4,561 matches
-
mulți dintre scriitorii care s-ar înscrie în acest curent, precum Dani Laferriére, îl consideră un termen degradant, sinonim cu literatura minoră. Pentru mine literatura migrantă nu e decât o apelație oarecare, un capitol în istoria literară precum modernismul sau postmodernismul. Nu trebuie să ne fie rușine de termenul în sine, ci de calitatea operelor care fac parte din acest curent. Or, după mine, literatura migrantă începe în forță cu autori precum Vladimir Nabokov și Nina Berberova. Berberova scria că, în
Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
de consolare, apropiindu-l de scriitorii tragici ai lumii. Cu toții au crezut în puterea miraculoasă a Cuvântului, a sintaxei acestuia când a fost dispus în diverse registre stilistice, în arealul pământean al comunicării. Și totuși, sorescian scriind, autorul, într-un postmodernism strict cărturăresc, își încheie discursul poetic cu o admirabilă Introducere la lecția de istorie. Iat-o în întregime : Despre facerea lumii se vorbește în cărțile bătrânilor / Despre picturi rupestre la începutul artelor / Epocile sau conturat în curgerea timpului / Așezarea pe
Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
limba franceză), Ed. Artistiques, Fes, Maroc, 1983 [prima publicație paradoxistă]; <br> http://fs.gallup.unm.edu//LeSensDuNonsens.pdf Titu Popescu, Estetică paradoxismului, Ed. Offsetcolor, Rm. Vâlcea, 2001, <br> http://fs.gallup.unm.edu//Estetica-Paradoxismului.htm <br> I. Soare, Paradoxism și Postmodernism, Ed. Adrianso, Rm. Vâlcea, 2000,<br> http://fs.gallup.unm.edu//ParadoxismSiPostmodernism.pdf <br> C. M. Popa, Mișcarea literară paradoxistă, ARPress, 1992,<br> http://fs.gallup.unm.edu//Miscarea.pdf <br> M. Barbu, G. Băjenaru, Radu Enescu, O. Ghidirmic, D. Ichim
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
Lăzărescu a înlocuit modernismul clădirii originale, realizat în materiale de calitate, cu elemente realizate în materiale sărace, pseudo-clasicizante, tipice anilor în care s-a construit și Casa Poporului sau Victoria Socialismului, iar în Europa de vest era în plin triumf postmodernismul istoricizant. Capacitatea sălilor a fost parțial mărită (prin îndesirea scaunelor, așa cum s-a întâmplat și la Sala Palatului) și au apărut spațiile intermediare cu galerii de artă și cele "interstițiale" cu Lăptăria lui Enache sau terasa "La motoare". Remodelarea din
Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București () [Corola-website/Science/302653_a_303982]
-
și nicio acțiune nu este preferabilă oricărei alteia, în mod obiectiv. Termenul "nihilism" a fost popularizat pentru prima dată de romancierul Ivan Turgheniev (1818-1883). Mișcări de artă, cum ar fi dadaismul și futurismul, și mișcări filosofice, cum ar fi existențialismul, postmodernismul, poststructuralismul și deconstructivismul au fost toate identificate de comentatori ca "nihiliste" la momente diferite în contexte diferite. ul diferă de Scepticism prin aceea că Scepticismul nu respinge complet afirmațiile adevărului, ci respinge numai acele afirmații la care există dovezi empirice
Nihilism () [Corola-website/Science/306578_a_307907]
-
în analiza critică a politicii românești și emisiuni culturale și de dezbatere politică la televiziune: TVR, ProTV, Realitatea TV, Antena 1 și la televiziuni locale (Hunedoara, Iași, Craiova). Este autoarea primei lucrări românești de filosofie feministă și de critică a postmodernismului filosofic din perspectiva feministă în 1995 - "Gândul umbrei. Abordări feministe în filosofia contemporană""." În această lucrare, Mihaela Miroiu analizează „alianța și mezalianța” între feminism și filosofie, inclusiv în filosofia românească, argumentând în favoarea reevaluării filosofice a femininului și femeiescului (inclusiv prin
