1,547 matches
-
în cărțile lor nu despre un trecut glorios, ci despre o memorie ultragiată, nu despre un prezent eroic, ci despre unul cenușiu, vinovat, neliniștitor. Vorbesc, de asemenea, despre eșec, ratare, inadaptare, injustiție, frică și nefericire”. Nici temele majore ale imaginarului postdecembrist nu scapă privirii lucide a Sandei Cordoș. Lumi din cuvinte oferă, chiar și fragmentar, una dintre primele analize de imaginar ale prozei din ultimii 20 de ani. O analiză cu atât mai valoroasă cu cât nu ține deloc cont de
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
e asimilat și introdus degrabă în școală, să zicem. Zarva cea mai mare, dar tot fără urmări, au provocat-o Literatura română sub comunism și Iluziile lui Eugen Negrici, cărți-model care își subminau ele însele desenul făcând concesii atitudinii „demascatoare” postdecembriste, înfierbântate - participiul conține și o doză de neimplicare adevărată, de supunere pasivă la comandamente exterioare, la „eveniment”. Cărțile lui 2011 enumerate mai sus au în comun „indiferența la eveniment” (înțeles, acesta, ca non-eveniment, ca simplu accident istoric), pentru a accede
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
iluzii și a construi castele de nisip este că toxinele inoculate de filmul de propagandă, antiintelctualismul ignar, antioccidentalismul nevrotic, militantismul xenofob, patriotismul de operetă, mediocrația și refuzul meritocrației, alergia la sensibilitate și la diferență au generat efecte vizibile în societatea postdecembristă, au otrăvit mintea unor generații, au întreținut climatul favorabil reinstaură rii unei noi ordini totalitare. Cartea lui Cristian Tudor Popescu constituie și o reflecție morală, nu doar estetică, asupra descalificărilor noastre existen- țiale, rezumată elocvent de ultima replică din Reconstituirea
Iluziile pierdute ale filmului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4973_a_6298]
-
Român, îi apare umbrită de unele insatisfacții. Francezii și mai ales românii stabiliți mai demult în Franța ocoleau Institutul care funcționa în clădirea ambasadei, fuseseră mineriadele și alte evenimente care îi aduseseră o faimă rea României după ce, în primele zile postdecembriste, trezise un mare val de simpatie. Ceea ce își dorise Ion Pop, să creeze culturii române măcar câteva punți de afirmare, nu prea i-a reușit și faptul îl umple de mâhnire. Sunt și multe alte puncte de interes pe care
Melancolia echilibrului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4423_a_5748]
-
aici insistențele suprapunerii vocii narative cu destinul autorului și parfumul puternic de autoficțiune. Reflexive și analitice prin excelență, cărțile lui Virgil Duda sondează complicate adeziuni individuale, totdeauna alimentate de o paletă variată de indecizii și ambiguități. În privința situării în canonul postdecembrist, Virgil Duda este un ghinionist. Plecat din țară cu un an înainte de Revoluție, el nu a apucat să-și valorifice o disidență serioasă. Bibliotecarul și mai apoi ziaristul din Tel Aviv a îmbrățișat un fel de atitudine a secundarului. Deși
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
Vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică și vom vedea ce se alege din visurile lui”. Și Deplasarea spre roșu, ultimul roman al lui Radu Mareș, se desfășoară tot într-o regiune de contact etnic, dar în timpurile postdecembriste. Și, desigur, vag antedecembriste. Profesorul de franceză, ziarist după 1989, îi scrie fiului său din Germania o lungă scrisoare despre perioada postrevoluționară, când cunoaște o tânără englezoaică sosită cu ajutoare pentru orfelinat. A doua parte a romanului prelungește scrisoarea cu
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
