1,105 matches
-
cum ar fi: articolul, numeralul, instrumentele gramaticale etc.Verbul are doar prezent, trecut și viitor,nu există categoria de mod, imperativul este transpus prin expresia feței, la fel și interogația și exclamația, nu se face distincția dintre pronumele și adjectivul posesiv, genurile sunt indicate prin „mama” și „tata”. În limbajul mimico-gestual, ochii servesc În a arăta persoana care vorbește, pe sine se arată cu degetul și despre cine se vorbește, se Întoarce cu privirea și arată cu degetul spre persoana despre
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
tendințelor din limba actuală. 1. DEFINIREA SUBCLASEI - STATUTUL PRAGMATIC Locuțiunile pronominale alocutive se înscriu, prin funcția lor pragmatică, în clasa mai largă a formulelor de adresare. Sunt sintagme specifice registrului formal, emfatic politicos, formate dintr-un substantiv și un adjectiv posesiv de persoana a II-a. Utilizate în exprimarea deferenței, ele au o frecvență redusă în vorbirea curentă, în schimb contextul oficial, protocolar care le este specific le sporește importanța. Două serii compun grupul locuțiunilor pronominale alocutive: Domnia Ta-Domnia Voastră-Domniile Voastre
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
pariem? (Internet, 2007) apare numai pe forumul acestei instituții, așadar într-un spațiu în care principiile pragmatice nu mai sunt respectate. Locuțiunile pronominale de tipul Măria Ta, Majestatea Voastră ilustrează problema T/V în același fel. Formulele vechi conțin adjective posesive indicând singularul persoanei a II-a: Măria Ta, Luminăția Ta. Compusele din perioada mai recentă, în care intră și un neologism - Alteța Voastră, Excelența Voastră, Eminența Voastră, Majestatea Voastră -, preferă adjectivul vostru/voastră, ceea ce demonstrează că folosirea formei V pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
271). Influența limbilor romanice a fost decisivă nu numai în schimbarea componenței sintagmei, ci și în privința acordului, după cum se va vedea mai jos. Din cauza excluderii singularului persoanei a II-a din zona politeții, toate sintagmele folosite în spațiul public preferă posesivul vostru/voastră. Chiar și formulele care cândva se fixaseră în forma cu tău/ta au suferit schimbarea: a se compara Nu mai umbla și sfinția-ta cu scornituri de-aceste chiar în ziua de lăsatul secului! (Creangă, 206) cu În
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
DOOM2 alege aceeași soluție de interpretare, în opoziție cu DOOM1, în care erau considerate îmbinări libere, formate dintr-un substantiv și un adjectiv. În favoarea celei din urmă opțiuni - pentru îmbinare liberă - argumente ar putea constitui posibilitatea de a schimba persoana posesivului (a II-a cu a III-a), flexiunea celor două elemente componente (în genitiv-dativul Domniei Tale, amândoi formanții poartă mărcile cazuale), posibilitatea de a construi pluralul sintagmei (Domnia Voastră, Domniile Voastre). Pentru interpretarea ca locuțiune, cel mai important argument a fost acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
a II-a26 mai ales în scrierile vechi sau cu pretenția de a reconstitui limba veche: Măria ta ești domn și ai toată puterea. (Odobescu, 28), Parcă domnia ta nu-i știi, cinstite vistiernice? (Sadoveanu, XIII, 145). Construcția cu două persoane ale posesivului poate fi socotită un criteriu de flexiune al întregii sintagme după persoană. Libertatea de flexiune sau de combinare este destul de redusă - în afara asocierii cu posesivul, numele își schimbă comportamentul. Semnificația grupărilor este unitară și constantă, iar componentele utilizate separat își
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
