1,061 matches
-
de condiții de existență care, impunând definiții diferite ale imposibilului, posibilului și probabilului, Îi fac pe unii să considere ca firești sau rezonabile practici sau aspirații pe care alții le resimt ca fiind scandaloase, (ă) și inversă Diferențele Între generații (potențialitatea conflictelor Între generații) sunt cu atât mai mari cu cât sunt mai importante schimbările survenite În definirea posturilor sau În manierele instituționalizate pentru accedere.” (Bourdieu, 1979, 337). În opinia lui G. Mauger, aceasta explică și de ce probabilitatea apariției unui nou
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ci pentru că incertitudinile care li se asociază pătrund în toate interstițiile vieții individuale și sociale, iar cunoașterea asociată, fie ea comună sau științifică, este pusă tot mai mult sub semnul îndoielii. Riscurile naturale sunt depășite ca frecvență, intensitate sau doar potențialitate de riscurile induse de multe produse industriale. Schimbările asociate cu destructurarea claselor sociale, a comunităților și a familiei, dar și a sistemelor de organizare a puterii, de la partide și asociații politice la parlamente și guverne, pun individul în situația de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ce pot fi percepute și evaluate pentru a statua un curs al conduitei adecvate. Pericolul, amenințarea sau hazardul lor sunt pur și simplu potențiale și atât de ascunse percepției directe, încât par să aibă o imaterialitate imanentă. Dar tocmai această potențialitate nu le diminuează în nici un fel caracterul amenințător. Riscurile asociate sunt incomparabil mai mari decât riscurile naturale obișnuite și, întrucât sunt imprevizibile, adică ascunse, tocmai de aceea nici nu sunt considerate riscuri. Atunci când ajung să fie considerate riscante, s-au
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ce ar apărea odată cu încorporarea sensibilității tehnologice care a stat la baza propriei generări. Știm că hazardele, amenințările sau pericolele includ un domeniu al latenței, contingentului, invizibilului. Mai știm că actualizarea acestora nu apare decât atunci când riscul deja iese din potențialitate și că atunci este deja prea târziu. De aceea, problema actuală constă în conștientizarea riscului pentru anticiparea și, astfel, pentru prevenirea sau diminuarea incertitudinii. Din nou, această opțiune coincide cu o modernitate reflexivă. Ceea ce încă Pareto numea consecințe neintenționate ale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
eforturilor epuizante de a nu se lăsa prins în malaxorul unei societăți decăzute. Spre deosebire de adversarii săi, Marlowe se știe învins dinainte. Titlurile cărților sunt, în primul rând, autoreferențiale: The Big Sleep, Farewell, My Lovely ori The Long Goodbye vorbesc despre potențialitatea negativă a lumii străbătute de eroul ale cărui convingeri etice sunt amenințate în fiecare clipă. Marlowe dă impresia că e capabil să se opună lumii, că, prin codul său comportamental, ar fi în stare să anuleze putreziciunea acesteia. Iluzia e
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
putea fi, prin urmare, circumscris acestei subtile glisări terminologice: de la „tipic” la „plauzibil”. Nimic, firește, din comportamentul, din înfățișarea, din gândirea, din evoluția lui Marlowe nu lezează ideea de plauzibil. Chiar părțile misterioase, absente, necunoscute confirmă - și nu infirmă - lecția potențialității existente în fiecare din paginile lui Raymond Chandler. În ciuda nenumăratelor trimiteri la realitatea înconjurătoare, realismul propus de autor nu are baze „doctrinare”. El rămâne tot unul „artistic”, ficțional, care a falsificat realitatea într-un mod mai subtil: instituind ceea ce David
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
gustului public se ivește din nou: varietatea năucitoare a cititorilor îngreunează, dincolo de orice posibilitate de control, manevrele scriitorului în raport cu propriile strategii de cucerire. Chiar dacă materia aleasă presupune rigoare, luciditate și decizie, în practică, autorul de romane polițiste rămâne în zona potențialității și abstractului. Problema raportării corecte la cititor în faza cea mai vulnerabilă a discursului artistic - și anume, când acesta se transformă din „text al intrigii” în „text al enigmei” - este, după cum însuși Chandler recunoaște, insolubilă. Primejdia de a spune prea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
parte din aura misterioasă care l-a înconjurat. Probabil că așa se explică strategia adoptată de romancier. Sub pana lui Chandler, eroul se înălța pe un piedestal plin de expresivitate și savoare, alcătuit din plinuri și goluri, din sugestii și potențialități. Parker îi folosește energia mizând pe deplasarea accelerată în plan orizontal. Romanul absoarbe formula inițială, riscând totuși să rămână o construcție liniară - adică o însumare de segmente relativ independente. Tehnica fagurelui - de care Chandler s-a folosit magistral - a regresat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Băban, 2003). Acest obiective vizează: - promovarea sănătății și a stării de bine: are în vedere buna funcționare a individului sau grupului din toate punctele de vedere - fizic, intelectual, emoțional, social ș.a; - dezvoltarea personală: dezvoltarea normală a personalității, atingerea tuturor potențialităților individului; - activități de prevenție: tot ceea ce poate să conducă la prevenirea situațiilor de risc care ar putea produce un dezechilibru între individ și mediul său de viață. Pornind de la perspectiva umanistă propusă de Carl Rogers, consilierea vizează starea de bine
