1,366 matches
-
meritocratic și cultură, relevante sunt noile tendințe din sistemul educațional. Pe de o parte, conform principiului life long learning, s-a introdus ideea dezvoltării competențelor, de la nivelul învățământului preuniversitar până la cel destinat adulților și reorientării profesionale a acestora. S-a postulat din ce ce în ce mai mult că, dincolo de acumularea de cunoștințe, este nevoie a învăța cum să faci un lucru anume. Pe de altă parte, s-a discutat și încă se dezbate în mediul academic problema excelenței. Văzută anterior
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
societăților antice erau incitați să viziteze bordelurile. Astăzi, o dată cu dezvoltarea cinematografiei, pornografia are o piață nouă, care a avut o mare extindere încă de la sfârșitul anilor '70. Refuzând ambiguitatea și complexitatea erotismului, pornografia propune un mesaj transparent, adesea frust, și, postulând plăcerea imediată și reciprocă a partenerilor, ea neagă raporturile sociale, promovându-le numai pe cele sexuale. De aceea, dacă avem în vedere disocierea pe care o fac anglo-saxonii, putem spune că pornografia ține de low, în timp ce erotismul se încadrează în
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
tributare zonei tolerate. Această excludere se explică atât prin necesități comerciale (se urmăresc atragerea celui mai vast public și menajarea cenzurii), cât și prin constrângeri ideologice: canonizarea practicilor "perverse" ar altera puternic presupusa transparență a sexualității, ar face problematică armonia postulată între natură, sexualitate și apartenența la un corp social. Cu toate acestea, când este vorba despre texte scrise, diferența dintre cele trei zone nu mai este la fel de clară ca în cinematografie. Fapt explicabil prin diferite motive: un film este puternic
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
totuși să eliminăm ceea ce le desparte de pornografia canonică a epocii respective. Este semnificativ faptul că, la Sade, expunerile filozofice ocupă o parte destul de importantă: din momentul în care autorul renunță la principiul satisfacției împărtășite, punând la îndoială armonia naturală postulată între dorința sexuală și sociabilitate, el trebuie să redefinească Natura ca violență. Se înțelege astfel de ce Sade i-a interesat cu precădere pe specialiștii în literatură decât pe pornografii canonici care erau contemporani cu el: într-un fel, autorul lui
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
atragă...". Op. cit., cap. I. Textul pornografic are nevoie să înfățișeze o populație feminină care să fie, în sfârșit, eliberată de interdicțiile falacioase care o supuseseră odinioară: femeile "eliberate" care apar aici se comportă după cum o cere universul masculin, pentru că se postulează că orice femeie devine liberă dacă își asumă dorința. Pretinzând că înlătură orice tip de cenzură, scriitura pornografică nu funcționează așadar, în realitate, decât pornind de la o alta, mai secretă, cea care anulează ireductibilitatea sexualității feminine. Din acest punct de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
afecțiuni hepatice citate ca fiind leziuni predispozante pentru dezvoltarea CC este colangita sclerozantă primitivă (CSP), o afecțiune autoimună care determină stricturi ale canalelor extra și intrahepatice. Inflamația cronică, proliferarea epiteliului biliar, producția de mutageni biliari și staza biliară au fost postulate ca mecanisme de carcinogeneză [2]. Incidența CC la pacienții diagnosticați cu CSP variază între 6 și 39% [29,30]. Asocierea fumatului și consumului de alcool ca factori de risc în apariția CC la pacienții având CSP este controversată, datele privind
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92169_a_92664]
-
foarte frecvent și indică, în general, dorințele sau temerile pe care subiectul le nutrește la adresa lor (vezi Familie). Dar copilul, ca orice alt element oniric, poate fi interpretat și din punct de vedere simbolic. Psihanaliza acordă un loc preponderent copilului, postulând că experiențele din copilărie formează adultul. Copilul (și cu atât mai mult bebelușul) reprezintă inocența și bunătatea. Sufletul și inima lui sunt încă pure. Astfel, copilul personifică starea virgină, starea tuturor posibilităților. Exprimă germenele, zorii, viitorul, promisiunea a ceva mai
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
ai Suplandei ca să se Înțeleagă fenomenul lingurii. Și va fi nevoie de un geniu de o profunzime ieșită din comun pentru a efectua calculele care vor arăta că singura cale de a le găsi un sens ar fi să se postuleze existența unei dimensiuni superioare - a treia -, În care există obiecte de un fel necunoscut. (Cum nu ne pot vedea, chiar și cei mai inteligenți dintre locuitorii Suplandei Își vor Închipui, probabil, că cea de a treia dimensiune nu e decît
