5,260 matches
-
doreau ba câte o pară, ba câte o floare sau alte lucrușoare mărunte, numai cu intenția de a-l pune pe „bărbat” la treabă, așa cum văzuseră ele că-s rostuite casele din Poiană. Plictisite de monotonia huței din frânghie, Rozalița porunci: Oprește ne! Apoi privindu-l lung, direct și cu ochi de viitoare cunoscătoare spuse cu un zâmbet șiret și făcând din ochi Mădăliței: Mădăliță, vrei să ne jucăm de-a mama și de-a tata? Îhî, vreau! Da cu mine
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
producea ciudă și acceptă provocarea pentru a Învăța și acest lucru. În timp ce mâinile lor explorau locuri nepermise, așa fără nici o noimă, Rozalița Îl săruta copilărește, dar cu foc, Va era Îndemnat să răspundă și Încerca să răspundă, se așeză așa cum poruncea fata, schimbau rolurile, se mimau momente focoase ... Val executa fără nici o tragere de inimă și se Întreba oare de unde știa așa multe Rozalița că el nu văzuse nici la Cățălești și nici la Poiană asemenea scene? Apoi un gând de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
comportament ca al unei femei mature pe care probabil o văzuse și dorea s-o copieze cât mai bine. După ce se făcu dimineață și se Îmbrăcară cu sumarele lor hăinuțe de vară, ochii nevestei văzu supărarea din ochii Mădăliței și porunci: Mădăliță, tu ești mama, Va esti tata, hai la treabă! Apoi toate s-au desfășurat ca „În ziua precedentă”! Iar, lemne, apă, masă, prostii și somn... Dar nimic nu a mai fost ca „prima oară”, sentimentul de rușine și „diferență
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
își intră tot mai mult în drepturi. Preferăm să stăm la lumină naturală, adică cea furată de pe la becurile din stradă, de pe la vecini. Nu mai vorbim, sticla s-a golit și paharele i-au urmat exemplul Du-te în beci, îmi poruncește amicul mitocănește. Dar du-te tu, ești mai tînăr! Atunci aduc două... Adă cîte vrei, să ai una și pentru acasă. Degeaba, Eminescu sînt tot eu. Bine și așa. Cunosc un bandit, turnător la secu și-l cheamă Eminescu. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a privi peste creștetul meu, și umerii, și genunchii la fel de netezi, netezi umeri avea mama, acoperiți cu cerculețe violacee acolo se așeza îngerul. Eva nu putea fi femeia tatălui său: Mama nu a fost niciodată femeia lui tata, așa cum a poruncit Dumnezeu. Dumnezeu, suferind de singurătate, nu are voie să-și pozeze modelul. EVA, în fiecare trăsătură, mama: Gest, cuvânt, privire, atingere, umbră, umbră, umbră pe ape, pe câmpii, pe stânci. Când era mic, se cuibărea lângă ea ca un pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trei ori, nefericirea de dincolo răspundea că nu este acasă, nefericirea dădea bună dimineața ferestrelor, apoi trăgea obloanele. Petru ieșea din casă în lume (pe ușa din spate) ca o iluzie șchioapă, desena borduri între zi și noapte, așa cum îi poruncise Dumnezeu, apoi, după o zi de muncă, înnopta în pragul ușii, pentru a nu tulbura liniștea grinzilor. Căsuța lui Petru avea 4 grinzi, erau la fel de obosite precum stăpânul (cât era ziua de lungă țineau pe umeri cerul; stelele, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
timp să existe. "Pe aia o voi fute, pe ăla îl voi trage în piept, pe celălalt îl voi face de identitate. Ruleta se învârte în sensul ceasului meu, ceasul meu nu este ca ceasul lor. Zarurile zornăie după cum le poruncesc: 6 6. Viitorul mi se arată în ceașca de cafea, trag lozul și iată-mă cu buzunarele pline. M-am tăvălit în iarba cu păpădie și mi-am pătat cămașa cu stele coapte. Apăs butonul, trag jaluzelele, sting lumina, mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
întors iarba de 8 ori de când sunt aici, îi curg balele pe coada furcii. Cel roșcat este de o obrăznicie rară, a venit cu o sticlă de apă. Auzi mata, nesimțire: "Coniță, apă rece de la izvor pentru sfinția ta." Am poruncit 10 vergi să-i pui pe spate, aflu eu dacă și-a primit canonul. Nu se mai poate, îmi ajunge, am ostenit destul pentru acest schit, am pus vorbă bună la județ, v-am adus lumină tocmai de le Bârgăul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la păscut când le va fi foame, ăștia nu știu să prețuiască pâinea trudită de mânuțele matale. Fii îngăduitoare măcar o zi! Mâine ridic gard în jurul livezii, gard de 5 metri, să nu treacă nici soarele, nici