1,109 matches
-
oficial. În raport cu opera literară, receptorul poate fi: - real, extratextual - lectorul sau spectatorul; - intratextual, proiectat explicit în text (naratarul/tuul liric) prin mărci lexicograma ticale ale adresării directe (persoana a II a, singular sau plural, a verbelor, pronumelor sau adjectivelor pronominale posesive, prin substantive/grupuri nominale în cazul voca tiv etc., ca în secvențele: Eu sunt dator să spun povestea și vă rog să ascultați. - Ion Creangă, Povestea lui HarapAlb; Vrui, cititorule, să ți fac un dar, / O carte pentru buzunar - Tudor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
scriitorului însuși, eul liric - numit și eul poetic, eul rostitor sau eul originar - rămâne o prezență ficțională, ca și perso najul narator din opera epică. Indicii textuali sunt de tip gramatical (persoana întâi a verbului, a pronumelui sau adjectivului pronominal posesiv: eu cu lumina mea sporesc a lumii taină - L. Blaga), de tip lexicosemantic sau stilistic (deictice, interjecții, interogații și exclamații retorice, epitete calificative, topică afectivă, pauze expresive marcate prin puncte de suspensie etc.: Ah, pentru cine sunt largile / vremi? Pentru
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a trage cu ochiul, ași arunca ochii etc.] Copiii îi erau mai dragi ca lumina ochilor./ Șia aruncat ochii doar o clipă, recunoscând textul. 4. Mărci ale subiectivității sunt: substantive în vocativ (stelelor), pronume la persoana I (mi), adjective pronominale posesive la persoana I (noastre), verbe și pronume la persoana a IIa (vați dus). 5. motive literare: stelele, lacul, codrul, florile, păsările, icoana, dorul, amintirea pierdutei iubiri 6. dimensiunea spațială a imaginarului poetic: Din cerurile albastre; pe lac; Trec nourii pe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
moarteai un secol cu sori înflorit. (M. Emi nescu) 4. teme: iubirea, timpul, natura primordială; motive literare: vulturii, privirea, iezerul, lacrima 5. Mărci ale subiectivității sunt: pronume la persoana I (în mine, mi) și a IIa (despre tine), adjective pronominale posesive la persoana a IIa (tale), verbe la persoanele I și a IIa (nu știu, să tai, ești). 6. dimensiunea temporală a imaginarului poetic: Unde ești astăzi; eașa de mult deatunci 7. Metonimia ape moarte generează un fascicul de semnificații, sugerând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fiul meu. (substantiv); Era prea tânăr pentru a înțelege totul. (adjectiv) 4. adresare directă: substantive în cazul vocativ (Signor Proveditore); verbe la persoana a II a: ești, nai găsit etc.; pronume de persoana a IIa: vă, dumneata, te; adjective pronominale posesive, persoana a IIa: (ființa) ta 5. Metafora din replica A fi tânăr înseamnă a fi de oțel sugerează ideea forței morale, a inflexibilității care ar trebui să caracterizeze tânăra generație. 6. În acest fragment predomină caracterizarea indirectă, realizată prin detalierea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
întregului ciclu al Hallipilor, atît înflăcărarea lirică a celibatarei Mini, cît și cinismul unor rezidenți de ultimă generație, precum Ada Razu, doctorul Walter, sau Coca-Aimée, pentru care cucerirea unui chez soi în inima mondenității, în palatele zilei, pornește din pulsiune posesivă, echivalînd în unele cazuri cu o uzurpare de ordinul crimei simbolice. Echilibrate "cantitativ", aceste atitudini extreme vorbesc despre tiparul comun din care s-au născut. Orașul apare, în obsesia lui Mini, dublat de o proiecție metafizică, ca o colectivitate inefabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în ochi, pe buze, ori morminte". Sintagma "lumina altora", în opoziție cu "lumina mea" simbolizează cunoașterea rațională. În această artă poetică, eul liric este bine reflectat, ocupând rol de subiect: "eu nu strivesc", "eu iubesc", dar și prin formulări adjectivale posesive: "calea mea", "lumina mea", "ochii mei". Poezia curge liber, fără constrângeri prozodice, în versuri libere, influențate de poezia expresionistă germană. Aceasta nu descifrează tainele, "minunile" lumii, ci le potențează. "Lumina altora", rațiunea, luciditatea rece distrug "vraja", "corola de minuni a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
trăia o dramă conjugală. Matilda s-a căsătorit cu Victor Petrini căruia i-a oferit multe momente de tandrețe și de amărăciune, cu izbucniri lamentabile, discuții fără sens care o fac mai enigmatică, nervozitate, agresivitate feminină. Matilda are un caracter posesiv, nu-i place să fie contrazisă. După ce se desparte de Victor Petrini, se căsătorește cu un activist, suferă (din mândrie) când fostul ei soț se îndrăgostește de Suzy Culala și își vede proprietatea afectivă amenințată. Este la fel de misterioasă ca Otilia
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