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și transformării naturilor organice”9. Ideea principală a morfologiei lui Goethe (care fusese deja formulată de Caspar Friedrich Wolff În 1759) era că toate părțile plantei sînt metamorfoze ale frunzelor ei. În ultimii săi ani de viață, Goethe a mai „postulat o tendință generală de dezvoltare În spirală, presupusă a fi inerentă Întregii alcătuiri a plantei și corelată cu tendința verticală ascendentă a tulpinii”10. În timpul călătoriilor În Italia (1786-1788), Goethe era În căutarea plantei arhetipale, die Urpflanze, „o plantă care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de a arăta În mod explicit ce sînt obiectele ideale și de cîte feluri sînt ele, cît și de a ne pregăti pentru o Înțelegere a apariției și a structurii Gnozei. Școala germană de istorie a religiilor (religionsgeschichtliche Schule) a postulat o origine timpurie, precreștină a gnosticismului. Astăzi s-a renunțat pe scară largă la această idee. Într-adevăr, sîntem martorii unui model de interacțiune complexă Între gnosticism și creștinismul timpuriu. Revelatoare, dezbaterile cristologice și trinitare ale creștinismului timpuriu sînt de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de „monofizism” dat acestei mișcări) a Logosului Încarnat, Eutihie afirmă implicit că Isus nu era un om la fel ca noi, ci un tertium genus care viețuia Într-un trup non-uman. Conciliul din Efes (449) declară ortodoxă doctrina lui, care postulează „două naturi dinainte de unire, o singură natură după unire”, Însă Papa Leon I o atacă și ea va fi condamnată, În ciuda Împotrivirii episcopilor răsăriteni, la Conciliul de la Calcedon (451)53. Definiția calcedoniană a credinței afirmă, „În privința firii omenești” a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
silit să facă un veritabil tur de forță În anii 1892-1894. În ciuda acestui efort, teoria sa nu se susține decît cu ajutorul unor omisiuni, ca să nu mai vorbim de faptul că, oricum, premisele unei simple difuzări teritoriale se arată destul de diforme. Postulînd faptul că un număr Însemnat de legende În care se spune că Triksterul se scufundă În apă după nămolul necesar creării pămîntului nu-și pot avea originea decît Într-o regiune maritimă, Dragomanov hotărăște că această regiune trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
the Testimony of Truth”, Harvard Theological Review 73 (1980), pp. 311-319; „The Problem of Jewish Gnostic Literature”, În vol. Hedrick and Hodgson (ed.), Nag Hammadi, pp. 15-36. Pearson a Încercat să rezolve spinoasa problemă a relației dintre gnosticism și creștinism postulînd existența unui gnosticism iudaic timpuriu, ale cărui elemente Încep să fie puse În umbră În secolul al II-lea, sub presiunea creștinismului („The Problem of Jewish Gnostic Literature”, p. 16). 23. Jarl E. Fossum, The Name of God and the
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Ei par să-l trădeze cu toții pe Marcion, În măsura În care Îl califică pe Dumnezeul cel bun drept arche, „principiu dintîi”, pe cînd În gîndirea lui Marcion acesta nu era principu a nimic, ori, cel puțin, a nimic din această lume. Megetius postulează existența a trei archai În loc de doi: Dumnezeul cel bun, Demiurgul intermediar și Diavolul sau Dumnezeul cel rău. Aceștia corespund respectiv creștinilor, evreilor și păgînilor 70. O astfel de raționalizare a sistemului marcionit era previzibilă și avea destinația de a elimina
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din el, cu toate că prin natură Îi este superior intermediarului Însuși. Pentru Marcion, Răul derivă tot din intermediar, Însă relația dintre aceștia este Încordată. Răul este Adversarul, nu chiar al Binelui, ci al intermediarului din care provine. Unde malum? Dacă se postulează două Principii, atunci Răul este unul dintre ele: nu are nici origine, nici Început. Dacă ex hypotesi se stabilește un singur Principiu (iar aici totul se petrece printr-o decizie a minții, căci nici un fel de „experiență” nu ne poate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ar fi putut totuși să conducă aproape "în mod natural" la integrarea întreprinderii contemporane în câmpul etnologiei. Totuși, ideea unei diferențe ontologice radicale între societăți "apropiate" și "îndepărtate" a rămas mult timp pregnantă; sursa ei s-a aflat în opoziția postulată între unele structuri sociale dominate de logici "comerciale", "individualiste", "utilitariste" și altele care ofereau o preeminență a simbolicului, a schimbului și a "comunitarului". Această opoziție în mare parte iluzorie și pe care evoluția actuală a națiunilor așa-zise din sud
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
ca simple extensiuni sau aplicații ale disciplinei. Această situație nu este lipsită de urmări, așa cum constata M. Kilani în 1992: "Mișcarea de "repatriere" a antropologiei în societatea ei de origine se complace în general într-un soi de "efect etnografic". Postulând a priori pertinența perspectivei adoptate și ignorând astfel deplasarea istorică și culturală pe care aceasta i-o induce -, această antropologie reușește să creeze obiecte etnografice înlocuind obiectele "exotice" cu care lucra de regulă. Or, această orientare contribuie la închiderea disciplinei
