407 matches
-
muncitori și aristocrați decrepiți, sindicaliști apatici, vedete culturale și sportive, șefi și lingăi subalterni, gospodine acrite, invidioase pe nevestele de activiști ajunși, dar mai ales o droaie de „înregistratori”, aflați pe urmele acestora, la vedere, sub lumini de reflector. Între portretizarea epică a unui personaj și tehnicile de descriere a unei persoane în vederea urmăririi active (adică a filajului) se întreține o ambiguitate savantă. Pe Pârvu îl „portretizează” fiecare în felul său: șoferul, Trifu, racolat ca informator, ori reporterul Iulia Fitcal sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
după orele de muncă, pînă noaptea tîrziu, pentru a putea prezenta lucrări la Întîlnirile de lucru ale membrilor asociației. Receptiv, prelua ideile și le aplica cu conștiinciozitate și Îndemînare, progresînd vizibil În abordarea cu real talent a sculpturii naïve, reușind portretizări expresive, utilizînd modalități de exprimare originale, cu conținut metaforic. Tenacitatea și dăruirea cu care s-a dedicat sculpturii au făcut posibilă o bogată activitate expozițională: - În 1998, 1999, 2000, 2001, 2002, 2003, expune la Saloanele de Primăvară și Toamnă ale
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
RNAEFPP.pdf) sau Alice Baderin ("Two Forms of Realism in Political Theory", în European Journal of Political Theory 13, 2 (2013), pp. 132-153) se rezumă la concluzii mult mai politicoase față de realiști. Maynard și Worsnip, spre exemplu, observă doar că portretizarea realistă a moralismului este "sever incorectă", că realiștii tind "să interpreteze în mod greșit obiectivele, susținerile, ambițiile și metodele curentelor de opinie din teoria politică pe care le critică" și că "multe dintre obiecțiile realiste sunt obiecții împotriva unor poziții
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
din perspectiva schimbărilor sociale, structurale, organizatorice, economice și politice. 2.3. PostMODERNism sau POSTmodernISM? Din culisele unui agon cultural 2.3.1. Posibile interpretări ale prefixului "post-" Înaintând tot mai mult în demersul nostru pentru a putea ajunge la o "portretizare" a postmodernismului și a discursivității sale, descinderea în interiorul unei lupte culturale remarcabile, care practic a remodelat concepția despre modernism și a conturat-o mai profund pe aceea despre postmodernism, este obligatorie. Ca și în cazul relației modernitate postmodernitate, și aici
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și înmormântat la Șiria. Cele câteva scrieri publicate de M. în periodice nu atestă o vocație deosebită. Cu subiecte luate în majoritate din viața satului, unele nuvele eșuează în melodramatic (Rada, La umbra teilor), iar altele, în care încearcă unele portretizări (Mitru Dascălul, Ioan Covrig, Gura satului), nu lasă o impresie mai favorabilă. Autorul se risipește într-o relatare prea amplă și obositoare a conduitei personajelor. Oarecare talent descriptiv se vădește în nuvela Lumea albă. Poezia Scrisoare, publicată în „Familia”, relevă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288090_a_289419]
-
fi atras cotidianul medicilor, al avocaților, al muncitorilor etc. În aceste condiții, am optat să ne plasăm în siajul teoriei formulată de Erving Goffman - „reprezentarea de sine în viața cotidiană” -, cu scopul de a găsi cadrele cele mai favorabile pentru portretizarea băcăuanului generic, a rolurilor majore jucate de acesta atât în intimitatea domestică cât și în ipostaza publică de „om al cetății” și, mai ales, pentru a identifica modalitățile prin care acesta a ales să-și consume propriul timp liber. Astfel
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
repetată a incendierii localităților, înrobirea economică a Moldovei, impunerea anumitor standarde în privința construcției de locuințe (interdicția folosirii pietrei ca material de construcție) ș.a. au anihilat, practic, orice posibilitate a dezvoltării. Scăderea dramatică a numărului de locuitori este reflectată atât de „portretizarea” făcută de Dimitrie Cantemir, ce găsește Bacăul drept un simplu „târg situat într-o insulă a râului Bistrița”, cât și de decizia de strămutare a centrului parohial catolic de la Bacău în satul Călugăra, la mijlocul secolului al XVIII lea. Ulterior, ocupațiile
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
masculine, un loc în care bărbatul impunea o minimă disciplină, un anumit nivel de moralitate și, chiar, obediență. După cum am mai precizat, lipsa mărturiilor și a documentelor evocatoare ne obligă să operăm mai mult pe cale intuitivă în tentativa noastră de portretizare a familistului băcăuan. Secvențele din viața domestică a acestuia trebuie „citite” în subtext. Ni-l putem imagina prea puțin implicat în educația propriilor copii, mai mult absent, decât prezent în cotidianul casnic. Nevoia cutumiară de a asigura veniturile necesare traiului
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