imaginea de spectacol. Poetica erosului, în text și în film, nu are aceleași componente. Dan C. Mihăilescu sesizează în textul lui Eliade "jocul de flacăra pură al fecioarei, acea feroce provocare senzorială, melanj indiscernabil de inconștiență și fatalitate, de siguranță posesiva, indecizie și dăruire paralizanta, de calcul și orbire a simțurilor, de ocrotire maternă și triumf prin care fecioara dezlănțuie în bărbat energiile desăvârșirii, mereu la un pas de prăbușire".31 În românul lui Eliade, însă, desi accentul este pus pe
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
să-l sugrum cu mâinile mele" scrie el dar pe care a sfârșit prin a-l accepta, însă cu urmări ce anunță, așa cum subliniază Cătănia, "primele simptome ale bolii literare". Pentru Sábato-copil, firav și sensibil, legat bolnăvicios de o mamă posesiva, chiar dacă deosebit de iubitoare, începe o lungă perioadă de halucinații cumplite, coșmaruri și crize de somnambulism. Mai tarziu, Sábato elev trăiește același sentiment de izolare și singurătate: "mă simțeam ridicol, un băiat de la țară, simțeam că lumea era oribilă și ostilă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
se nască imediat după ce moare un frate al lui mai mic al cărui nume l-a și moștenit pe care mama sa il adoră și pe care nu l-a uitat niciodată, fapt pentru care mama s-a transformat în posesiva și tiranica, obligându-l să se închidă în el. Copilăria să a fost închisă, gri, nu stia să se joace: "cu nasul lipit de geam, mă uitam ore întregi la ceilalți copii care se jucau aproape de mine"34. Dona Juana
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
prin pronume personal: „fata care ne-am întâlnit cu ea"); e) familiare (demonstrativele "ăsta", "ăla"t etc.); f) elemente livrești sau oficiale în comunicarea familiara (construcții ca "bucuros de a fi mers", etc.); g) elemente poetice în stilul științific (dativul posesiv pe lângă un substantiv: „în opera-i"). Abaterile de natură sintactică se pot explica fie prin greșeli de gândire (de logică), de pilda dezacordul dintre subiect și predicat, fie prin intervenția unor factori afectivi, în aceasta categorie intrând toate construcțiile care
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
prin pronume personal: „fata care ne-am întâlnit cu ea"); e) familiare (demonstrativele "ăsta", "ăla"t etc.); f) elemente livrești sau oficiale în comunicarea familiara (construcții ca "bucuros de a fi mers", etc.); g) elemente poetice în stilul științific (dativul posesiv pe lângă un substantiv: „în opera-i"). Abaterile de natură sintactică se pot explica fie prin greșeli de gândire (de logică), de pilda dezacordul dintre subiect și predicat, fie prin intervenția unor factori afectivi, în aceasta categorie intrând toate construcțiile care
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
lacului din această stațiune: "Triunghiul Tău înscrie albatroșii, / Și doare mlaștina cu viermii roșii, / Mirajul frumuseții nevalente, / Când ochiul meu spre cruguri, sus, atent e." //67 Ca text ermetic, strofa atrage atenția prin câteva simboluri criptice. În primul rând, adjectivul posesiv tău este ortografiat cu majusculă, ceea ce, împreună cu substantivul determinat, conotează chiar prezența sacră a lui Dumnezeu. Personificată, mlaștina este aici un topos ambiguu, receptacul al durerii, dar și generator de suferințe. Ambiguitatea e confirmată de adevărul că mlaștina îmbină două
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pervers. Puținele referințe subiective, pasionale, patetice chiar (subiectul are 21 de ani) pe adresa Mirandei nu trebuie să ne înșele; ele n-au de-a face cu normale efuziuni afective sau erotice, ci sunt variante din idiomul colecționarului, atașant-științific, morbid, posesiv și expert când vine vorba de raritatea și nuanțele frumuseții unor specii de fluturi țintuiți în insectar. Suntem în Anglia anilor '50. Orfan de tată (alcoolic) și părăsit de mamă (adulteră), Fred este crescut de la doi ani cu severitate aseptică
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
individ masiv și hirsut, cu un pandantiv de aur în formă de lamă de ras și pe umăr cu un aparat de fotografiat, detalii, așa cum vom vedea, deloc neglijabile. Se lasă ademeniți și aproape târâți de mână cu o cordialitate posesivă de numitul Robert, printre alei, piațete și pasaje, halucinantul traseu nocturn sfârșind într-un bar, după toate aparențele pentru gay, călăuza părând a fi de-al casei. Robert cel ridat nu ezită să-și relateze povestea, de fapt obsesia legată
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sub lupă, Luc (o dată cu naratorul) îi găsește toate defectele din lume (cu excepția semnului vaccinării) în plan mental, lexical, dar și în plan anatomofiziologic, vizualizându-i nuditatea și felul de a face dragoste, persif1area devenind caricatură, aproape ostilitate. Frustrata, vulgara și posesiva, Chrystèle este pentru Luc copia degradată a femeii mult așteptate, dar pe care n-o întâlnise. Confruntată cu un puseu asasin al amantului, ea pune capăt penibilei relații cu un Luc care își autodenunță criza și intențiile asasine, izbucnind în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de faza coborâtoare a vieții lui Francisco, deja părăsit de Isabel (slăbiciune fizică, labilitate, panica solitudinii). Cu toate acestea, Domnu va fi pentru ea omul providențial, sub puterea căruia s-a simțit utilă și eficientă, în calitate de slugă credincioasă, complice și posesivă a stăpânului. Unealtă tăcută și săritoare în acoperirea fărădelegilor aceluia, inclusiv sexuale (vezi episodul cu tânăra bucătăreasă Idalete ce va naște pe ascuns, asistată de un veterinar, copilul lui Domnu). O altă figură feminină atrasă în cunoașterea infernului este frumoasa
