777 matches
-
de a cunoaște toate lucrurile din lumea aceasta, pentru a-și însuși ceea ce bun și a evita răul. Cei doi pelerini vor pătrunde într-o cameră decorată cu fresce, dedicată glorificării bunurilor pământești. Pe fiecare dintre cei patru pereți sunt portretizați cei care au cunoscut gloria terestră: în înțelepciune (filozofi și poeți, în mare parte păgâni), în putere (marii împărați și războinici ai 612 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 35. 613 Ibidem. (trad. n.) 169 Greciei și ai Romei antice, regele Arthur
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
înfățișa ca pedepsiți pe drept cuvânt pentru acțiunile lor, fiindcă au încălcat niște reguli cunoscute de către comunitatea din care făceau și ei parte, fie de a-i înfățișa ca victime ale unor forțe mult mai puternice. Modul în care sunt portretizați protagoniștii operei, Africo și Mensola, reține atenția. Naratorul îi descrie pe cei doi îndrăgostiți cu ironie și afecțiune și mai ales cu realism. Mensola este o combinație delicată de îndoieli și sentimente contradictorii. Conflictul se ivește, în cazul ei, din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
între anii 13431382. Cel de-al doilea capitol este dedicat Semiramidei, împărăteasa Asiriei, glorificată pentru modul în care a știut să fortifice, defensiv, Babilonul; capitolele 3-40 sunt dedicate unor figuri preluate din mitologie și din poezia antică. Capitolele 41 100 portretizează, cu doar trei excepții, femei din lumea antică, seculară, de la Lavinia la Zenobia. Ultimele șase vieți înfățișate de narator se opresc asupra unor figuri feminine din Evul Mediu.624 Autorul s-a inspirat cert din cronicile vremii, dar și din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
690 Ibidem, p. 225. 691 Ibidem, p. 235. 692 Ibidem, p. 237. 189 cădea în dizgrație, fiind părăsită de Iason, cel pentru care jertfise totul, iar lamentațiile finale devin de prisos. Lucreția reliefează, mai mult decât oricare altă femeie virtuoasă portretizată în această culegere de legende, imaginea fidelității conjugale, este o nouă Penelopă care își așteaptă soțul plecat la luptă, îndeletnicindu-se cu lucrul mâinilor, având o perfecțiune fizică de invidiat, de aceea va trezi și interesul altui bărbat, ce o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
d’Ipolita sorella picciolina”731; „rosa di spina”732; „bella piș che fresca rosa”733; „sempre cantando be’ versi d’amore/con angelica voce e lieto core”734 ; când o zărește, Arcita exclamă „Quest’è di paradiso!”735 și o portretizează mai apoi: „— Qualunque dea nel cielo è piș bella,/ nel cospetto di lei parrebbe oscura;/ ell’è piș chiara che alcuna stella,/ né dicesi che mai bella figura/ fosse veduta tanto come quella;/ ver è che per la sua disaventura
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
puritatea și virtutea, așadar ceea ce generic am denumit sfera angelicului, fie optând pentru trăirea plenară a vieții, cu toate deliciile ei, chiar dacă se încalcă frecvent normele morale și se cade în profan, în concupiscență și trădare a inocenței, sfera maleficului. Portretizând decăderea unei societăți, atât Giovanni Boccaccio cât și Geoffrey Chaucer, încearcă să-și facă mai scuzabile personajele negative, să le găsească mai puțin înfiorătoare, moral vorbind. Cine sunt aceste donne demonicate? Reprezintă de fapt, așa cum am mai subliniat, niște femei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de plăceri, chiar și de cele carnale, cavalerul Ianuarie, eroul istorisirii neguțătorului, ajuns la vârsta maturității depline, șaizeci de ani, are surprinzătoarea și arzătoarea dorință de a se căsători, de a se bucura de deliciile mariajului. Felul în care este portretizat personajul denotă o ironie vădită a naratorului, „mintosul cavaler”879 este de fapt un naiv credul, un visător pe care viața nu l-a îmbogățit cu nimic, ba din contră, bătrânețea devenind la el mai mult un semn al ramolirii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un copac, nelipsind nici prezența șarpelui, și dorind fructul pe care șarpele îl oferă, pentru a sugera că Mai nu este doar Eva, ci mai rău decât ea, deoarece soției îi lipsește inocența inițială a Evei.”900 Donnele demonicate sunt portretizate ca având o inteligență nativă sclipitoare, ce le ajută în depășirea celor mai neplăcute situații, tot în aceeași zbatere disperată spre eliberare, iar această abilitate de a face față oricărei dificultăți vine din nou să le înfățișeze într o lumină
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