validabilă, cred, în planul modelului romanesc, dacă este să privim lucrurile din unghiul de vedere al postmodernismului în ofensivă, Ziarist vibrant, cu cărți despre revista „Tribuna”, despre calatorii prin Italia mirabilă sau doar cenușie, Radu Mareș devine, în perioada sa postdecembristă, un scriitor tradițional pentru care familia, iubirea, fertilitatea ținuturilor atât de ofertante sunt destrămate de somațiile istoriei. Deplasarea spre roșu începe cu deplasarea ziaristului către un orfelinat copleșit de daruri. Suntem după decembrie 1989, când darurile par a salva orfelinii
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
Este de la sine înțeles că una este să scrii istoria unei epoci lipsite de evenimente, de răsturnări, monotonă, ternă, repetitivă, ca aceea a ceaușismului târziu, și altceva pe a uneia de semn contrar, cum a fost a noastră în era postdecembristă, de convulsii sociale, de mișcări abrupte, de răsuciri nescontate, schimbând mereu ceea ce părea să fi fost convenit. Dar astfel s-au petrecut lucrurile la noi începând cu decembrie 1989 și Domnița Ștefănescu a izbutit să ofere cea mai concludentă imagine
Istorie vie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4355_a_5680]
-
acte, văzând și revăzând filme, mergând în arhive, ascultând și reascultând emisiuni de radio, de televiziune, iarăși cu miile, citind cărți de memorii, jurnale apărute în acei ani, reproducând în anexele volumului anunțuri oficiale, cuvântări de răsunet, programe, listele guvernelor postdecembriste, ale membrilor de organizații civile și multe alte documente din cei unsprezece ani fierbinți. Și mai trebuie spus un lucru: autoarea e imparțială chiar dacă privește unele fapte, ce e drept, cu umor strecurat. Nu-și manifestă simpatii sau antipatii politice
Istorie vie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4355_a_5680]
-
cum, de altfel, nu sunt prieten cu nimeni. Ne despart multe lucruri, inclusiv credințele politico-filosofice. Așa cum am arătat la conferința de presă, nu pot decît să salut inițiativa sa de a invita la TVR, să facă emisiuni, personalități ale gazetăriei postdecembriste. Ca analist, dibui gîndul care a stat la temelia acestei inițiative: Cel de a atrage atenția că la TVR se întîmplă ceva. Neîndoielnic, la TVR sunt mulți ziariști de excepție. Pe unii - Moise Guran, Mihai Rădulescu- i-am semnalat cînd
Cristoiu îi răspunde lui Petrișor: Crede că TVR este a angajaților. De aceea e în faliment () [Corola-journal/Journalistic/43886_a_45211]
-
moduri și forme, și credința, aproape superstițioasă la noi, în „noroc”, aproape un înlocuitor al destinului. Dacă nu chiar și al zeității. I. S.: Privind în ansamblu opera dvs., deci nu numai proza, în continuitatea ei, cea mai importantă modificare postdecembristă constă în revanșa autobiograficului. Se vor restrânge mărturisirile despre sine la memorialistică, așa cum o cunoaștem din cele patru volume despre Sensul vieții sau există riscul să debordeze într-o ficțiune deghizată? Din câte știu, nu agreați proza narcisistă, ficțiunea narcisistă
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
mijloc, prin „bunăstarea pe credit” apărută, pentru cîțiva ani, la mijlocul anilor 2000. Cît despre tabloidizarea politicii, la care asistăm de cîțiva ani încoace, C. Rogozanu îi găsește o explicație de prim rang în implicarea unei generații de jurnaliști - a doua postdecembristă - în viața politică, omorînd „credibilitatea presei cu armele publicitare și politice ale puterii”. Concluzia? „Anii 2000 au însemnat agresivitate extremă mediata.” Deceniul următor pare să aparțină agresivității birocratizate, spune C. Rogozanu; dacă lucrurile vor sta sau nu așa rămîne de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5531_a_6856]
-