Parcă domnia ta nu-i știi, cinstite vistiernice? (Sadoveanu, XIII, 145). Construcția cu două persoane ale posesivului poate fi socotită un criteriu de flexiune al întregii sintagme după persoană. Libertatea de flexiune sau de combinare este destul de redusă - în afara asocierii cu posesivul, numele își schimbă comportamentul. Semnificația grupărilor este unitară și constantă, iar componentele utilizate separat își schimbă sensul. Pronumele dumneata și dumneavoastră reprezintă gradul ultim al sudurii și îndreptățesc alegerea statutului de locuțiune pentru etapa intermediară dintre îmbinare liberă și cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
supăram. (Internet, 2007). Acordul cu persoana a III-a poate fi pus pe seama tendinței de reanalizare a compuselor dumneata și dumneavoastră, în urma căreia au reintrat în uz grupările Domnia Ta, Domnia Voastră, Domniile Voastre. Locuțiunea este descompusă într-un substantiv și un adjectiv posesiv, iar verbul se acordă cu substantivul. Acest fenomen ar justifica și interpretarea din DOOM1, conform căreia sintagmele analizate ar fi de fapt îmbinări libere. GALR rezolvă incompatibilitatea dintre statutul locuțional și acordul cu persoana a III-a definindu-l pe
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
Locuțiunile pronominale alocutive ocupă un loc aparte în cadrul formulelor de adresare, delimitat de caracterul oficial, emfatic, chiar protocolar. Caracteristicile lor pragmatice le influențează structura internă și comportamentul sintactic, creând posibilitatea unor interpretări diferite ale statutului. Construcțiile mai vechi, care conțin posesivul la persoana a II-a singular, sunt restrânse astăzi la texte cu iz arhaic sau la glume și ironii. De când pluralul și-a adjudecat teritoriul politeții, sub model străin, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, singularul
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
iorghistă: "Cartea aceasta e a mea ca oricare alta, pagină cu pagină, rând cu rând, idee cu idee" va constitui, pentru Arghezi, un laitmotiv al persiflării, în pamfletul "Cu prilejul...". Mai întâi, precizează, fără echivoc, natura sublinierilor: prima, a pronumelui posesiv, aparține adversarului și e îndeajuns, pentru polemist, să o folosească pe post de bumerang, glosând, ironic, în marginea modului în care acesta își exhibă simțul proprietății; a doua subliniere aparține polemistului care, prin aceeași strategie a retorsiunii, deconspiră nu doar
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Nălucitoareo..."; "Dezlegătoareo" urmează, paralel, triada baudelaireană dintr-un sonet (XLIV): "A la très belle, à la très bonne, à la très chère". E dat ca, indiferent de sex, partenerii să-și anexeze câte ceva din Celălalt; intră în cauză spiritul intens posesiv, exclusivist, acaparant. Un poem antologic, Flanela, centrat pe exhibarea derizoriului, se adresează unei prietene invizibile prilej de imputări gingașe: Îți amintești desigur flanela violetă, flanela aceea sublimă pe care o îmbrăcasem în cea mai frumoasă din serile noastre; despre care
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pudori și dând curs naturii feminine, ea imprimă secvențelor confesive o pasionalitate contagioasă. Dimensiunea senzorială, dorința erotică (nu lipsită de suavități), întrebările, câte sunt, aproape că exclud anxietățile. Într-un sonet din tinerețe se autodefinea la modul deziderativ o personalitate posesivă: "Neîmblânzită ca o stea lactee, / Departe, nici bărbat și nici femeie, / Măcar o dată pot să mă închipui?" Între grațios și trufie se desenează silueta din remarcabilul poem Trestia unul dintre cele mai caracteristice stilului său de alternanțe. Suplă ca "o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