doar trăsături comune de caracter, ci și același nume. John, mereu păcălit, devine un fel de Calandrino boccaccesc, își idealizează prea mult soția, reprezintă tipul de senex amans. Nu este așa de gelos și de tiran cum, de obicei, era portretizat soțul într-un fabliau, îi acordă soției o libertate deplină, plecând de acasă câteva zile, nu este supărat din cauza serenadelor intonate de Avesalon și, de fiecare dată, pare în mod real îngrijorat de soarta iubitei sale consoarte. 914 În jurul personajului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
departe de un portret psihologic complex, caracterizările sunt mult mai realiste, deoarece se mișcă doar pe tărâmul pasiunii mundane. Troiolo, ca și Florio, eroul din Filocolo, este tânăr, romantic și nobil în tot ceea ce face; dar în același timp este portretizat ca fiind labil și nehotărât. Ar fi incapabil să o seducă pe Criseida dacă ar fi lăsat singur. Din fericire, îl are pe prietenul și confidentul său, Pandaro. Acesta, viclean, cunoaște bine lumea în care se mișcă (deși nu este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ideea că nu putem ști cu certitudine cum a perceput autorul englez eternul feminin, dacă l-a considerat autonom sau doar ca pe ceva complementar laturii masculine, deoarece felul său de a aborda personajul feminin sau lumina în care îl portretizează este diferit de la o operă la alta și uneori chiar în cadrul aceleiași scrieri.988 Părerea noastră este că autorul englez, în ciuda unor aluzii ironice antifeministe, rămâne un mare iubitor al acesteia și tocmai latura critică prin care o percepe dovedește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
rămâne un mare iubitor al acesteia și tocmai latura critică prin care o percepe dovedește nu o idealizare gratuită, lipsită de verosimilitate, ci un realism obiectiv: Chaucer insistă pe faptul că femeia nu este o creatură eminamente negativă, așa cum o portretizau unele scrieri antice sau medievale, are și calități ce nu pot fi contestate, este o complexitate, de aici derivând, după părerea noastă atitudinea lui ambivalentă. Aceste observații considerăm că sunt perfect aplicabile și în cazul creației boccaccești. Cresida rămâne un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
umaniza, dar și pentru a-i face justificată trădarea de mai târziu, autorul englez insistă asupra naturii temătoare a acestui personaj, frica devine o trăsătură dominantă a caracterului ei, o individualizează astfel mult mai mult decât făcuse Boccaccio, care o portretiza schematic, ca fiind „assai dogliosa”995, în legătură cu situația creată de plecarea lui Calcas în tabăra adversă, dar nemenționând nimic despre insecuritatea resimțită de personajul feminin. De altfel, emoții mult mai intense se regăsesc în societatea troiană care o înconjoară pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
inimii,/ Iar celeilalte, fără cin și stare,/ Ibovnică îi zic sau țiitoare./ Dar știe orice om cu mintea trează/ Că una decât alta nu-i mai brează.”1042 Geoffrey Chaucer nu-și exprimă, decât arareori, în mod direct intențiile, „se portretizează pe sine ca un simplu reporter al experienței de viață, care nu este responsabil, deoarece este incapabil să judece problemele de morală și de decență ridicate de povestiri”1043, devine un creator subtil, „ce nu așteaptă să fie înțeles în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
există sensul covârșitor al culpei, izvorând din dragostea adulteră, torențialitatea iubirii trecând peste asemenea zăgazuri etice.”1051 Nu putem susține că cei doi scriitori resping, în totalitate, moralitatea sau alterează ideile comune legate de noțiunile de bine și de rău, portretizând mai mult ironic personajul feminin tradițional, donna angelicata, și preferând cert emanciparea, spiritul liber, voluntar și dezinvolt al donnei demonicata, așa după cum am subliniat tot în ultimul capitol al lucrării noastre. Considerăm că problemele legate de virtute nu îi preocupă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Aspectele antifeministe pe care le am evidențiat în scrierile lor nu fac decât să contureze un portret mult mai credibil, mai autentic a ceea ce reprezintă feminitatea. Dacă ar fi fost totalmente laudativi și îngăduitori cu personajele feminine pe care le portretizează, ar fi pierdut mult în sfera realismului incipient pe care îl configurează. Virtutea și viciul personajelor feminine par a nu avea însemnătate decât dacă conduc spre aventuri, spre evenimente neobișnuite guvernate de destinul schimbător. Pentru cititori, ele reprezintă doar un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
memorialistica. Cu o detașare ce se vrea deplină, cu asumarea francă a subiectivității, fostul înalt demnitar rememorează în Timpul lepros (1992), Am fost și cioplitor de himere și în Elefanții de porțelan (1997) fapte, evenimente, resuscită situații în care fusese implicat, portretizează personalități istorice de prim rang, românești și străine, construind astfel un foarte subiectiv tablou de epocă, în care persistă intenția de a surprinde în comportamente riguros circumstanțiate relativa esență umană. SCRIERI: Impresii de călător, București, 1962; Drumuri europene, București, 1965