regimului comunist. Cu toții avem în biblioteci ediții critice al căror text este întrerupt, din loc în loc, de infame croșete. Ori, mai grav, din al căror sumar lipsesc anumite texte, fără ca această absență să fie măcar semnalată printr-o notă. Indigența postdecembristă nu avea, evident, cum să ajute la îndepărtarea acestor „pete albe”, însă am fi nedrepți dacă nu am recunoaște că, odată dispărută cenzura, s-a recuperat o mare parte din ceea ce fusese ocultat, iar semnalarea mutilărilor operate de cerberii ideologici
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
răscruce de drumuri, aș zice chiar foarte multe drumuri, ceea ce constituie un simptom promițător. Generația lui Corneliu Porumboiu, Cristian Mungiu, Cristi Puiu avea o dublă memorie, una conectată la lumea de dinainte de ’89, alta la cea pe care ingineriile sociale postdecembriste o articulau deseori distorsionant. Noua generație nu mai cunoaște scindarea, rapelul nostalgic sau sentimentul acut al derizoriului și al iluziilor pierdute. Filmul lui Victor Dragomir, Strung love, reflectă o altă modalitate de a memorializa, nu cu mijloacele documentarului sau ale
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
cu arhetip biblic, un personaj al mamei memorabil). Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului constituie, deopotrivă, o cronică de familie, cu zvâcnete dureroase, mistico-apocaliptice, și o frescă socială - în descendența prozei realiste tradiționale - a satului transilvănean din timpul comunismului și al paraginii postdecembriste (istoria „a două generații dintr-un neam neașezat, în rele vremuri de neașezare și sărăcie”). Tabita hașurează epic o „hartă a morților” săi, într-o povestire cathartică, de eliberare a furiei acumulate încă din copilăria „de lagăr” și de iertare
La Judecata de acum by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5594_a_6919]
-
în bălțile din preajma Dunării. Acest bandit care avea și reputația unui mădular respectabil, legendă conservată într-un borcan la Muzeul Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici”, constituie mai mult pretextul pentru un tablou de epocă cu „caracterurile” ei. Ultimul film postdecembrist, Dulcea saună a morții (2003), după un scenariu semnat de Petre Sălcudeanu, autorul de romane polițiste, este construit în aceeași formulă exploratorie a periferiilor, de data aceasta cele carcerale. O întreagă umanitate delincvescentă se perindă prin fața camerei, iar regizorul are
Memento Andrei Blaier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5063_a_6388]
-
Gheorghe Grigurcu Sub semnătura lui Mihai Zamfir, se ivește o nouă istorie a literaturii române (au comentat- o, în R.l., Gabriel Coșoveanu și, în două numere consecutive, Cosmin Ciotloș). Eveniment cu atît mai incitant cu cît avem deja, în epoca postdecembristă, o serie de scrieri analoage e drept, de însemnă tate variabilă. Frisonul unei competiții e inevitabil. Mihai Zamfir iese la scenă deschisă cu cele două calificări pe care i le cunoaștem, de specialist în stilistica ce o predă de la o
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
decenii (cam tot atît a durat și perioada interbelică) s-a schimbat ceva în literatura română? Să lăsăm la o parte politichia ce-ar putea alcătui subiectul unei discuții aparte pentru a ne referi aici la starea literaturii în contextul postdecembrist. E favorabil acesta creației sau nu e? Salutînd desființarea cenzurii și a dirijismului oficial, ceea ce, să admitem, reprezintă un cîștig inestimabil pentru tagma intelectualilor, nu putem a nu semnala, cu inevitabilă tristețe, o alunecare a acesteia pe făgașul unei desconsiderări
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
rău, drept un joc de interese. Din această perspectivă, cred că absența romanului Rădăcina de bucsau al lui O. Nimigean de pe lista nominalizărilor la Premiile USR pentru anul 2010 va rămâne una dintre cele mai bizare anomalii din tulburata istorie postdecembristă a premiilor literare românești. Mai mult sau mai puțin, acesta e și cazul unor volume, precum Noapte bună, copii! de Radu Pavel Gheo, Sebastian în vis de Radu Vancu, Moarte de om. O poveste de viață de Ion Zubașcu, Ultimul
