2,403 matches
-
te-am iubit și Șatra, ambele din 1968) între cele mai bune o sută de romane românești din toate epocile. În 2003, Sultana Craia și-a retipărit un eseu din 1983 despre opera lui Zaharia Stancu. S-ar părea că posteritatea ultimelor două decenii nu îi este întru totul defavorabilă scriitorului teleormănean. Însă în discuțiile aprinse despre revizuiri și schimbările din canonul estetic nici un critic nu l-a pomenit în sens pozitiv. Fără îndoială că scriitorul, suveran, alături de Mihai Beniuc, Geo
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
jurnalul - cel mai cunoscut în epocă - rămînînd, în întregul său, necunoscut pînă acum cîțiva ani marelui public, ceilalți scriitori ai generației, care se alătură sau numai simpatizează cu programul estetic al lui Camil Petrescu, își scriu textele "secrete" dialogînd cu posteritatea: Mircea Eliade, Pavel Dan, Octav Șuluțiu, Geo Bogza, cărora li se adaugă Liviu Rebreanu produc astfel de texte despre care Camil Petrescu nu putea să nu afle: cît de "intim" era jurnalul dacă autorul citea fragmente prietenilor, cum ne informează
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
atît existența, din diferite ziare... Ar trebui să adun aci și un material fără caracter de memorii, care mi-ar folosi într-alte opere...". în sfîrșit, și jurnalul lui Camil Petrescu descoperă strategia curentă a impactului "intimității" cu cititorul din posteritate; recitit, revizuit, adăugit, Caietul cu note zilnice înregistrează ultima însemnare la 17 septembrie 1940, cînd autorul își face explicite intențiile: "Corecturile și notele cu creionul sînt făcute la lectura acestui caiet din 15-16-17 sept. 1940". Iar scopul acestei lecturi de
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
Corecturile și notele cu creionul sînt făcute la lectura acestui caiet din 15-16-17 sept. 1940". Iar scopul acestei lecturi de (ultim?) control al notelor zilnice este acela de a supraveghea procesul de constituire a unei imagini "loiale" a sinelui pentru posteritate: jurnalul este ecranul pe care se va proiecta în fața cititorului potențial "filmul" unei existențe și imaginea protagonistului său. în perspectiva "regiei" acestui contact, autorul, asemeni lui Gala Galaction sau Liviu Rebreanu, își asigură o marjă de siguranță: paginile caietului - spune
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
celorlalți autori de jurnale intime din literatura noastră, are conștiința clară a faptului că notele sale zilnice rămîn, că ele trebuie să rămînă și să depună mărturie despre cel ce le-a scris, prin imaginea proiectată pe ecranul cititorului din posteritate; "dosar de mărturii" (Camil Petrescu), "spovedanii" (Liviu Rebreanu), "scrisori" (Gala Galaction) și chiar "roman" (Alexandru George), jurnalul e mereu numit altfel în literatura română din veacul trecut; efect al necesității de a se diferenția, de a lua distanțele necesare față de
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
Război Mondial. Nu e singura enigmă a unei biografii cu încă multe necunoscute, biografie a cărei realitate documentară este oricum foarte departe de caracterul rapsodic pe care în bună parte i l-a confecționat Istrati însuși, parcă mizînd pe lenea posterității. De ce a ținut el morțiș să acrediteze legenda că, în 1916, cînd a ajuns în Elveția, n-ar fi știut o boabă franțuzește, deși luase chiar și lecții cu un cunoscut profesor brăilean, iar după întîia lui călătorie la Paris
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
a fost din 1930 directorul cotidianului Ancheta (suprimat în 1948 de regimul comunist), ziar la care Panait Istrati a colaborat. Aici, de exemplu, a publicat el, în decembrie 1930, un articol ce avea să fie îndelung exploatat de o anumită posteritate lacrimogen patriotardă, articol cunoscut și reprodus în numeroase ediții, inclusiv în ediția academică de Opere scoasă în 2003, sub răsunătorul titlu De ce m-am retras la Brăila; în realitate, titlul sub care a apărut, dat de Istrati însuși, fusese doar
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
este mai degrabă neputința de a accepta că exiști - și poate un gest de contestare mofturoasă a temeiurilor, cu nimic superior asumării naturale a vieții. Faptului de a-ți recunoaște public înfrângerea oamenii îi acordă întotdeauna prețuirea, compasiunea - și relativa posteritate, compensându-ți astfel pretențiile, repet, ale neputinței. * Lecțiile de filozofie ale unora despre cum să trăim astăzi „bine“ și „înțelept“ sunt nu numai absurde, venind din partea unor indivizi confortabil încremeniți în bunăstare, ba chiar jignitoare. Despre cum să trăim spiritual
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