vântul. De mâine poruncesc să nu mai iasă nimeni din chilie după 4 până la asfințitul soarelui. Bine. Pentru matale, îmi mai ascult pentru ultima dată inima, cugetul mă îndeamnă să-mi iau bănuții și să plec. Inima, ehei inima, ți-am spus eu odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prin glasul meu, Domnul leagă, Domnul dezleagă, nimic împotriva poruncilor Domnului. Cu toții suntem păcătoși. Dacă este el, să ne rugăm pentru păcatele sale; dacă este altul, să cerem pentru altul milostivire bunului Dumnezeu. Trecem printr-o încercare, părinte. Rogu-te, poruncește-i cuviosului Anania să toace pentru utrenie. Eu am la mine sfântul Antirim, să mergem în poiană și să purcedem în a-l sluji pe Dumnezeu. Dumnezeul mă-ti, sănătocule! Să ardă tot, iar noi să ne rugăm? Legați-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cuprindea inima, mămuța un brâu de pământ cald în jurul mijlocului; dragostea lor ca o liană înălțată spre cer. Spațiul, dimensiuni suprapuse ermetic; singurătatea leagă mai ceva decât cuiele. Acoperișul bisericii, capac de sicriu. "Lăsați-mi mâinile slobode după ce mor! a poruncit Macedon. Să vadă lumea cât de sărac este omul ce pleacă!" Prin cupolă, o pădure de brațe. Toamna storcea norii ca pe niște cămăși îmbibate cu nelocuire: Mama ei de viață! Doamne, cât trebuie să o mai suport? Nu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și nu printr-o împrejurare norocoasă, pot spune că cei mai străluciți sînt Moise, Cirus, Romulus, Teseu și alții asemănători. Și cu toate că n-ar trebui să vorbim despre Moise, întrucît el a fost doar înfăptuitorul celor ce i-au fost poruncite de Dumnezeu, el totuși merită să fie admirat, dacă nu pentru altceva, cel puțin pentru că asupra lui s-a coborît harul care-l făcea demn de a vorbi cu Dumnezeu. Să ne gîndim însă la Cirus și la ceilalți care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-i cîștiga cu totul de partea lui, hotărî să le arate că, dacă se săvîrșiseră într-adevăr cruzimi, acestea nu porniseră de la el și vinovată era firea aspră a ministrului lui. Astfel, într-o bună zi, folosind un pretext oarecare, porunci ca acesta să fie spintecat în două, în mijlocul pieței din Cesena, punîndu-i-se un butuc de lemn și un cuțit însîngerat alături. Sălbăticia acestui spectacol a provocat satisfacția poporului și în același timp uimirea lui. Dar să revenim de unde am plecat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
concetățenii lui să vadă că nu-și cheltuise timpul zadarnic, să vină cu cinstea cuvenită și însoțit de o sută de oameni călare, din care unii prieteni ai lui, iar alți slujitori; și îl ruga să aibă bunătatea de a porunci să fie primit cu cinste de către cetățenii din Fermo; lucru care ar fi onoarea ce i se cuvenea nu numai lui însuși, dar și unchiului, deoarece acesta îl crescuse. Giovanni Fogliani n-a neglijat nimic din ceea ce se cuvenea să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în această situație mai greu decît acela care o obține cu ajutorul poporului; căci, deși principe, el este înconjurat de oameni care i se par a fi egalii lui și de aceea nu poate nici să-i guverneze, nici să le poruncească după voia lui. Dar acela care ajunge principe prin favoarea poporului, este singur pe locul lui și nu are împrejur pe nimeni sau prea puțini care să nu fie gata să-l asculte. Afară de aceasta, pe cei mari nu poți
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în general sînt socotiți buni, deoarece adeseori, pentru ca să-și apere statul, el este nevoit să acționeze împotriva cuvîntului dat, împotriva milei, a omeniei, a religiei. De aceea, trebuie ca spiritul lui să fie oricînd gata să se îndrepte după cum îi poruncesc vinturile sorții și schimbările ei, și, după cum am mai spus mai sus, să nu se îndepărteze de ceea ce este bine, dacă poate, iar la nevoie să știe să facă răul. Principele trebuie să ia bine seama ca niciodată să nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
că tata mi-a trîntit aproximativ aceste vorbe: — Eu ți-am mai spus ție că n-ai voie să-ți pui mintea cu Partidul! și mi-a sucit urechea stîngă pînă la o mare fier bințeală. De mult nu mai poruncesc popii În țara noastră, toată comanda e-n mîna Partidului, iar de Partid, În comună, mă ocup eu și tovarășii de la raion, ai Înțeles, măgarule? — Iai! — Te doare, hai? Dar mie să-mi placă dacă tu trădezi cauza Partidului și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