discursului. Așteptare vagă, iluzie, tumult, anxietate acestora li se contrapun simetric trăsături moderatoare ca dor, detașare, melancolie; toate, finalmente, fuzionează într-o stare de dulce întrepătrundere în perspectivă etern umană. Niciodată nu se ajunge la o furor amoris, la erosul posesiv exclusivist, apropiat nebuniei, acela care la vechii greci, dar și la unii romantici, era taxat ca mania. Reacții termice (rece-fierbinte) sfârșesc în cele din urmă într-un fel de echilibrare, într-o anumită temperanță, nu și în aplatizare: "Caii mei
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
daruri de ceremonial sărbătoresc și în același timp cuprinsă de hohote de plîns, fără stăpînire de sine. Dar starea emotivă se resimte în gesturi și în cuvinte. În textele descoperite de Sabin Drăgoi, își păstrează arhaitatea articolul personal de tip posesiv dominat de emoționalitate. Maica intră în cuvîntare cu alui, aluiu, luiu. Așadar: “Fiușorul meu/Ș-alui Dumnezeu” (nu al lui Dumnezeu, cum ar fi fost corect gramatical; un l în plus, tot de la lacrimă, parcă nu “dă bine”. Apoi: “N-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
oameni, sub aspectul celei mai stridente banalități, ți se revelează structurile profunde ale realului. Structuri care, altminteri, rațional, vreau să spun, ne sunt inaccesibile"301). Sufixul patronimic "-escu" (căruia lingvistica românească i-a evidențiat echivalența de ordin semantic cu articolul posesiv: "al lui" sau cu sintagma "aparține lui"302) adăugat unui nume care exprimă filiația divină prin particula "el" din finalul numelui, traduce versiunea desacralizată a numelui prin căderea în derizoriu, pierderea în omenesc. Revelația originii divine uitate (arșița - sabie/sabia
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fi traduse, de obicei, în alte limbi. S-a observat că limba dispune de mijloace pentru individualizarea obiectelor în cadrul clasei denumite de cuvintele comune. „Operatorii de individualizare“ folosiți în aceste situații (articularea; calificarea și determinarea; adverbele; prepozițiile; sufixele locale, personale, posesive; adjectivele demonstrative) nu sunt necesari în cazul numelor proprii, întrucît acestea „condensează“ capacitatea de a fixa referentul, fără a-l descrie sau califica, în virtutea filtrului de onimizare (devenire ca nume pro priu) parcurs, care-i conferă calitatea intrinsecă de a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pe figura semantică numită antonomază (și-a găsit băcăul, s-a supărat dunăre, Sadoveanu este ceahlăul literaturii romîne, aiudurile luptătorilor anticomuniști, o bucată de penteleu, un pahar de cotnari, abrudeanca, ardeleana, breaza, hațegana, brașoave etc.), și derivarea cu sufixe categoriale posesive locale, de apartenență etc. (bucureștean, mol dovenesc, morenar, mangaliot; Craioveanu, Craiovescu, Vălenaru). Numele de locuri, martori ai istoriei romînilor Dacă, privite sincronic, numele de locuri se înfățișează ca o haină care îmbracă teritoriul denominat, în perspectivă diacronică ele apar ca
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Iordan, sinonim cu Nucetul, fiind la bază turcicul (peceneg sau cuman) koz, „nuc“. Omonimele, prea numeroase pentru a avea toate o bază turcică, ar putea porni de la sl. koza „capră“, căruia i s-a adăugat sufixul -je (care derivă adjective posesive din substantive) și desinența -a, putînd fi inițial un compus de tipul „muntele Caprei“, după modelul Cravia (sl. < Kravia „al vacii“, Orlea (< orlja, „al vulturului“). În favoarea etimologiei slave pledează și existența în Grecia a unui toponim identic (Kozia), considerat de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de această etnie în zonă și de existența altor toponime de această factură în apropiere (Telciu, Salva). Această populație de etnie ucraineană ar fi putut să boteze locul cu un nume de persoană din propria limbă, provenit dintr-un adjectiv posesiv format cu ajutorul sufixului ov (> ou) de tipul *Hordov > Hordou. Pentru comparație au fost invocate ucr. Hardij, rus. Gordej (reflexul g > h este obișnuit în ucraineană) bg. Gărdio, rom. Gîrdea, Gîrdești, Gîrdoaia, Hordilă (în funcție de dialectul slav din care au fost împrumutate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
