4,565 matches
-
confruntă cu o dublă provocare identitara - clasicizarea tot mai pronunțată a postmodernității că atitudine creativă și emergentă altor imagini, teorii și propuneri pentru alte identități estetice, noi și diferite, pentru deceniul deja consumat, dar și vizând, retroversiv, deceniile anterioare ale postmodernismului muzical. Ideea lui Klaus-Steffen Mahnkopf, deja citat în text cu cele două liste ale principiilor și tipologiilor muzicale postmoderne, despre modernitatea secundă vine să completeze, să salveze sensurile tipologice, încadrabile într-o succesiune temporală coerentă, si sa confere o identitate
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
se străduiește să creeze lucrări multi-perspectivale, i.e. non-reducționiste și cultivând idealul stilurilor integrale"<footnote Mahnkopf, Idem., pag. 12 footnote>. În ce măsură această declarație de intenții va reuși să evite spectrul manierismului și se va impune că o autentică diferența conceptuală față de postmodernismul muzical considerat depășit, se va relevă doar la o următoare schimbare de paradigmă<footnote “ În istoriografia mai recentă muzicologii (de exemplu, Reese, Bukofzer, Blume) au divizat muzică începând de la anul 1000 și (astfel - n.n.) stiluri de epocă precum Ars Antiqua
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
un decalaj de câteva decenii), la 1750 - începutul clasicismului (incluzând perioadă Preclasica și activitatea timpurie a lui Haydn, nașterea lui Mozart la 1561 și a lui Beethoven la 1770, după Clasicismul vienez urmând Romantismul), iar la 1900 - începutul Modernismului (incluzând Postmodernismul și, iată, Modernitatea secundă a lui Mahnkopf). Continuând șirul, o următoare schimbare a paradigmei ar trebui să intervină în jurul anului 2050. footnote>.
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Radu R. Șerban asupra poeziei decât banalul, cenușiul cotidian, trăirea soft, intertextualitatea ironică, aluziile culturale transparente, coborârea limbajului poetic la nivelul străzii, viziunea în cheie minoră asupra lumii și echivalențele ei stilistice. Adică, exact elementele care conferă identitate liricii pionierilor postmodernismului românesc. Deși, a fost mai mult decât familiarizat cu literatura postmodernă (s-a ocupat, printre primii la noi, de traducerea unor autori considerați stâlpi ai prozei postmoderne, precum John Barth sau Thomas Pyncheon), Radu R. Șerban a optat în lirica
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
și viitor, pe scară planetară, cartea este concomitent o enciclopedie a viziunilor asupra istoriei omenirii - de la cea arhaic-simbolică la privirea și evaluarea detașată, științifică, modernă -, și un amalgam de stiluri, tonalități și procedee narative, care-o înscriu ferm în coordonatele postmodernismului târziu. Prozatorul evocă într-o abordare personală evenimentele de după potop, când Arca lui Noe a pornit la drum spre Ararat. Julian Barnes: O istorie a lumii în zece capitole și jumătate. Editura RAO, București, 2003. Preț: 119 000 lei.
Agenda2003-22-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281076_a_282405]
-
de consolare, apropiindu-l de scriitorii tragici ai lumii. Cu toții au crezut în puterea miraculoasă a Cuvântului, a sintaxei acestuia când a fost dispus în diverse registre stilistice, în arealul pământean al comunicării. Și totuși, sorescian scriind, autorul, într-un postmodernism strict cărturăresc, își încheie discursul poetic cu o admirabilă Introducere la lecția de istorie. Iat-o în întregime : Despre facerea lumii se vorbește în cărțile bătrânilor / Despre picturi rupestre la începutul artelor / Epocile sau conturat în curgerea timpului / Așezarea pe
De la învolburarea vieții, la literatură. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
construcției sistemului cu teoria sistemului. Misiunea criticului literar este dificilă, dacă nu este și scriitor sau poet, căci venind din interiorul acestui univers poate înțelege mai bine elementele pe care se întemeiază creația literară. Prin anii 1997 am constatat că postmodernismul de la noi, cu ideile absconse și text experimentalist începe să treacă în penumbră. Astfel a apărut noul curent, pe care l-am denumit „globmodernul”, care împletește elementele tradiționale din literatură cu modernismul. Este un fel de rentoarcere în trecut, pe
Destine Contemporane Convorbire cu scriitorul Al. Florin Țene Președintele "Ligii Scriitorilor" din România. In: Editura Destine Literare by Elisabeta Iosif () [Corola-journal/Journalistic/85_a_464]
-
unui public-țintă alcătuit din creștinii ortodocși din Banat și să ofere o alternativă radiofonică interesantă pentru apartenenții la religia oficială, seria de emisiuni va propune teme de dezbatere diverse, în care perspectiva sincronică și cea diacronică se îmbină: „Creștinism și postmodernism“, „Din viața bisericilor“, „Atelier biblic“, „Sărbătorile anului bisericesc“, acestea urmând să fie difuzate pe 105,6 MHz, Radio Reșița, în fiecare seară de marți, cu începere de la ora 21,00, și sâmbătă de sâmbătă, la ora 11,00. Cursuri de
Agenda2005-04-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283297_a_284626]
-
oglinzii" și nu mai puțin ale "crizei" românului: ăîncepând cu vârsta falsei inocențe (anii ^20), și terminând cu vârsta falsei resemnări (anii ^90)a. Sau, translând efectul de oglindă la ceea ce s-ar putea numi "vârstele românului", de la modernism la postmodernism. O îmbătrânire? O deteriorarea ca semn a ceva iremediabil sfârșit sau doar o lentă evoluție spre încă nebănuita renaștere? Prin afirmarea acestui din urmă gând Corina Ciocârlie își încheie, cu un superb patetism cartea: ăChiar dacă răstignirea nu mai e
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
și simplu un fel de revers al exteriorului. Sîntem, în adîncul nostru, o sumă de reguli și practici interiorizate, asumate într-un anumit fel, particularizate. Mult zgomot pentru nimic, ar putea protesta unii. Nu asta ne învață mai toți teoreticienii postmodernismului? Ba da, iar Nikolas Roșe este unul dintre ei.