Mihaela Miroiu () [Corola-website/Science/304332_a_305661]
-
Postmodernismul s-a declanșat în literatura română în a doua jumătate a anilor șaizeci și continuă să existe până în zilele noastre. Problematica delimitării acestui curent, recunoscut pentru dificultatea de a primi o definiție unică, implică nevoia de raportare la o direcție
Literatura română postmodernă () [Corola-website/Science/312094_a_313423]
-
dezvoltată organic, în perioada interbelică, a urmat epoca neagră a proletcultismului, când au fost scrise foarte puține opere literare de valoare. În anii 1960, tradiția modernistă a fost reînnodată prin apariția unui curent denumit de Mircea Cărtărescu în studiul său, „Postmodernism românesc”, tardo-modernism, iar în alte surse, neo-modernism. Excepție făceau prozatorii din grupul Școlii de la Târgoviște (Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Costache Olăreanu, Tudor Țopa), cei din grupul oniric( Dumitru Țepeneag sau Leonid Dimov) sau marele poet Mircea Ivănescu. Prima izbucnire
Literatura română postmodernă () [Corola-website/Science/312094_a_313423]
-
colajul, jocurile de limbaj. În fond, tipologia postmodernă s-ar putea defini tocmai prin lipsa unei tipologii riguroase, prin extremă mobilitate și amestec voit al genurilor. Este greu, dacă nu imposibil, de împăcat punctele de vedere ale teoreticienilor asupra dimensiunii postmodernismului și mai cu seamă de a o sintetiza în doar câteva principii. Căci zonele în care liniile ce desenează hărți atât de diferite, se intersectează, nu sunt prea numeroase. Iată totuși câteva puncte de vedere ale unora dintre cei mai
Literatura română postmodernă () [Corola-website/Science/312094_a_313423]
-
sintetiza în doar câteva principii. Căci zonele în care liniile ce desenează hărți atât de diferite, se intersectează, nu sunt prea numeroase. Iată totuși câteva puncte de vedere ale unora dintre cei mai autorizați comentatori români ai fenomenului. În proză, postmodernismul presupune textualism, un mod de a organiza povestirea sau romanul; trecerea de la proza auctorială la proza autoreflexivă; predilecția pentru fragment și o nouă relație cu cititorul, afirmă Eugen Simion. Poezia postmodernă - consideră Nicolae Manolescu - își împrumută criteriul poeticului din aceea
Literatura română postmodernă () [Corola-website/Science/312094_a_313423]
-
cu adevărat o nouă poezie, așa cum inventase epoca modernă. Monica Spiridon îl consideră în schimb doar un mit cultural și nimic altceva. Mircea Cărtărescu, dimpotrivă, accentuează latura autobiografică, realistă, orală și prozaizantă a curentului. Ion Bogdan Lefter evidențiază legăturile dintre postmodernism și experimentul literar românesc din anii '60-'70. Pe lângă toate acestea postmodenismul mai înseamnă joc, combinație, ironie, retorică, eliberarea fanteziei și împrumutarea limbajului familiar, dar și ingenioase construcții din „prefabricate”. Iar lista trăsăturilor ar putea fi amplificată. S-a remarcat
Literatura română postmodernă () [Corola-website/Science/312094_a_313423]
-