străine din documente ale unora dintre aceste nume (Turek, Tiurea, Tyur, Thyr, Theur, Tür, Thywur, Torja, Thüre, etc.), care sunt și ele, ca și toponimele actuale Tur, Tura, Turia, posibil de dedus din substantivul slav turŭ, „bour“, sau din adjectivul posesiv slav turja, turje, format de acesta (cu sensul de „al bourului“). Toponime înrudite semantic sunt: Boura, Boureni, Dealu Bourului, Valea Boului, Dealu Bouriei etc. Numele acestea de locuri, atestate începînd cu secolul al XIV-lea, se integrează în grupul onomasiologic
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ai cărui urmași se găsesc în limbile slave din jurul teritoriului romînesc: scr. vrč, vrča, bg. vrăčva, sloven. vrč, vrč cu sensuri apropiate - „oală“, „urcior“) este acceptabil ca bază a toponimului Vîrciorova. De la această bază s-a putut forma un adjectiv posesiv slav în -ov, Vrčarevo, Vrčareva, atașat inițial unui substantiv ca dolina „vale“, care ar fi putut evolua în limba romînă la *Vîrcerova, apoi la Vîrciorova (prin diftongarea cunoscută e > eo > io). Potrivit corespondențelor slavo-romîne și legilor fonetice ale romînei, unui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de butoi“, care ar descrie fidel forma concavă a uriașei depresiuni. Din nou se opune sufixul -cea, care e la bază diminutival, deci ar fi vorba de o „găurică“, lucru incongruent în cazul depresiunii. Emil Petrovici propune ca bază adjectivul posesiv slav la forma de feminin singular vran(i)că, derivat din substantivul sl. vranici (diminutiv al lui vran, „corb“, cu sufixul -ici). De menționat că există cîteva toponime formate de la baza vran: Vrani (sat din Caraș-Severin), Vraniu (pîrîu, afluent de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
că un cuvînt ia forme diferite în funcție de diferite valori gramaticale, dar morfemele lexicale și gramaticale care se aglutinează exprimă categorii distincte. Iată cîteva exemple 168: - în turcă: ev = casă, ev-in = casă + genitiv (casei), ev-ler = casă + plural (case), ev-ler-im = casă + plural + posesiv de persoana I (casele mele), ev-ler-im-in = casă + plural + posesiv + genitiv (caselor mele) - în kazaha: ara = albina (N sg.), ara-ga (D sg.), ara-lar (N pl.), ara-lar-ga (D pl.) - în maghiară: kert = grădină, kert-ek = grădină + plural, kert-ben = grădină + locativ, kert-ek-ben = grădină + plural
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
gramaticale, dar morfemele lexicale și gramaticale care se aglutinează exprimă categorii distincte. Iată cîteva exemple 168: - în turcă: ev = casă, ev-in = casă + genitiv (casei), ev-ler = casă + plural (case), ev-ler-im = casă + plural + posesiv de persoana I (casele mele), ev-ler-im-in = casă + plural + posesiv + genitiv (caselor mele) - în kazaha: ara = albina (N sg.), ara-ga (D sg.), ara-lar (N pl.), ara-lar-ga (D pl.) - în maghiară: kert = grădină, kert-ek = grădină + plural, kert-ben = grădină + locativ, kert-ek-ben = grădină + plural + locativ - în swahili: ki-su = singular + cuțit, vi-su = plural
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
morfemice; absența combinațiilor consonantice la inițială și finală; alternante consonantice; accent preponderent inițial; cuvîntul se definește printr-un nucleu vocalic (o succesiune de consoane nu are sens decît în funcție de vocalele pe care se sprijină); aglutinarea este procedeul gramatical primar; sufixe posesive la nume; elemente de flexiune - sistem de cazuri locale; trei persoane la singular și plural; sistem dezvoltat de nume verbale; sisteme productive și ramificate de derivare (în general nu au prefixe și infixe, gen gramatical (dar în unele limbi dihotomie
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]