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Greenacre, 1958; Knapp, 1967; Spitz, 1965). Pentru Spitz (1966), precursorii sunt funcții psihologice arhaice care, la început, asigură adaptarea. În viziunea acestui autor, prototipurile apărărilor sunt funcții somatice înnăscute, proprietăți, moduri de funcționare existând la naștere ca atare sau ca potențialități. Prototipurile servesc drept model mecanismelor de apărare ulterioare. Concepția lui Spitz cu privire la prototipurile fiziologice ale mecanismelor de apărare se inspiră din teoria lui Freud 24 potrivit căreia traumatismul nașterii este prototipul angoasei ulterioare (Spitz, 1964). În 1939, Hartmann începe să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Și în acest caz, verbul este semnificativ: ea nu cade (atitudine pasivă), ci plonjează (atitudine activă). Tot mesajul visului ar putea sălășlui în acest termen. Căci vidul este un simbol ambivalent: fie negativ, însemnând sterilitate (vidul existenței), fie pozitiv, însemnând potențialități (vidul poate fi umplut). Cum persoana plonjează (atitudine activă), și nu cade (atitudine pasivă), vidul are probabil o semnificație pozitivă. Postura lui Marc fiind delicată (instabilitatea platformei pe care este cățărat), visul îi arată calea: trebuie să îndrăznească să pornească
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
vid existențial, vid afectiv), dar care poate fi acoperită. În acest sens, este sinonim atât pentru dorință, cât și pentru frustrare. Dat fiind că rolul ei este de a primi sămânța vieții, gaura este locul creației. Personifică, la modul general, potențialitățile, resursele, bogățiile ascunse ce așteaptă să fie descoperite. Imensității vidului îi opune delimitarea spațiului ce trebuie umplut. Lipsa este circumscrisă. Așteptarea și cererea, adică dorința, sunt mai bine definite. Șanțul sau tranșeea, în afară de semnificația dată găurii, adaugă noțiunile de separare
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și atitudinile invadatoare și vampirice: subiectul îl mănâncă pe celălalt sau este mâncat de acesta. Cartă Expresiile populare «a avea toate cărțile în mână», «a avea carte verde», «a pune cărțile pe masă» fac apel la cărți ca simbol al potențialităților, al atuurilor sau al liberului-arbitru. Dar cărțile mai pot exprima efemeritatea construcțiilor umane, precum faimosul „castel de cărți”. Există însă și asocieri inconștiente între diferitele tipuri de cărți. De exemplu, cel ce visează consultă un plan, ceea ce corespunde pentru el
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
pozitivă, de purificare. Baie primordială spală în plan inconștient persoana de rătăcirile sale și îi exorcizează culpabilitatea. Rouă Roua are o semnificație pozitivă, de fecunditate, fiind legată de apă, și de speranță, dar și de auroră. Ea dezvăluie prin urmare, potențialitățile subiectului gata să înflorească, bogăția interioară care nu cere decât să fie exploatată și utilizată. Vijelie, uragan Vijelia acoperă simbolistica generală a furtunii. Ea exprimă, la rândul ei, furia divină. Expresia «a tuna și a fulgera» se aplică situațiilor în
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cazuri în care scuipatul benefic și protector. Însoțește, din acest motiv, jurământul, sau lupta (boxerul care scuipă în mănuși, pentru a-și spori forța). A crea, artă A crea sau a admira opere de artă, în vis, pune accentul pe potențialitățile subiectului. Fie este actor și creator, ceea ce înseamnă că își exploatează talentele în mod fericit sau nefericit, în funcție de reușita operei sale. Fie este spectator și pasiv, adică nu își folosește resursele, și există prin „opera” altora. Vezi Cântec, Dans, A
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sau de a da în schimb. El exprimă o pulsiune de dominare ce ar putea merge până la a-l înjosi pe celălalt, a-l supune trup și suflet, a-l poseda total. A dormi, somn Somnul simbolizează, în vis, îngroparea potențialităților, neexploatarea sau nerecunoașterea resurselor. Indică în plus absența conștientizării. Este simbolul iluziei în care evoluează cel ce visează. Trezirea și toate formele sale derivate (ceas deșteptător, revelion) simbolizează ieșirea din iluzie și deci accesul la lumină și la adevăr. Consolidând
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
se intersectează. Nu este cazul să dezvoltăm aici diversele teorii pragmatice, retorice sau discursive create pe seama evenimentului. Ne rezumăm doar la o singură și de esență observație - anume că, printre multe altele, diferența între știre și eveniment este dată de potențialitatea narativă a informației. Povestea conținută de un fapt de viață trebuie să fie deschisă, să creeze tensiunea unei continuări ulterioare, și nu să se închidă în sine, așa cum se întâmplă cu faptul divers. Transmisia directă este determinată, în dezvoltarea ei