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
nu recunoaștem spontaneitatea și fatalitatea vocației autentice, dar și cu o tenacitate care e proba caracterului, Mircea Cărtărescu își continuă parcursul sau de scriitor total, deținător de performanțe invidiabile în poezie, în proza, în critică literară. Recentă sa carte consacrată Postmodernismului românesc, la origine teza de doctorat, vine să confirme capacitatea de sinteză teoretică a autorului și să facă mai bine cunoscute opțiunile sale în cîmpul literelor contemporane. Analiza critică, ideologică și stilistica, evocare pasionată, disputa polemică, profesiune de credință - masivul
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
ci și din interiorul unui angajament creator. Observațiile, explicațiile și concluziile lucrării pentru care adesea autorul nu se mai acoperă cu citate reprezintă formularea unei sensibilități și a unei gîndiri profund implicate în literatura și în versiunea ei istorică românească. Postmodernismul românesc al lui Cărtărescu îmi apare că o excrescența critică a autobiografiei sale de artist. Ceea ce nu înseamnă cîtuși de puțin că nu avem în față o lucrare de sine stătătoare, bine informată, deși nu docta în chip ostentativ, riguroasă
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
Fukuyama. Acestor concepte li se pot oricînd opune altele, fără îndoială, însă în fața unei bibliografii imense trebuie, firește, să te resemnezi, adică să alegi. Exhaustivul nu e, oricum, o ambiție postmodernă. De altfel, ceea ce țin să subliniez este faptul ca postmodernismul e abordat dintr-o perspectivă postmodernă și uneori chiar într-o manieră postmodernă. Un paralelism se lasă descoperit pe alocuri între tema însăși a cercetării și metodă pe care cercetătorul o adoptă. E destul să notez încercarea să de a
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
le confundă, nu le egalizează, dimpotrivă, se grăbește să observe neconcordantele și raporturile ambigue. El ține să precizeze că "stilul optzecist e fixat înainte de apariția la optzeciști a unei conștiințe postmoderne". În același timp, din nevoia explicabila de a dezenclaviza postmodernismul în contextul românesc, el perseverează în a-i descoperi o tradiție cît mai îndelungată și, în măsura posibilului neîntreruptă. După anumite "curiozități", "experiențe", "anticipări", identificate cum grano salis în perioadele mai vechi și înainte de a invocă " postmodernismul subteran" din perioada
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
de a dezenclaviza postmodernismul în contextul românesc, el perseverează în a-i descoperi o tradiție cît mai îndelungată și, în măsura posibilului neîntreruptă. După anumite "curiozități", "experiențe", "anticipări", identificate cum grano salis în perioadele mai vechi și înainte de a invocă " postmodernismul subteran" din perioada postbelică, el încearcă să recupereze în ordine postmodernă însăși "contestarea modernismului" care a avut loc în plină epoca modernista. Situarea lui Arghezi într-un limb în care "modernitatea nu se mai confundă cu modernismul" mi se pare
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
atît cazurile concrete pomenite de autor, cît criteriile pe care se bazează, nu sînt în continuare discutabile. El consideră, de pildă, că anumite atitudini culturale sau estetice "marginale", "experimentale", "greu de clasificat" sînt susceptibile să formeze "un posibil hinderland pentru postmodernismul actual". Dar în condițiile în care nu se fac anumite disocieri "experimentalul" nu se leagă de noutate și, prin urmare, de avangardă sau chiar de modernism? Cît privește "marginalitatea", mă tem că ea riscă să se suprapună și să se
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
a articularii compoziționale a volumului. Aș reduce observațiile mele în continuare, în continuarea dialogului, la o singură tema, nu principala, ci secundară, dar omniprezentă chiar atunci cînd e subiacenta: e vorba de modernism. Mircea Cărtărescu nu se mulțumește cu definiția postmodernismului că un curent literar sau artistic, nici nu înțelege prin el doar o perioadă, ci și-l reprezintă că pe o schimbare radicală "de civilizație, nu numai de cultură", pe deasupra a ceea ce el consideră a fi fost "deraierea" modernista: e
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