supraviețuirea - și abia atunci adevărul, fiindcă destinația noastră, presupunând o moarte autonomă, ar fi colosalul efort al unei lumi de morți cerându-și, ca în cel mai negru paradox, dreptul la inexistență, rătăcirea unei specii care și-a revendicat deja posteritatea. * Vom descoperi cândva că ne putem dematerializa și că putem trăi independent de natură. * Să nu crezi niciodată în ceva până la capăt, vreau să spun până la dezamăgire. Dacă ții să crezi în ceva care să îți dea, totuși, iluzii definitive
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
decrepitudinii turistice: absolutul debilitat nu se regenerează decât prin vacanțe). Avem nevoie de o nouă dialectică a greșelii, a păcatului. Atunci orice profeție va deveni inutilă. * Câtă vreme teologia pune în centru omul material, aberațiile și inepțiile spectaculoase fac deliciul posterității. Probleme ireale, de pildă dacă „Dumnezeu poate reda fecioria unei femei care a păcătuit trupește“, furtunos dezbătută în Evul Mediu catolic, au creat adevărate schisme. Tot ce nu are de a face cu credința își află un teren sublim de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
l-am auzit niciodată sugerând că poate ar evolua pe o orbită anacronică, pustie, părăsită cu groază până și de alții ca el, nocivă oamenilor pentru că sătui de profeți siniștri. L-am auzit însă vorbind cu mare convingere despre o posteritate care va repara fără îndoială nedreptatea asta strigătoare la cer. Nefericirea este că face totul ca să trăiască mult, cât mai mult... * Cel ce nu vine, mai ales dacă nu va veni vreodată, poartă cu el, pentru tine, numai pentru tine
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
englez, „lipsa respectului față de sine, a adevăratei demnități“. Morții lui Goethe i-a supraviețuit acest faun a cărui măduvă a spinării a făcut implozie pentru Europa modernă. Neîndoielnic, nu există „dreptate“ spirituală. Ar fi un gest prea senzual pentru o posteritate prea costisitoare. * În mod ideal, ratatul rămâne legat de un adevăr ascuns, care, într-un final, ne pune pe toți în aceeași balanță. Perfect încadrat de rigorile Fericirilor biblice, acest nihilist în răspăr a câștigat deja marele pariu pascalian - iar
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pusă în scenă de un regizor ageamiu și interpretată de actori diletanți. Atu Abilitatea de a relaționa facil cu cei din jur este un prețios atu în profesie și în viața socială. Statuie Ridicarea statuii personale las-o în grija posterității. Dușmani Nu este nevoie să te autoblamezi, au grijă dușmanii să o facă. Criză Criza morală din societatea românească postdecembristă, manifestată prin degradarea valorilor morale fundamentale a fost generată de recesiunea economică, de supradimensionarea drepturilor și libertăților democratice, de haosul
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
opinii emise asupra operelor i se pare criticului nostru a fi înzestrată cu "o miraculoasă actualitate", întrucît ea s-ar dovedi mai rezistentă la schimbările climatului temporal decît însuși textul lor. Sau abrupt-concluziv: "Critica, sub toate formele ei, are o posteritate mai lungă și mai sigură decît arta". Punct de vedere care poate stîrni cu mare ușurință riposte, dar prin chiar această circumstanță fertil. E o speculație foarte îndrăzneață, cu valoare strict personală, capabilă totuși, a cîștiga atenția aprobativă a spiritului
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
istorie caricaturizată a boierimii sau a aristocrației, ținta ideologizantă dinspre final ce face ca totul să curgă spre triumful prezentului comunist al anilor 1950, sunt pricini de suspiciune sau chiar de plictis ale cititorului de azi. Petru Dumitriu rămâne, pentru posteritate, exemplul uimitor al unui talent epic conformist, irosit, un executant desăvârșit al exigențelor narațiunii la nivelul mijlocului de secol XIX. Scrie în 1950 ca în 1850. Exagerând puțin, am putea spune că singura noutate (tematică, nu tehnică) pe care o
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
Edward Sava În 1925, un anume Gustav Hartlaub a organizat la Mannheim o expoziție pe care a intitulat-o Neue Sachlichkeit. Deutsche Malerei seit Expressionismus (Noua obiectivitate. Pictura germană de după expresionism), etichetând astfel pentru posteritate o nouă mișcare artistică. Majoritatea creatorilor reprezentați, trecuți prin experiența Primului Război Mondial, depășind vehemența expresionismului și inconsistențele Dada, își propuseră o reîntoarcere la valorile "stabile" ale unui trecut ce cuprindea o istorie selectivă a artei de la goticul întârziat al lui Memling
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
se insufle viață eternă, pentru a putea să povestească mereu, generație de generație, ceea ce au văzut odată. Din acest motiv, despre Mihai Șora s-a scris mai mult decît despre cărțile sale, și pesemne că osînda acestui cărturar este ca posteritatea să-i fie reprezentată cu precădere de memorii și nu de opuri filozofice. Lucrul acesta reiese și din volumul omagial pe care Marius Ghica l-a pregătit la Paralela 45 anul trecut, cînd Mihai Șora a împlinit 90 de ani