anului 1927, băcăuanii au fost terorizați de o bandă de spărgători. Aceștia au activat pe raza orașului până la sfârșitul lunii februarie a anului următor, atunci când, grație raziilor întreprinse de angajații Poliției Bacău, „hoții au fost, în sfârșit, descoperiți și arestați”. Portretizările huliganilor, surprind un anumit tip de resemnare în fața acestei situații: „(...) apași ascunși de lumina zilei în bârloagele mahalalelor, începând a porni după pradă de îndată ce înserează și izbutind adesea, prin îndeletnicirea lor mizerabilă, să aducă actul la sfârșit favorabil, jefuind și
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
atâtea ori, teleologic: construirea fundației pentru comunismul de mâine. În plan intern, cultul personalității lui Ceaușescu reflecta grandomania, ambițiile nemăsurate și dorința de putere totală a acestuia asupra trecutului, prezentului și viitorului României. Componenta romantică a cultului iese în evidență: portretizarea lui Ceaușescu în erou aflat în continuitate cu legendari voievozi ai principatelor române, mulțimi întregi desfășurându-se în spectacole coregrafice de proporții cu ocazia evenimentelor principale sărbătorite de către regim: 23 august, 1 decembrie, 26 ianuarie, 7 ianuarie (zilele de naștere
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ei esențiale, încheindu-se cu informații reprezentative privind politicile internaționale de prevenire a acesteia. Următorul capitol este centrat pe analiza plurivalentă a traumei și suferinței. în elaborarea acestei părți s-a procedat bifocal. Pe de o parte, s-a urmărit portretizarea cât mai sugestivă și acurată a traumei și suferinței, cu focalizarea asupra sindromului de stres posttraumatic și a fațetelor adiacente (profil neuroendocrinologic, protecție și risc, diagnoză, terapie și prevenție). Pe de altă parte, prin fructificarea amplă a avangardei științifice, s-
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a dominat travaliul și expulsia propriei nașteri, planează imperturbabil asupra vieții noastre, alimentându-ne optica și atitudinea față de viață, tonalitatea predominant optimistă sau pesimistă a tonusului psihologic, precum și predispoziția pentru diverse disfuncții sau maladii. în continuare, vom realiza o succintă portretizare a celor patru matrici perinatale, cu atenționarea prealabilă că prima dintre ele vizează existența prenatală, iar celelalte trei se referă la secvențele nașterii propriu-zise. Matricea perinatală I (MPF I) Indiferent prin ce metode i se oferă unei persoane șansa de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
într-o carte de remarcabilă sinteză Experiențele de moarte iminentă și de după moarte (2008) atrage atenția asupra rolului decisiv pe care îl exercită în validarea acestor experiențe, calitatea probelor utilizate pentru recoltarea lor. Din dorința de a participa la o portretizare sumară a fenomenului NDE, vom menționa că este vorba de o stare specială de conștiință, care sfidează orice regulă și care survine involuntar, în solitudine și are un important rol inițiatic (Bon, 2005). Experiențele de moarte iminentă nu se confundă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
publicat pe pagina Web a guvernului, vorbește despre „benzi Înarmate ale țiganilor” care țin sub teroare Întregi orașe, susținând că acestea „trebuie să dispară” (Nicolae, 2006, p. 51). Din nou, avem de-a face cu o abordare ce ține de portretizarea romilor ca fiind un grup criminal, ca și cum apartenența la un grup etnic presupune automat o predispoziție spre acte criminale. Modul În care este perceput romul (țiganul) În România contemporană ține de o imagine denigratoare, dezumanizantă, ce atrage permanent atenția asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
ale faptelor ei și atunci doar dacă slujesc intereselor domnului sau pe ale fiului său. Chiar ca regentă sau ca mamă obișnuită, nu este menționată decât în cazul în care se dovedește demnă de atributele-tip ale Fecioarei, într-o portretizare oricum impersonalizată, în care nu interesează în niciun fel trăsăturile distinctive sau realizările ei culturale. Așa cum se poate citi și în Cantemir, dar și în cronicile muntenești, personajele feminine sunt adevărate obiecte de interior, ale căror rare apariții publice sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
probeze inaderența lui Titu Maiorescu la febrele modernității. Evocat cu un condei de monograf, D. Anghel este văzut, dincolo de tocitul clișeu de „poet al florilor”, prin prisma sensibilității moderne, ultimele sale proze prefigurându-l pe Urmuz. Ion Anestin, a cărui portretizare se axează pe însușirile de umorist, este una dintre restituirile meritorii înfăptuite de D., la fel ca și Gheorghe Banea, scriitor urmărit parcă de un blestem în destinu-i mult încercat. În dezacord cu G. Călinescu - ale cărui opinii le contrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
piesei oferă un prilej pentru un spectacol notabil. OANA POPESCU, scriitoare: ...este necesară eliminarea unor lucruri conjuncturale, și să se salveze semnificația filosofică. VALERIA DUCEA, critic teatral: un talent matur, fără stîngăciile debutului; o piesă matură, solidă ca idee, dialog, portretizare; are lungimi; deranjează fixațiile internaționale; "regulamentul" poate să aibă ceva în plus față de comunicatul din ziar; prea lung începutul și toate dialogurile; o piesă interesantă, originală, cu șanse de succes. ION ZAMFIRESCU, scriitor, piesa este un semnal de alarmă asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