Precizări ale juriului de premiere al USR () [Corola-journal/Journalistic/5497_a_6822]
-
Stepanovici, tatăl, este un sensibil care are nostalgia călăului. Un tată castrator fără nimic grotesc. Afară de aversiunea - în fond, împrumutată ideologic - pentru creștinism. Un tip de personaj pe care literatura contemporană nu l-a explorat, nici măcar la suprafață. Proza românească postdecembristă ce tratează comunismul aduce deseori cu un asalt eșuat. Prea multe înșurubări nefertile în jurul unor tipologii previzibile, blindate în discursuri comune. Din toată proza lui Baștovoi reținem presiunea discursului spre o anumită visceralitate. Aici e vorba de cea legată de
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
de lepădarea veșmintelor popești? Când s-a făcut pasul de la smerenie la delectare, și mai ales când au început a fi cântate femeia și vinul”. Și Eugen Negrici practică într- adevăr ceea ce predică. În comentarea actualității literare (ba chiar sociale) postdecembriste, el se dovedește un analist cu atât mai lucid cu cât stilistica lui traversează, relaxat, aproape toate gamele atitudinale posibile, de la sarcasm și ironie neagră până la umorul cel mai pur. Prejudecățile, „falsele concepte”, clișeele, „fenomenele ignorate” ale vieții culturale românești
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
încă președinte al Academiei Române. Eu însumi, multă vreme victimă a unor idei primite de-a gata, aș fi scris altfel atunci decît acum. Ar merita, cîndva, studiate pe larg și la rece condițiile în care s-a dezvoltat maniheismul „estetic” postdecembrist, cu consecințe toxice asupra lumii noastre literare. Una dintre victimele de prim-plan despre care volumul de față depune mărturie a fost, alături de regretații Valeriu Cristea și Marin Sorescu, Eugen Simion însuși, stigmatizat multă vreme ca „apolitic” pentru simpatiile față de
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
complexul marginalității, al întîrzierii istorice față de Europa și al ruralității ca subdezvoltare merită o atenție specială. O discuție separată ar merita atitudinea lui Eugen Simion față de „spiritul național” și față de ceea ce, eu unul, aș numi „ura de sine” a ultracosmopoliților postdecembriști; în mod cu totul nedrept (ca să nu spun mai mult...) dar simptomatic pentru un mental colectiv ieșit din țîțîni, Eugen Simion a devenit brusc, după 1990, un soi de naționalist ultraconservator în ochii esteticilor de serviciu, după ce fusese decenii de-
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
defetismul dominante, care-și dezvăluie, acum, filozofia de viață și resorturile concepției critice. „N-am devenit încă un eurosceptic, dar mi-am întărit convingerile că trebuie să devin un eurolucid.” „N-ai observat, domnule Andrei Grigor, că fundamentul politicii românești postdecembriste e răzbunarea?” „E greu să faci critică de performanță cu morala lui «să nu se zică» - pretutindeni întîlnim diagnostice de acest gen.” Din cînd în cînd, criticul iese însă din arena actualității și face considerații melancolice atașante despre trecerea timpului
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
își evocă tribulațiile din „obsedantul deceniu”, nu uită să picure detalii anecdotice amare cu privire la cei care trec, după 1989, drept repere ale purității. Oarecum tot în acest sens, iată și cîteva considerații ce rezumă un întreg sindrom al vieții culturale postdecembriste: „...pocăiții au devenit numaidecît procurori morali. (...) Adică judecători implacabili. O țin, de-atunci, într-o indignare continuă... Le-a ieșit pasența, trebuie s-o recunosc. Deviza lor de-atunci era următoarea: ce a fost (în trecut, în timpul regimului totalitar) a
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]