3,622 matches
-
a unui scriitor în jurul căruia s-a lăsat, din motive de obtuzitate ideologică, o tăcere întinsă pe câteva decenii. Un tragicomic - nu-i așa? - silențiu lugubru! Mai mult ca niciodată acum, Reichmann se dovedește greu de fixat în tabloul poeziei postbelice de la noi. De la volumele din 1969 (Geraldine) și 1971 (Acceptarea inițială), apărute într-o perioadă a exclusivismului estetic autoimpus, au trecut destui ani. În care verdictele lui Ion Negoițescu sau Florin Manolescu - ca să-i numim pe comentatorii exacți - s-au
Covorul lui Sierpinski by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8160_a_9485]
-
a precedat, cei mai deștepți, mai buni și mai cultivați erau legionari". Disputele ce aveau loc reprezentau, ca să ne exprimăm astfel, o hărțuire a inteligenței de către ea însăși. Un regal al unei autodevorări ce anunța parcă, în fosforescența sa, noaptea postbelică în care avea să se cufunde conștiința românească: "Unii dintre ei nu se jenau să scrie texte împotriva inteligenței ca facultate mentală. Era la modă să denigrezi inteligența și tocmai oamenii foarte inteligenți o făceau, cu argumente foarte subtile". A
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
a întrerupt receptarea critică a romanelor sale, unele aspecte ale problematicii lor rămânând încă neelucidate pe deplin, după mai multe contribuții aduse în reevaluarea operei, mai ales prin articolele sintetice din dicționarele și istoriile literare românești postdecembriste. Succesul multor romane postbelice din România provenea din subversivitatea lor. Cititorii aspirau orice freamăt, orice undă de revoltă la adresa regimului. În fond, Prins și Dulce ca mierea... prezintă o resurecție a organicului, a unei energii frapante de tip hippie din partea unei generații apte să
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
odiosa!, ca și "hermeneuții Securității" au lucrat și "l-au lucrat" trei decenii neîntrerupt ca în imaginarul kafkian și orwellian laolaltă. Diferența constă în faptul că ceea ce transfigurau amintiții scriitori, în cazul de față era neagra, înspăimântătoarea, tragica realitate românească postbelică. În anumite secvențe, dar cu deosebire în partea mediană (În cerc: 30 de ani în vizorul Securității), cartea seamănă cu un roman polițist și social politic. "Criminalul", "banditul" este urmărit până și ceasul rugăciunii în biserică; filat și fotografiat alături de
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
pe care le comit redactorii singurului post de televiziune cultural, se distanțează de viziunea simplificatoare a unor critici literari cu - altminteri - admirabile cunoștințe de teorie. Când, de pildă, Eugen Negrici enunță, cu ochii închiși, o teză conform căreia întreaga literatură postbelică s-ar compune din reacții la adresa hotărârilor de partid, Dan C. Mihăilescu nu ratează șansa de a interveni precis: "Mă întreb ce luptă politică travestită filozofico-esteticește va fi de găsit în dicționarul personajelor dostoievskiene al lui Valeriu Cristea, în exegeza
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
ilustră baghetă dirijorală a fost imprimată "Simfonia de cameră", un opus al maturității târzii; ...un opus a cărui noutate părea a fi cu totul avangardistă pentru acea vreme! Au fost printre primele lucrări enesciene cunoscute de publicul bucureștean în anii postbelici. Instituit inițial a se perpetua la o perioadă de trei ani, Festivalul și Concursul au cunoscut momente de spectaculoasă strălucire în anii '60, începutul anilor '70; în anii '80, în așa-zisa "epocă de aur", epoca totalitarismului absolutist, s-a
Festivalul Enescu, ieri și azi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6955_a_8280]
-
în țară. l Premierii polonez, lituanian, leton și ucrai- nean au discutat despre o inițiativă de coordonare a acțiunilor lor față de regimul președintelui belarus Aleksandr Lukașenko l Guvernul ceh a cerut scuze etnicilor germani care au suferit persecuții în Cehoslovacia postbelică, Executivul salutând eforturile depuse de membri ai comunității germane care s-au opus Germaniei naziste. l Procurorul general al Uzbekistanului a afirmat că printre refugiații uzbeci transferați în România se află mai mulți teroriști l Austria, care va asigura președinția
Agenda2006-01-06-august () [Corola-journal/Journalistic/284574_a_285903]
-
Nicolae Scurtu Istoric și critic literar, poet, prozator, traducător și memorialist, Const. Ciopraga (1916-2009) a fost, în același timp, un epistolograf din cei mai însemnați din literatura română postbelică. Inițiat, temeinic, în tainele literaturii epistolare, române și franceze, lector atent al discursurilor epistolare, Const. Ciopraga a scris și trimis un impresionant număr de scrisori unora dintre prietenii și confrații săi. Relevante, sub multiple aspecte, sunt și epistolele pe care
Însemnări despre Const. Ciopraga și discipolii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2528_a_3853]
-