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
Acestea, de altfel, dau valoare și publicisticii lui B. de după 1919, situată în mare parte la granița dintre istoriografie și memorialistică. Episoadele istoriei ardelenești dintre 1890 și 1914 sunt relatate cu obiectivitate, dar și cu detalii bogate, iar protagoniștii sunt portretizați sugestiv. SCRIERI: Epigrame, Sibiu, 1898; Pe sub arini, Sibiu, 1901; Mortua est, Sibiu, 1902; Cântece, Sibiu, 1902; Pe povârniș. Însurăm pe Victor!, Arad, 1916; Ardelenii și Basarabia, București, 1925; Zbuciumul Ardealului, București, 1929. Traduceri: Poeți germani. Johann W. Goethe, Heinrich Heine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285549_a_286878]
-
an întreg. Îmi amintesc, de asemenea, că Jeanne d'Arc a fost la Reims și tot aici a fost încoronat Carol al VII-lea, pentru că am auzit sau am citit asta undeva. Jeanne d'Arc a fost de atîtea ori portretizată în teatru, cinema etc., încît nu mi-e greu deloc să mi-o imaginez la Reims. În același timp, mi-e clar că nu puteam să fiu martor la evenimentul propriu-zis: mă limitez la cuvintele pe care le-am citit
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
soția sa. La vârst a de 92 de ani declara: „Voi îmbătrâni abia în clipa în care voi crede că nu mai am nimic de făcut.” Prezența domniei sale cu o epigramă în această carte, o onorează, mai ales că ea portretizează în patru rânduri de catren pe cel mai îndrăgit epigramist moldovean - Păstorel: Iat-o : Să-nchinăm paharul Pentru Păstorel. N-a fost nici Cotnaru Mai spumos ca el. VASILE LARCO S-a născut în localitatea Bucecea, la 1-01 1947, jude
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
înțelege lucrurile, geniul e un dar natural. Misiunea pictorului ortodox, citim tot acolo, este aceea „de a zugrăvi cu frumoasă podoabă și cu frumoasă închipuire duhovnicescul cer al Bisericii”. Maica Domnului care, după tradiție, a binevoit să îngăduie a fi portretizată de Luca Evanghelistul, e ocrotitoarea artelor frumoase ortodoxe. În rugăciunea pe care i-o înalță zugravii, ei nu cer sporirea „darurilor firii”, adică a geniului, ci altceva, „ca nălucind frumusețile cele cerești, să mă faci și pe mine privitor al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
omenești; de vreme ce ea e tot avântul gigantic al spiritului omenesc, care se înverșunează să sfredelească munții, să străbată oceanele, să se cufunde în măruntaiele pământului, să plutească în văzduhuri, căutând-o mereu într-un galop nebun și fără odihnă sau portretizând-o cu o furie sacră în acele minuni de frumusețe, care sunt capodoperele artei. Dacă nicăieri n-ar exista un substrat al ideii de fericire, ar trebui să ne credem jucăriile unui demon care, nevăzut, ar sforari din întuneric, prin fața
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
om ironic, malițios. Își destăinuie felul de a fi doar trecut prin distileria cuvântului generos și plin de fervoare, în care se întrevăd însă luciri reci, metalice. Apelând la operă, G. Călinescu găsea calea cea mai potrivită pentru a-l portretiza: „Omul însuși seamănă operei: cu palori pergamentice și maliție asiatică, cu gura slavă, mustăți mongole.” Trubadur cultivat, modern, B. țintește spre un tip de poezie care să agreseze dulceagul stil romantic („Umblu după fraza aritmică și după disonanță ca o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
la 20 iunie 1891 (vezi și Analele Academiei Române, Tom XLI, 1920-1921, Cunoscându-l din casa părintească de la Cornești - Miroslava, Dimitrie Anghel (16 iulie 1872-13 noiembrie 1914), poetul „universului floral, al amintirii și al fanteziei" - cum îl definește prof. G.G. Ursu, portretizându-l, ni-l înfățișează cu simpatie pe Kogălniceanu: „pântecele enorm era boltit peste picioarele scurte dar mâna fină ca de femeie, era un om glumeț, iubitor de copii". Iar mai către bătrânețe imaginea lui devine și mai colorată de afecțiunea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Descriptiv prin formație didactică, cu exagerată grijă pentru conexiuni, raportează mai totdeauna o creație sau alta la contextul (social, național) în care ele au fost zămislite. Povestește tacticos subiectul, apoi ia la rând personajele, oprindu-se la cele „verosimile” și portretizându-le analitic, în fine califică scurt și îndeobște neconcesiv eficiența mijloacelor de expresie. Cu tot atașamentul față de valorile tradiționale, B. acceptă și „poezia pură”, dar numai în măsura în care iradiază o „misterioasă putere de incantație”. Dintr-o slăbiciune de „viețist”, supralicitează versurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]