autorii de limbă română de [[Republica Moldova|peste Prut]], îndeosebi în poezie. Nume mai cunoscute sunt: [[Valeriu Matei]], [[Nicolae Popa]], [[Lorina Bălteanu]], [[Emilian Galaicu-Păun]], [[Nicolae Leahu]], [[Vasile Gârneț]], [[Eugen Cioclea]], Călina Trifan, [[Maria Șlehațchi|Maria Șleahtițchi]], [[Andrei Țurcanu]]. După [[Nicolae Leahu]]: Postmodernismul este un curent literar ce se manifestă în literatura română aproximativ din anii 80 ai secolului trecut, aspirînd să depășească (neo)modernismul prin asumarea și regîndirea simultană a relației cu tradiția în cea mai largă accepție a acesteia. În felul
Literatura română postmodernă () [Corola-website/Science/312094_a_313423]
-
de cultură. Numeroasele procedee ale intertextualității, utilizate de obicei cu o intenție ironică sau ludică, au și o necesară funcție ornamentală, de compensare a metaforei, înlocuită de metonimie ca figură dominantă a paradigmei moderniste. Recuperînd stilurile vechi și convențiile cestora, postmodernismul dialoghează cu trecutul cultural pe care, spre deosebire de moderniști, nu-l găsește secătuit de resurse, extenuat, ci suficient de util pentru a fi recondiționat și reintegrat unei viziuni care-l reabilitează ca fapt de experiență încheiată, de istorie și de memorie
Literatura română postmodernă () [Corola-website/Science/312094_a_313423]
-
care, spre deosebire de moderniști, nu-l găsește secătuit de resurse, extenuat, ci suficient de util pentru a fi recondiționat și reintegrat unei viziuni care-l reabilitează ca fapt de experiență încheiată, de istorie și de memorie. [[Categorie:Curente în literatura română|Postmodernism]] [[Categorie:Literatură postmodernă după naționalitate|Români]]
Literatura română postmodernă () [Corola-website/Science/312094_a_313423]
-
Lumea criticului", Editura Fundației Culturale Române, 2000; Gheorghe Grigurcu, "Poezie română contemporană", ÎI, editura Convorbiri literare, 2000; Nicolae Manolescu, "Lista lui Manolescu", III, Aula, 2001; Cornel Moraru în "Dicționarul esențial al scriitorilor români", Albatros, 2002; Florin Mihăilescu, "De la proletcultism la postmodernism", editura Pontica, 2002; Radu Voinescu, "Printre primejdiile criticii", Fundația culturală Paradigmă, 2004; Ștefan Borbély, "Existența diafana", Ed. Ideea europeană, 2011. În România: Nicolae Manolescu, "Cumpănă", „Contemporanul”, 14, 1969; Ov. S. Crohmălniceanu, "Critice", „România literară”, 9, 1970; Ilie Constantin, "Calea robilor
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
ultimelor sale zile din 1945. Asocierea cu fascismul nu a ajutat reputației lui Carlyle în anii postbelici, dar de curând „"Sartor Resartus"” a fost recunoscută ca o capodoperă unică, care a anticipat numeroase curente filozofice și culturale, de la existențialism la postmodernism. S-a argumentat de asemenea despre critica formulelor ideologice din „"Revoluția franceză"” că a trecut bine în revistă modalitățile prin care culturile revoluționare se pot transforma în dogmatisme represive. În esență un gânditor romantic, Carlyle a încercat să reconcilieze afirmarea
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
din Occident, și problemele de natură legală și de moralitate au continuat. URSS nu a intervenit militar în Polonia, când fostele state satelit au fost dizolvat legal în 1990. Perioada 1976-1989 a oferit baza intelectuală și estetică necesară pe care Postmodernismul polonez a fost fondat în artă și literatură, parțial inspirat de foarte popularele lucrări de Stanisław Ignacy Witkiewicz, Witold Gombrowicz și Karol Irzykowski. Tranzițiile care au început în anii 1990, au continuat de-a lungul secolului al XXI-lea.
