER, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372275_a_373604]
-
fi normal să intri în vorbă cu cei care îți vorbesc limba și deseori ai șansa să-ți zidești o relație trainică. Să fie, oare, mai acută durerea dezrădăcinării pe pământul Nord-Americii?Într-un târziu, a apărut verișorul meu, cu portbagajul plin de scuze. „Traficul!”, mi-a gesticulat mâna lui cu nerăbdarea tipică de român sau balcanic. „Nu te îngrijora”, i-am răspuns cu un zâmbet jumătate românesc, „eu sunt deja acasă”. Îmi dădusem seama, în meditațiile așteptării mele, că șaptesprezece
AMIAZA IN SPANIA de DELIA ALMAJAN, VANCOUVER, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372275_a_373604]
-
ochii cârpiți de somn, dar nu crâcneau nici unul. Unchiul Victor le promisese că îi va lua cu el la pescuit, doar cu condiția că se vor trezi cu noaptea-n cap și nu vor comenta nici una dintre deciziile lui. În portbagaj erau pregătite încă de cu seară, patru undițe, două pentru Unchiul Victor și câte una pentru fiecare băiat, o geantă mare, maronie, în care unchiul își ținea comorile de pescar amator, o pungă cu o roată mare de mămăligă, o
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
vorbă, ci pentru că avea în mână acel rucsac pe care-l văzuse pe spatele fetei la care se gândea... A făcut ochii mari și a înghițit în sec de câteva ori. Privea cât de atent așează domnul agent rucsacul în portbagaj și nu-i venea să creadă. I se uscase cerul gurii. Își punea întrebări în gând și nu le afla răspunsuri. Și tot așa, părând a fi buimăcit de nu se știe ce, ajunse subiectul ironiilor în mașina de serviciu
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
Domnule agent șef principal, băi, șofer! se rățoi Furtună destul de tare la Mititelu, încât acesta tăcu imediat cât era de mare și repetă milităros: - Am înțeles, să trăiți! - Ei! Așa parcă e mai bine... Să cobori și să iei din portbagaj rucsacul meu... Mișcare rapidă, să nu se facă frig în mașină. Am înțeles, să trăiți, dom’le agent-șef principal! - Băi, murătură! Până aici! Nu te prosti, colega! Faci mișto de mine? - Nu! Făceam doar... garagață, colega... - Vorba! Ce-i
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
echipă si ea cu pantaloni mulați pe corp, un pulover mai gros alb și pe gât, si o pereche de botine, călduroase. Îți împletise părul într-o coadă de cal, arăta ca o elevă de liceu. După ce puseră bicicleta în portbagaj, plecară fără țintă, căutând un loc liniștit, unde să poată discuta în voie, iar Ionuț să exerseze cu pedalarea. Laura îl observa neliniștită, simțea că îl preocupă ceva, dar nu-l întrebă nimic, știa că în final își va da
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379197_a_380526]