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
simple exerciții de stil, fișele lui Esterházy, o galerie de portrete-robot, recompun personalitatea femeii din tușe fizice și biologice, din nuanțe psihice și culturale. Ea, iubita cu inițiativă à l'américaine este omniprezentă și ațâțătoare (în acest climat de pansenzualism) posesivă, reflexivă, dar și ultimativă. Pe urmele ei, decontractat, naratorul-protagonist monitorizează nemilos semnele bolii, ale vârstei, ale fatalității. Ochiul știintific al monografului contabilizează simptomatologia cumpenei, a crizei și a saturației sexuale, puseurile de abandon și tentativele de reînsuflețire, recucerire a partenerei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sunt biografiile romanțate (ale unor personalități reale sau inventate), profețiile science-fiction (Michel Faber), erotismul, de regulă complicat prin derapaje psihice ținând de psihanaliză și psihiatrie. În spiritul acestor ultime tendințe învederate de preferințele multor cititori este evadarea dintr-un prezent posesiv și invaziv în lejeritatea acronică a unei narațiuni tip basm, fabulație, între mitologie, istorie și legendă. În continuitatea autorilor deja consacrați se anunță ca niște certitudini indeniabile ale narațiunii, autori europeni precum Mircea Cărtărescu, Margaret Mazzantini, Erri de Luca, Apostolos
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
la simbol al cunoașterii, sursă de luminare, nu doar de lumină ("îmi voi aprinde lampa"). Termenul-cheie al secvenței intratextuale invocate se încarcă semantic inclusiv prin trecerea treptată de la substantiv nearticulat la unul articulat cu articol hotărât, în plus, cu dativ posesiv asociat: lămpi-o lampă-lampa-lampa sa-îmi voi aprinde lampa. Lumina este galbenă sau roșie, iar corpul de iluminat poate fi și negru (interesantă sintagma în care se prezintă și astăzi, comercial, aceste obiecte: nu de luminat, ci de iluminat). Pentru roș
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Îi iubea prea mult și a mers pînă la capătul imposibilului. Era imposibil de trăit cu toate posibilele amenințătoare pentru copii posibile pe care și le-a imaginat, între care s-a zidit. Vedem tot timpul, în jurul nostru, mame angoasate, posesive care suferă, imaginînd întruna tot felul de evenimente periculoase pentru sănătatea și viața copilului lor (accident cu autobuzul școlii, încăierare, droguri...). Decizia d-nei B.L. e o manifestare paroxistică, terifiantă a unui fenomen uman elementar. Să decizi înseamnă să-ți exersezi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
franceze, ce fel de posibil transmite disciplina istorie tinerilor francezi?) o civilizație (am studiat posibilele și imposibilele lumii aztece). Nu există ceva ce este posibil și ceva ce este imposibil. Există posibilele mele, imposibilele mele; posibilele noastre, imposibilele noastre. Adjectivul posesiv schimbă cu totul perspectiva. Altfel spus, posibil și imposibil nu există decît "pentru sine", adică pentru o lume dată (o persoană, o familie, o întreprindere, un popor, o civilizație). Prin abordarea ei globală și transversală, această teorie a umanului refuză
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Moscova, deoarece nu mai pot trăi fără el. Și rușinea, și dragostea, și mîndria - toate vorbeau dintr‑o dată în mine și, aproape zgîlțîită de spasme, m‑am prăbușit pe pat“. Nici aici nu sîntem departe de viitoarele femei mîndre și posesive din opera de mai tîrziu a lui Dostoievski. Chiriașul este de‑acum prins în mreje, precum Rogojin este înnebunit de frumusețea Nastasiei Filippovna. El nu mai are scăpare, pentru că frumusețea, vorba lui Dostoievski, este ceva „teribil“. Fragila femeie face ce
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
al figurilor de stil) numește "Caesaro-Papism-Mammonism" regimuri măcinate de criză. Totalitarismul sovietic a realizat o "fuziune aproape totală a ierarhiilor politice, ideologice și economice"; a fost dominat de scopul declarat de a crea omul nou, socialist, emancipat de ideologia individualismului posesiv, de fetișismul mărfii și de exploatarea de clasă. Evident, nu și-a atins scopul, insistă Gellner, în schimb a produs supuși cinici, lingușitori, pricepuți în a tolera limbajul dublu. Acești "individualiști-fără-oportunitate" nu au cunoscut și nu au practicat activități eficiente
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]