știe - cum consemnează, de exemplu, regretatul Marian Papahagi în articolul pe care i-l consacră în Dicționarul scriitorilor români - că Alexandru Busuioceanu a publicat în spațiul iberic câteva cărți ce i-au asigurat o solidă reputație în ierarhia liricii spaniole postbelice, precum Poemas patéticos (1948), Inominada luz (1949), Proporción de vivir (1954) (premiul "Juan Valera" îi fusese acordat în 1954) și că Opt poeme din ciclul "Nenumită lumină" i-au fost publicate la Paris în traducerea lui George Ciorănescu și cu
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
poetic din ultimele decenii ale regimului totalitar și de-a lungul celor două decade ale tranziției (deci criteriul sociopolitico- istoric) - de aici și cuprinsul în ordine cronologică. Tototdată, am optat pentru o selecție din poeții consacrați (cei născuți în perioada postbelică, cu o traiectorie solidă, care au scris filozofic, metafizic și metaliterar în timpul și în pofida dictaturii), dar și din cei din perioada postrevoluționară, contemporani ai deschiderii culturale și ai efervescenței creatoare ce pulsează cu forță și ironie în literele românești (deci
Cătălina Iliescu-Gheorghiu: „O antologie nu e o enciclopedie“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2860_a_4185]
-
epoci mai vechi, dar cele mai multe către epoca în care am trăit până în 1989, redescoperită. Despre acest mare val memorialistic aș risca să afirm că a amânat scrierea cărților de ficțiune (a romanelor!) consacrate aceleiași, totuși interesante, perioade istorice. Despre anii postbelici mărturisesc romanele unor Marin Preda, Augustin Buzura, Nicolae Breban, Constantin Țoiu, Eugen Uricaru, George Bălăiță. Despre anii postdecembriști ce romane mărturisesc? Nu spun că nu există, dar încă ar fi loc pentru mai multe. Eu unul le aștept.
Valul memorialistic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2868_a_4193]
-
Cosmin Ciotloș Eugen Negrici, Figura spiritului creator, ediția a doua, București, Edit. Cartea Românească, 2013, 190 p Eugen Negrici e unul din cei mai interesanți gânditori din literatura română postbelică. Critica lui nedumereș te și intrigă. Iar când spun asta, nu am în vedere reacțiile virulente pe care le-a stârnit, la apariție, eseulIluziile literaturii române (un eseu, dacă e să fim cinstiți, a cărui inclemență e normală într-o
Figura unui critic literar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3915_a_5240]
-
tot ce se întâmplă pe Dâmbovița și pe Sena, pe Tamisa și pe Potomac, ba chiar (prin Vasile Ernu, și el pe listă) și pe Neva. Este o epocă deschisă, pe care au visat-o și au așteptat-o generațiile postbelice (de la „șaizeciști” la „optzeciști”) și în care literatura contemporană, pierzându-și rolul central într-o societate malformată de stat, și-a câștigat o dimensiune de libertate: nu numai lăuntrică, rezistentă, subversivă; ci și exterioară, socio-politică, „firească”. Ce se mai poate
Două epoci by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3919_a_5244]
-
și totdată un prilej de întîlnire cu moartea. În această privință, istoria le-a dat ce și-au dorit, opera lor interbelică sunînd azi ca o stranie premoniție a experiențelor de care doi dintre ei vor avea parte în anii postbelici. Mircea A. Diaconu e un lucid tăios și fără timorări disciplinare, de aceea privirea cu care își urmărește personajele e necomplezentă, de o neutralitate seacă, autorul avînd aerul că nici un cutremur nu-i poate clătina morga impasibilă. Dar umoarea lui
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
sau, dintre poeți, pe Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei ori Florin Iaru (ale căror versuri din perioada de început continuă fast formula maestrului). Laolaltă cu Mircea Ivănescu, Dimov a devenit nu numai (în dimensiune practică) un concurent serios al tandemului postbelic neomodernist format din Stănescu și Sorescu, dar și (sub raport teoretic și istoricoliterar) unul dintre primii noștri poeți postmoderni. Astăzi, spuneam, Dimov are o cotă oarecum neclară. A pătruns, e drept, în manualele școlare și în programele universitare, dar, dintre
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
probabil primul exeget al lui Caragiale care a văzut în personajele acestuia expresii ale golului spiritual. A vorbit, în legătură cu eroii caragialieni, despre „neantul sufletului lor”, despre „conținutul acestui zero”. O linie de interpretare pe care o regăsim la importanți critici postbelici. Pentru Valeriu Cristea, de exemplu, „Mitică e un exponent al vidului, un mesager al inconsistenței”. Pentru Mircea Iorgulescu eroii lui Caragiale sunt indivizi „complet lipsiți de pasiuni”. Al. Paleologu, Ștefan Cazimir văd oarecum în același spirit personajele lui Caragiale, urmărind
Cheia textuală by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4324_a_5649]
-
Au dus cu toții lupte mărețe, dar la originalitate...să știți că ei n-au avut acces ! Luptele lor, iată, atât de comune, aveau un învingător și un înfrânt. Războaiele noastre, însă, nici vorbă ! Specificul lor național rămâne pregnant chiar și postbelic ! După orice război e nevoie de un respiro, adică de un armistițiu. Ostile trebuie să-și tragă sufletul, să-și plângă morții și să-și îngrijească răniții. Comandanții concep noi strategii, preferabil de pace, pentru că popoarele lor să-și găsească