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
stilul paradoxal-hiperrealist al lui Cristian Bădiliță este pasajul despre Monica Lovinescu și Virgil Ierunca: "Acum doi ani când i-am cunoscut (...) am fost teribil de decepționat. Ea mi s-a părut o prețioasă obsedată exclusiv de propria-i familie și posteritate, iar el pur și simplu un constipat. Nu emitea decât fum pe gură și din când în când câte o banalitate cu ifose. Acum parcă totul s-a umanizat în ei. I-am găsit mai calzi, mai umani, lecuiți de
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
pus mereu o presiune surdă asupra fiecărui act de guvernare și, vrem, nu vrem, a trebuit să ținem seama de gusturile acestor mesageri ai neantului. Dacă n-ar fi existat PSD-ul, premierul Tăriceanu ar fi putut rămâne în imaginea posterității drept un șef de guvern merituos, care a știut să gestioneze problemele țării în momente nu tocmai ușoare. Dar pentru că exista alternativă la aliatul natural, PD-ul, aventurierii din PNL l-au împins exact în groapa de care ar fi
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]
-
oameni cu prea puțină cunoaștere a categoriei pe care o înfierează. Intelectualii, spune Zarifopol, nu vor face niciodată o grevă, nici "nu formează oaste pentru războiul civil". Fiecare e lichea sau om de onoare doar pe propria-i, socialmente neinteresantă, posteritate. În fine, Pentru libertatea gustului e fiziologia snobului, nici pe departe provințial. Acela care înghite programul de concert fără să asculte și fără să aibă habar că Haydn i-a luat, neinvitat, locul lui Enescu pe care el, publicul, îl
Mezelicuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8041_a_9366]
-
Sorin Lavric După monumentala monografie a Dorei Mezdrea și după efortul de recuperare editorială al lui Marin Diaconu - doi oameni care l-au reînviat literalmente pe Nae Ionescu după 1989 - nu se poate spune că posteritatea filozofului ar suferi de goluri de informație sau de sfieli exegetice. Dimpotrivă, judecată după pletora de reacții pe care gazetăria și cursurile sale litografiate le-au stîrnit în anii trecuți, soarta postumă a acestui conferențiar atipic e plină de vîltori
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
de inclasabilă și singulară este inteligența acestui "misticoid" și "obscurantist" intelectual. Căci nu nuanțele gîndirii sale ți se întipăresc în minte, ci tonul de bază cu care le exprimă. Și atunci realizezi că șansa celebrității lui Nae, ba chiar cauza posterității lui, stă în această flagrantă inactualitate a tonului. E tonul unui om liber care nu se supune nici unei autorități coercitive. Parcă ar sta singur în fața lumii și ar vorbi pentru sine despre problemele ei. De aici detașarea nefirească care îi
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
mîntui la judecata de apoi. Complet fals: ei uită că înțelegerea este un substitut de mîntuire și că opera nu are decît însemnătatea circumstanței în care s-a născut. Trebuie să fim profund neîncrezători în noblețea creației cu ambiții de posteritate. Iar dacă opera e deșertăciune, nu ne rămîne decît să rămînem în context și să scriem dinlăuntrul lui. Să facem, așadar, gazetărie de întîmpinare. Nu creație intelectuală, ci atitudine reactivă la ce se întîmplă în jurul nostru. Așadar, să scriem despre
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
al limbajului, însă fără gesticulații avangardiste, cu o pregnantă componentă afectivă în expresie, dar lipsit de orice sentimentalism, artist cu un puternic mesaj spiritual, în absența oricărui dezmăț retoric sau a vreunei iconografii denotativ-ecleziale, Florin Mitroi a lăsat totul pe seama posterității. A unei posterități pe care nimeni nu o poate încă evalua sub raportul generozității, dar care nu lasă nici un dubiu în ceea ce privește ingenuitatea. Posteritatea lui Mitroi continuă să aibă două caracteristici indiscutabile: este precoce și virgină. Celei dintîi nu i se
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]
-
fără gesticulații avangardiste, cu o pregnantă componentă afectivă în expresie, dar lipsit de orice sentimentalism, artist cu un puternic mesaj spiritual, în absența oricărui dezmăț retoric sau a vreunei iconografii denotativ-ecleziale, Florin Mitroi a lăsat totul pe seama posterității. A unei posterități pe care nimeni nu o poate încă evalua sub raportul generozității, dar care nu lasă nici un dubiu în ceea ce privește ingenuitatea. Posteritatea lui Mitroi continuă să aibă două caracteristici indiscutabile: este precoce și virgină. Celei dintîi nu i se poate nimeni împotrivi
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]