inițiere răbdătoare, progresivă. Restul poeților moderniști cereau chiar, la un moment dat, cum știm, "o dezintelectualizare răbdătoare, progresivă". Transformarea logicului în paralogic (de care vorbește autorul nostru) nu e o trăsătură a modernismului, făcînd, probabil, chiar diferența între modernism și postmodernism. În altă parte, îi este atribuită modernismului convingerea că "emanciparea de figurativ" ar însemna neapărat un "progres" și că adoptarea noutății drept criteriu de calitate a condus automat la "o abandonare definitivă a formelor vechi după modelul progresului tehnic". Așa
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
cei români -, au polemizat îndelung cu susținătorii unor asemenea exigente scientiste neadecvate, în cîmpul literar și artistic. O mică paranteză referitoare tot la critică modernista: nu începe, oare, "fictionalizarea" ei și a istoriei literare chiar în modernism și nu în postmodernism, cum crede Mircea Cărtărescu? Ce altceva este "sinteză epica" a lui G. Călinescu? Cîteva precizări mi se par necesare înainte de a purcede în continuare. Întrebările mele nu au alt rost decît acela de a încerca o compatibilitate a reperelor, daca
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
lui G. Călinescu? Cîteva precizări mi se par necesare înainte de a purcede în continuare. Întrebările mele nu au alt rost decît acela de a încerca o compatibilitate a reperelor, daca nu una a criteriilor. Resimt această necesitate că simpatizant al postmodernismului și, în orice caz, al generației optzeciste. Să trecem acum la modernismul românesc, mai precis, la al doilea modernism românesc și - inevitabil - la generația șaizeci care l-a ilustrat și să dăm o șansă dialogului de a cîștiga un plus
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
literatura și cultură anilor șaizeci ar fi arătat, desigur, altfel. Încercarea această, de de-legitimare directă, (literala!), mă deconcertează, recunosc, oricît de bine aș înțelege că ea nu e decît contraponderea gestului de legitimare a acelor opere "marginale", recuperabile dinspre postmodernism. La fel de inadecvată (și chiar incorectă!) mi se pare a fi considerarea într-un fel de bloc monolitic a modernismului și a ceaușismului, deși, din nou, înțeleg rațiunile pentru care scriitorii și criticii optzeciști doresc să se despartă simultan de totalitarismul
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
E o diferență importantă între mișcarea pariziana sau berlineza din mai ^68 - net angajate politic - și mișcarea americană "flower-power", nici aceasta din urmă eliberată de implicații ori consecințe social-politice. Dacă vrem să facem din "estetizarea existenței" o caracteristică sigură a postmodernismului, trebuie s-o delimitam cît mai nuanțat cu putință de tendințele similare manifestate în decadentism și în modernism. Ce ne îndreptățește să afirmăm în trecere că liberalismul ar fi un apanaj al postmodernismului? E aici un exclusivism straniu. Nici relația
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
din "estetizarea existenței" o caracteristică sigură a postmodernismului, trebuie s-o delimitam cît mai nuanțat cu putință de tendințele similare manifestate în decadentism și în modernism. Ce ne îndreptățește să afirmăm în trecere că liberalismul ar fi un apanaj al postmodernismului? E aici un exclusivism straniu. Nici relația necesară, organică, stabilită între postmodernism și democrație nu e pertinenta (din cauza aceluiași exclusivism). Prin ce texte, luări de poziții etc. ar putea fi considerați (cum crede Mircea Cărtărescu) autori precum Habermas ori George
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
cît mai nuanțat cu putință de tendințele similare manifestate în decadentism și în modernism. Ce ne îndreptățește să afirmăm în trecere că liberalismul ar fi un apanaj al postmodernismului? E aici un exclusivism straniu. Nici relația necesară, organică, stabilită între postmodernism și democrație nu e pertinenta (din cauza aceluiași exclusivism). Prin ce texte, luări de poziții etc. ar putea fi considerați (cum crede Mircea Cărtărescu) autori precum Habermas ori George Steiner niște postmoderni? Dar profesorii și criticii de la Yale, un Harold Bloom
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
mai bine organizată din generațiile înregistrate de istoria literaturii române. Dan Stâncă este un solitar, înclinat adeseori să vorbească sarcastic despre propriul său scris. Mircea Cărtărescu a adoptat un program estetic la modă, erijându-se și în teoretician al lui: postmodernismul. Dan Stâncă se află într-un flagrant dezacord cu modă: el scrie o proza deopotrivă realistă și fantastică, extatica și satirica, obsedat de reziduurile ortodoxismului dintr-o societate desacralizata grotesc. În sfârșit, Mircea Cărtărescu este fundamental un apolitic, care îi
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]