copertă titlul Destăinuirile iubitei și structurată ca un roman. Prima parte este constituită de secvențe din jurnalul ținut de Helianta, alter ego al autoarei, în timpul studiilor secundare. Paginile sugerează ceva din atmosfera internatului de fete, cu toate că „diarista” nu are darul portretizării, nici al evocării micilor întîmplări, iar stilul e neglijent. Ultima parte, având în centru epoca celor două căsătorii nefericite, împletește relatările Heliantei cu pasaje decupate din scrisorile celor doi. Procedeul, productiv în sine, dă greș aici. Textului i se refuză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
greș aici. Textului i se refuză ficționalitatea, iar ca discurs confesiv i se impută nesinceritatea, manipularea „dovezilor”. Remarcabilă în Helianta este, în schimb, partea mediană, formată dintr-o serie de episoade epice care au drept protagoniste pe consătencele eroinei. Curprinzând portretizări izbutite, în câteva tușe, mostre firești din graiul locului, relatări rapide, modulate, ale unor aparent aceleași întâmplări, aceste micronuvele relevă adevărata înzestrare a scriitoarei. Poemul dramatic (în proză) Legenda, o alegorie cu tablouri vivante, unde personajele sunt Viața, Legenda, Cântul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
tendința unor pseudoistorici xenofobi, cu o vădită tentă antisemită, de a nega Holocaustul. „Profesioniștii istoriei disculpative” (p. 74) au Început această campanie În anii ’70, acțiune Întărită pe la mijlocul anilor ’80 și aprofundată după decembrie 1989. Printre altele, autorul studiului afirmă: „Portretizarea lui Antonescu drept «salvator al evreilor» face parte din campania politică a naționaliștilor Împotriva Ungariei și a ungurilor” (p. 80), prin acuzele unilaterale aduce regimului hortyst. În Încheiere, Braham revine cu o analiză foarte lucidă, subliniind că reabilitarea mareșalului reflectă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
se ocupă de montări din dramaturgia universală (Shakespeare, John Arden, Jean Anouilh ș.a.). Vivacitatea stilistică ar fi caracteristica prin care ar putea fi definită maniera critică a lui P., trăsătură prezentă în analiza literar-dramaturgică a pieselor, dar mai ales în portretizări. Cronicarul știe să evalueze și relația autor-regizor, așa cum se întâmplă, bunăoară, când vorbește despre Horia Lovinescu: „Cum spuneam, Lovinescu are forța sa de rezistență (care nu e, în orice caz nu în primul rând, forța directorială) în fața regiei și regizorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288941_a_290270]
-
ieșeană a anilor ’30, într-un roman cu caracter cvasidocumentar, Manuscrisul profesorului Grigore Vântu. Romane de introspecție, confesiv-lirice, clădite pe structura unor povești de dragoste, Împăcare și Ultimii ani atrag prin fluența și, pe alocuri, chiar tensiunea narațiunii, prin ușurința portretizărilor și ținuta discursului intelectual, dar ies din epocă datorită mai ales simplismului construcției și multiplicării supărătoare a datelor caracterologico-biografice la câteva personaje de prim-plan. Un discret fior metafizic transpare din Ultimii ani: după împăcarea cu viața urmează liniștea împăcării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285236_a_286565]
-
Wilde, Henrik Ibsen și Lev Tolstoi. Ideile poporaniste sunt vehiculate și în Patru zile în Ardeal, relatare a unei scurte călătorii întreprinse în mai 1906, text ce relevă și un cert dar de povestitor, umor, spirit de observație, capacitate de portretizare în câteva tușe sigure. De altminteri, publicistul S. arătase de la început calități de scriitor. În „foiletonul social” din 1893, patetica expunere a crezului democratic și naționalist e așezată în rama, literară, a unei scrisori de sinucigaș, în care informațiile autoreferențiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
conduitele de exprimare erotică umană, au marcat stilurile de viață ale oamenilor și ale comunităților din timpuri îndepărtate până în contemporaneitate. Lucrarea de față prezintă, selectiv, o incursiune într-o lume specială, fascinantă, seducătoare, aceea a curtezanelor și a pseudocurtezanelor prin portretizări ale divinităților mitice reprezentative, ale figurilor legendare, ale persoanelor cu existență istorică reală. Am completat tabloul curtezanelor și al pseudocurtezanelor ca individualități cu categorii colective, practicante ale relațiilor sexuale multiple interesate: sacre și ritualice, concubine și cadâne în harem, curtezane
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
eroul din Fiul secetei (1979). L. va debuta în 1954 la revista „Tânărul scriitor”, și editorial în 1963, cu romanul Cordovanii (I-III; Premiul de Stat și Premiul Uniunii Scriitorilor). Imaginea scriitorului ar putea fi cea dintr-o încercare de portretizare pe care i-o face Eugen Barbu: „În câmpul literar a apărut un individ păduros, dur, cu ceva apăsat în mers și glas, cu o revendicare pătimașă în ședințele noastre de breaslă. M-au impresionat [...] logica lui țărănească, patosul său
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]