motopraștiile, cum le-oi fi zicînd, poți să le vezi, ai voie să te ntîlnești cu ele, mă rog... Dar pe Precista, să nu te mai aud c-ai văzut-o că ne supărăm! Știi una, domnu’ jendar? Nu dumneata poruncești ce să i s-arate omului din lumea asta și ce nu!... Că mie mi s-o arătat atîtea cîte nu-i vedea dumneata, cu nevastă-ta Stela, nici pe lumea cealaltă, priceputu-m-ai? Pe Stela las-o că are ea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
parcă de nicăieri, pe caii lor mici și iuți, În expediții de pradă, patrulele zise „de recunoaștere“ ale tătarilor. Nu se revărsau ca-n vechime prin trecătorile munților dinspre răsărit, ci se iveau din apus, ieșind din cetatea Oradei. Le poruncea un agă, cel mai temut dintre toți fiind Hussein, la picioarele căruia tătarii depuneau roadele jafurilor, de multe ori femei și bărbați răpiți de pe unde Îi lovise lipsa lor de prevedere. După Înfrîngerea turcilor și a lui Thököly la asediul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Îi spun „fluvius“. Colonelul și-a oprit oamenii pe malul stîng, hotărît să doboare arbori, să făurească plute și să treacă rîul. Tocmai atunci, pe un dîmb de pe celălalt mal, s-a ivit Pintea cu pîlcurile sale. Oșteanul Împăratului a poruncit tunurilor să pornească a bate. Dar de cealaltă parte, pe creasta de pămînt, a apărut și Antonella, făcîndu-i semn tătîne-său să se ducă. Iar Pintea i-a strigat: „Năpustește boambele dacă ai snagă, mînce-te franțu’!“ Tare supărat s-a Întors
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pui. — Socot și io că numa’ În aiest fel o lăsat Dumnezău să hie, Încuviință gazda, cerîndu-i totodată musafirei să-i vîndă ei tutunul ca să nu fie musai să mai iasă cu straița la vedere prin sat. Cei ce-l porunciseră vor gîndi că n-a putut purcede la drum. — De bună samă, se Învoi fosta locuitoare a statului Illinois. Jos de pe Pămînt Se Întorsese de acolo, din Illinois, prima oară În 1912, după vreo opt ani de Americă ai lui
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pentru scurtă vreme la Ierusalim, iar de acolo pleacă la Efes, unde se întâlnește cu apostolul Ioan. Moare în urma unei boli și este înmormântată la Efes, în peștera celor șapte tineri adormiți. În 899, împăratul Leon al VI-lea, Înțeleptul, poruncește ca moaștele să-i fie transferate la Constantinopol. Brațul său stâng se află și acum la mânăstirea Simonos Petra, care o slăvește pe Maria Magdalena ca pe o a doua întemeietoare. Legenda aurea După versiunea relatată de Iacopo da Varazze
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
e„j ™ke‹non Ð Satan©j). Isus adaugă porunca, uitându-se doar la Iuda: „Ceea ce ai de făcut (exact: ce faci) fă repede!”, cuvinte care, zice evanghelistul, n-au fost înțelese de apostoli. Unii credeau că Isus i-a poruncit să meargă la cumpărături, pentru a pregăti sărbătoarea pascală; alții, să împartă bani săracilor. Cert este că, imediat după scenă, Iuda părăsește adunarea apostolilor și dispare în noapte (celebrele cuvinte: „și era noapte!”). Aici se încheie rolul lui Iuda, conform
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se întoarce la Isus. Sufletul părăsit și fără pace al ucenicului devine acum apt să-l primească pe diavol. Abia acum Iuda este complet posedat. Iar Origen se declară incapabil să răspundă la întrebarea: cui i se adresează Isus atunci când poruncește „Ce ai de făcut să faci repede!”? Lui Iuda sau diavolului? Într-atât de contopiți par a fi cei doi. Totuși, posedarea ia sfârșit în clipa în care Isus ajunge în fața lui Pilat. În acel moment, spune Origen, diavolul se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Iuda, tu vei face mai mult decât toți. Căci tu vei jertfi omul/trupul care mă poartă”. Pe acest pasaj se bazează teoria „revoluționară” a vulgatei legată de Evanghelia lui Iuda. Kasser traduce tendențios printr-un imperativ. Isus i-ar porunci lui Iuda să-i jertfească trupul carnal, pentru a declanșa mecanismul mântuirii universale. Or, textul spune simplu: Iuda îi va depăși în oroare pe toți ceilalți apostoli-preoți, care practică jertfa euharistică (respinsă de Isus gnostic), tocmai pentru că el îl va
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]