Arta în Polonia modernă () [Corola-website/Science/329196_a_330525]
-
sale science fiction sunt interzise de o SUA totalitară, sclavă a unui Richard Nixon posedat de diavol. Alte apariții ficționale post-mortem ale lui Dick includ: Puțini alți scriitori de ficțiune au avut un impact asupra filozofiei contemporane ca și Dick. Postmodernismul său a fost observat de filozofi ca Jean Baudrillard, Fredric Jameson și Slavoj Žižek. Žižek este recunoscut că ultilizează povestirile lui Dick pentru a sublinia ideile lui Jacques Lacan. Jean Baudrillard oferă următoarea interpretare: E suprareal. E un univers al
Philip K. Dick () [Corola-website/Science/304149_a_305478]
-
influenței lui Liiceanu. Acest ultim grup include editorii "Studia Phaenomenologica", Cristian Ciocan și Gabriel Cercel, și heideggerieni ca Cătălin Cioabă sau Bogdan Minca. Virgil Ciomoș a publicat interpretări fenomenologice ale lui Aristotel și Kant, pe când Copoeru este un intelectual husserlian. Postmodernismul în filosofia românească are reprezentanți contemporani notabili precum Ciprian Mihali și Bogdan Ghiu. Deși Mihali este mai interesat de analiza fenomenologică a cotidianului, gândirea sa este profund înrădăcinată în poststructuralismul francez. Ghiu, prin traducerile lucrărilor lui Deleuze și esee variate
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
construcției sistemului cu teoria sistemului. Misiunea criticului literar este dificilă, dacă nu este și scriitor sau poet, căci venind din interiorul acestui univers poate înțelege mai bine elementele pe care se întemeiază creația literară. Prin anii 1997 am constatat că postmodernismul de la noi, cu ideile absconse și text experimentalist începe să treacă în penumbră. Astfel a apărut noul curent, pe care l-am denumit „globmodernul”, care împletește elementele tradiționale din literatură cu modernismul. Este un fel de rentoarcere în trecut, pe
Editura Destine Literare by Elisabeta Iosif () [Corola-journal/Journalistic/85_a_464]
-
interioare, dezinhibate de corsetele clasice ale cutărui ritm cunoscut. Foarte important că omul de reală și solidă cultură cinematografică a găsit drumul Damascului prin cuvinte tipărite care degajă, cu dezinvoltură, viziuni, imagini sincopate despre destinul nostru În univers. În plin postmodernism - adesea despletit, cauzator de frivolități și nonsensuri -, poetul Alecu Croitoru, apropiat În multe privințe de Nichita Stănescu (și nu numai, cum În treacăt am mai spus) și-a instituit o voce proprie prin: cultură, talent și echilibrul limbajelor. Împărtășesc pe
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
și manelizarea la nivel național, imaginea e completă. În consecință, de aici, din mitocănie, și diferența. Prețuiești Însă pe cine? Pentru a clarifica, oarecum, orizontul deja creionat, trebuie să amintesc faptul că, nu putem prețui la Întâmplare, chiar dacă, de exemplu, postmodernismul Îți dă voie (ce-i drept, doar cu partea aceea a lui de trei parale, adică cu aia ce stă sub sintagma „cine a pus căcat pe clanță?”. Să mai spun că sub umbrela expresiei și izul emanat, stă rangul
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1485]
-
Operei Române între anii 1971-1973, este pensionat în anul 1974.<br> Este afiliat Școlii de la Târgoviște, alături de Radu Petrescu, Costache Olăreanu și Tudor Țopa. Prietenii il alintă folosind inițialele M.H.S. A fost caracterizat de critica literară drept un precursor al postmodernismului literar românesc. Din același ciclu mai fac parte romanele: Despre "Dicționarul onomastic", autorul afirma la reeditarea cărții: „Îmi place să-i cred pe criticii și pe ceilalți cititori ai mei că interesul general pentru această propunere insolită de nou roman
Mircea Horia Simionescu () [Corola-website/Science/297623_a_298952]
-
El observă însă și că, după al Doilea Război Mondial, puterea de simbol a lui Lincoln și-a pierdut din relevanță, și că acest „erou ce pălește este simptomatic pentru lenta dispariție a încrederii în măreția națională”. El sugera că postmodernismul și multiculturalismul au diluat din conceptul de măreție.
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
lungul a două și Cine îl contestă pe Eliade? acestora sunt: „tradițiile, istoria și milenii elemente etnice ale dacilor și Profesorul George Apostoiu, cu culturile naționale. Peste tot el romanilor „sub raportul rasei, al limbii, alura unei retorici studiate, coboară [postmodernismul] poartă cu mult al organizării de stat, al civilizației și al de la tribună, în rândul auditoriului aplomb steagul unei noi cruciade”. culturii”. select, interesat de subiect. Dar, se (Vezi, zicem noi o dată cu autorul, Atunci, contestarea acestor răzgândește Și, reîntorcându-se
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]