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
vreme ca o dorință, condensând și exprimând astfel contradicțiile din cadrul ajutorului pentru dezvoltare. Realizarea ei nu poate fi concepută astăzi decât în funcție de construirea unei ficțiuni a substituției între "problemele sociale", cauzele acestora, soluțiile care le pot remedia sau unitatea lor postulată prin termenul de dezvoltare locală, care își semnalează propriul eșec și / sau consecință a inserției pe piața globală. Această noțiune de dezvoltare locală, vagă, redusă la un simplu slogan, și din acest motiv puternic ambivalentă, trimite atât la retoricile puterii
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
datelor observate, explică faptele Și evenimentele Și asigură identificarea comportamentelor previzibile. Validarea rezultatelor unui demers Științific, concretizate în teorii, principii, norme, nu mai ține de acceptarea comunităților Științifice, ci de observarea empirică. Plecând de la critica pozitivismului, care este acuzat că postulează convingerea că faptele sunt baza cunoașterii, s-a conturat Și dezvoltat ideea că în social sunt nenumărate fenomenele care implică omul, acestea fiind câteodată insesizabile. Astfel, este propusă cercetarea contabilă constructivă, care presupune participarea efectivă a cercetătorului în interiorul problemei (cu
Evaluarea în contabilitate : teorie Și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
refere la Marius Schneider, participant la întâlnirile de la Eranos, care, împreună cu Jean Servier, Hans Sedlmayr, Karl Kerényi, Margarethe Riemschneider, Elémire Zolla, Pio Filippani Ranconi, Seyyed Hossein Nasr și Armando Plebe, organizează, între 1970 și 1973, seminarii la Lugano. Această grupare postulează supremația unei dimensiuni spirituale și sacrale a umanității - vezi Hans Th. Hakl, Der verborgene Geist der Eranos, 14.4 „Hat Eranos eine Vorbildwirkung gehabt?”, p. 407. Vezi și Jocelyn Godwin (ed.), Cosmic Music - Musical Keys to the Interpretation of Reality
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
dus până la imortalizarea sa în unul dintre poemele lui Vitalis, Rustningar till Ragnarök (1821). În 1819, Schlegel a revenit asupra ipotezei sale privind patria originară a indo-europenilor într-un articol publicat în Wiener Jahrbücher der Literatur VIII (1819), în care postula că acel Urheimat s-ar fi aflat nu în India, ci undeva în nordul Persiei, pe teritoriul dintre fluviile Oxus și Jaxartes (Amudaria și Syrdaria, în Uzbekistanul de azi). Doi ani mai târziu, articolul cupricina a fost tradus în suedeză
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
cunoaște două căi de acțiune, cea a redării obiectelor în modul în care ele se înfățișează ochiului, în mod concret, respectiv cea a imaginației, prin eliminarea detaliilor neesențiale și abstractizare, prefigurând o adevărată dispută artistică între realiști și idealiști 261. Postulând în favoarea acestei aserțiuni, Platon, autorul celebrei triade "adevăr, bine și frumos"262, imagina o lume a ideilor superioare, poziția sa față de artă fiind, prin urmare, una nu neapărat favorabilă reprezentării artistice, care, în concepția sa, ar fi fost doar o
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
speță a retinoblastomului), în cel de al doilea caz. Existența ambelor clase de gene implicate în transformarea malignă a fost anticipată de Theodore Boveri care, încă din anul 1914, fără nici o cunoștință despre existența genelor sau a mutațiilor genetice, a postulat că anomaliile cromozomale reprezintă schimbările celulare cheie care conduc la tranziția de la o celulă normală la una malignă. În anul 1902, Th. Boveri, independent de A. Sutton, emisese ipoteza implicării cromozomilor în ereditate, ulterior el a înțeles exact natura ereditară
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cromozomul 13, într-o regiune care cuprinde fără excepție și banda 13q14, au fost decelate la mulți dintre pacienții cu retinoblastom. Observația clinică potrivit căreia celulele retinale de la pacienții cu retinoblastom ereditar nu prezintă fenotip heterozigot a permis să se postuleze că cel de al doilea eveniment mutațional pentru inițierea acestui tip de neoplazie ar conduce la inactivarea sau eliminarea alelei de tip sălbatic, din locusul pentru retinoblastom. Al doilea eveniment poate fi reprezentat de mutația somatică a alelei normale sau
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
globalizate și este deturnată de la o evoluție normală, fiind constrânsă să apuce calea transformării maligne. Primul savant care a descris anomalii mitotice în celulele tumorale a fost J. Arnold, în anul 1879, iar în anul 1890, D. van Hansemann a postulat că toate carcinoamele se caracterizează prin mitoze asimetrice care conduc la o distribuție inegală a cromatinei, în celulele fiice. În anul 1914, Theodore Boveri a formulat TEORIA CROMOZOMALĂ A ORIGINII CANCERULUI, potrivit căreia distribuția neechilibrată a cromatinei, ca urmare a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]