Cristina Țopescu, o analiză necruțătoare despre Băsescu, Ponta și Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/43251_a_44576]
-
Odată cu afirmarea lui Vilar ca actor, regizor și animator de teatru, se încheie epoca precursorilor - Copeau, Jouvet, Dullin, Baty, Pitoëff - și începe epoca reformatorilor, printre ai cărei protagoniști se va număra și el. Vilar rămâne „eroul cultural” al scenei franceze postbelice, scenă căreia i-a modificat structurile și i-a reînnoit practicile. Legenda îl consacră ca pe o ființă deopotrivă solitară și solidară, ca pe un soi de „monarh republican”, dar și ca pe un vizionar care a avut șansa de
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
regizori. Statutul acesta implica mai ales responsabilitatea alegerii unui repertoriu evaluat cu grijă în funcție de scopurile propuse; el va cuprinde mai ales texte clasice prea puțin jucate, de la Don Juan la Lorenzaccio, sau - îndrăzneală extremă, de-a dreptul sfidătoare pentru perioada postbelică - Moartea lui Danton sau Prințul de Homburg. În consecință, Vilar va trebui să țină mereu piept unor serii de atacuri cu tentă „naționalistă”, vizând numărul mult prea mare de autori străini selectați, dar le va rezista curajos. Repertoriul echivala pentru
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
unei lumi apuse? De ce nu? A unei lumi în care Niculae Gheran a trăit cu fervoare. Nu i-a fost doar un martor (păgubaș?), ci și unul dintre protagoniști. Este vorba, spre a veni la obiect, de lumea culturală românească postbelică, mai precis aceea din anii ’60-’80, cu toată diversitatea formelor, a instituțiilor și a exponenților ei: edituri, reviste, uniuni de creație, scriitori, oameni de teatru, de film, de presă, regizori, muzicieni, plasticieni, precum și activiștii aferenți, de toate rangurile, din
Despre o lume apusă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4457_a_5782]
-
conflagrație mondială în care religiile dau motivația distrugerii și în care rolul principal le revine celor trei monoteisme care își dispută supremația: creștinism, islamism și iudaism. În ciuda previziunilor optimiste care ne asigurau că într-o epocă a rațiunii, ca cea postbelică, rolul religiilor se va micșora în mod simțitor, asistăm la o creștere a virulenței pe care viziunea monoteistă o inspiră credincioșilor. Arta lui Sloterdijk e că, mișcîndu-se cu ușurință dintr-o tabără în alta, le împrumută optica și apoi o
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
pentru ca astăzi Jihadul să însemne misiunea de convertire a întregii lumi la învățura lui Allah. De partea iudaismului, concentrarea în ghetouri a răbufnit sub forma marxismului și a Internaționalelor socialiste, care au culminat cu revoluțiile comuniste din Rusia și Germania postbelică, iar în replică creștinismul a hrănit spiritul Cruciadelor, teroarea Inchiziției și apoi reacțiile naționaliste față de bolșevismul internaționalist. O asemenea panoramă istorică aduce cu o altercație durînd de milenii, în cursul căreia pe altarul credinței preoții sau politicienii au sacrificat sute
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
va fi în direcția ideilor pe care el însuși le propagase de pe catedră timp de treizeci de ani, în timp ce partea ei originală, cea asupra ortodoxismului autohton și mistic, „va fi cu ușurință dovedită ca o pură farsă ieșită din nevroza postbelică“. Mai apoi va contesta originalitatea cursurilor sale, considerându-le prelucrări după diferiți filozofi germani ale căror nume erau trecute sub tăcere. Chiar și un fost student care continua să-i audieze cursurile îi reproșează că și-a însușit ideile lui
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
izvor\ Va sosi un cal de frunze\Miez de soare rotitor.” Turistul regăsește cu emoție fosta clădire a Prefecturii județului Tutova,ce adapostește Teatrul „ V.I.Popa” și Muzeul „Vasile Pârvan”,dar constată dispariția clădirii vechi a poștei reper în perioada postbelică pentru combatanți. Alte edificii culturale: Casa „Sturdza”,Muzeul „Colecțiilor de artă” în clădirea băncii. Pe aceiași stradă și în zona pieții se mai găsesc dughene gen „Tache,Ianche și Cadar”. Din anul 1997,orașul a cunoscut fenomenul de modernizare a
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de la Platon până la Gianni Vattimo și Umberto Eco, apoi de la mimesis, referențialitate, verosimil până la ceea ce ea numește metatranzitivitate. Pentru cititorul român, elanul poate părea cam prea mare. De ce ar fi necesar, pentru a explica o anume mutație în poezia noastră postbelică, să relativizezi întâi modelele consacrate de stabilire a relației dintre literatură și realitate? De ce să apelezi întâi la studiile lui Antoine Compagnon și Nothrop Frye pentru a vorbi detensionat apoi despre Mircea Ivănescu, Sorescu și Cărtărescu? Un răspuns malițios și
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]