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
3 383, p. 6). Cele două defecte ale expresivității jurnalistice sunt: poncifele, retorismul și emfaza (abuz de elemente și figuri stilistice): M. Tupan observa că studiul atent al literaturii române dezvăluie numeroși autori care își iau drept modele scriitori cu potențialități comice sau inventate de semnatari. O condiție obligatorie în astfel de cazuri e aceea ca satirizații să aibă notorietate publică, suceli și excese, necesare portretizărilor. Ți, cu cât acestea sunt mai evidente, cu atât opera ce le înglobează e mai
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
simulare pare a fi computerul, el însuși un simulacru al funcționalității și performativității (cei drept, maximizate) a creierului uman. În al doilea rând, realitatea virtuală are ca specificitate nu simpla reproducere a unor modele reale, ci deschiderea unui evantai de potențialități prin depășirea proprietăților lucrurilor reale. Într-un muzeu virtual, putem manevra altfel tablourile, intrând în structurile lor interne, fapt de neimaginat într-un muzeu real. Pentru alții, realitățile virtuale constau în producerea, prin instrumente sofisticate, a unei cvasirealități, ca urmare
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
integrative (Uniunea Europeană!) presupune o standardizare, respectiv o virtualizare a unor ansambluri ce se fac și se refac necontenit, indiferent de decalaje temporale sau spațiale. Organizarea virtuală a unui ansamblu existențial comportă o serie de caracteristici ce trebuie avute în vedere: potențialitatea de a intra în legătură sau în „sinergie” informațională cu un număr mare de parteneri, fiecare aducând cu sine percepții, poziționări și capitaluri informaționale noi; posibilitatea manevrării temporalității, prin compatibilizarea acesteia cu repere personale și cu constrângeri individuale. Cu această
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
le voi putea pipăi sau mirosi; aș putea conversa video cu persoana iubită, dar nu aș putea-o atingeă). Virtualul intervine în existența noastră ca parțialitate a vieții reale sau a iluziei sau dorului de aceasta. Chiar și hipertextul, ca potențialitate de legături, nu este prezent dintr-odată pe ecranul monitorului, ci doar secvență cu secvență și în funcție de performanțele conexiunilor și ale programelor adiacente. Comunicarea dintre spațiul virtual și cel real ține de complementaritatea/dualitatea existenței noastre, și nu de rigiditatea
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
sperăm că și lumea aceasta va trebui să fie ghidată de coduri clare de ordin deontologic și chiar juridic (acestea din urmă se înfiripă deja). 1.3. Aspecte ale virtualizării educației Educația, ca proces, a mizat și a implicat dintotdeauna potențialitatea. Finalitatea formării viza nu individul actual, ci pe cel virtual, așa cum era el prefigurat la un moment dat. Nu starea prezentă interesa (cu toate că și ceea ce este individul la un moment dat trebuie știut, aceasta fiind o premisă a reușitei educației
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
înclinații diferențiate; interoperabilitatea, adică acea proprietate de transfer al resurselor dintr-un sistem de predare în altul, dintr-un context educativ în altul, de la o secvență de conținut la alta, pentru care valorile respective își păstrează valențele educogene; personalizarea, respectiv potențialitatea instrumentului de a se adecva la diversitatea așteptărilor, a stărilor de spirit, a potențialurilor actorilor implicați în educație. Complexitatea noilor mijloace de învățământ (care, de fapt, nu mai rămân simple suporturi de mediere, ci devin chiar elemente de conținut - și
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
reguli ale formării, dar nu aduc fericirea pe pământ, realizând salturi miraculoase ale educatului în universul cunoașterii. Aceasta are un mai înalt grad de difuzabilitate, dar asimilarea rămâne tot la discreția educatului. Cunoașterea disponibilizată prin rețeaua virtuală este o pură potențialitate, până la acapararea și semnificarea acesteia din partea receptorului. Construcția cunoașterii ține de interioritatea subiectului, de raportarea acestuia efectivă, prin efort participativ și responsabilitate interpretativă. Virtualizarea formării nu lenevește mecanismele interne ale învățării. Școala nu se transformă într-o agora mediatică sau
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
decuplare a acestora de la rigiditatea determinărilor de ordin spațial sau temporal. El induce virtualizare, adică potențare a activităților și proceselor dincolo de stringențele clasice - de spațiu, de loc și de timp. Fiecare se poate „cupla” într-o activitate când resimte o potențialitate maximă de ordin volitiv și performativ. El recompune, pe un plan superior, o serie de activități performante și cu randament maximal, fiind expresia unei economicități și eficiențe fără seamăn. Dacă în mod tradițional, pentru a intra în posesia unei informații
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]