4,003 matches
-
nu a participat cu prea mult entuziasm la inițiativele mele și, În lumina chioară a becului părea o păpușă de cârpă dezmembrată, inertă. M-am aruncat ca un sălbatic În hăurile plăcerii și, Într-un târziu, când instinctele mele se potoliseră am privit chipul femeii, de altfel o cunoștință Întâmplătoare, și m-a cuprins mila. I-aș fi dat bani, obiecte, mâncare, haine, din milă că mi-a cedat Într-un moment de slăbiciune. Ziua următoare se anunța lungă și monotonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lichidul amniotic. Cât de mult semăna cu portretul făcut de Rembrandt, Saskiei! Îi lipsea cununa de flori de pe creștet ți veșmintele ei nu aveau atâta lumină. ,,E o târfă,, , țipi În telefon, dar vocea de la capătul firului Încearcă să te potolească, să-ți explice că ,,târfele sunt Înghițite de valurile vieții, ele nu cară apă În spinare două etaje ca să-ți spele cămășile, ele nu stau la coadă la carne și cașcaval zile și nopți, ele nu miros a litere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai-da-n pără-ssit.... Antoniu Îl ajută să se ridice În capul oaselor, așezându-i cu grijă picioarele pe pământ, lângă pat și vârându-i-le pe rând În ciubotele mizere cu care a venit Încălțat. Respirația lui Kawabata s-a mai potolit după ce a băut ceaiul, iar cuvintele Încep să curgă fără poticneli dureroase și pauze foarte lungi. -Când am părăsit ghetoul, m-am aciuiat o vreme Într-un subsol de bloc , de unde am fost alungat cu amenințări și Îmbrânceli de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
neputință. Foamea zgâlțâie din temelii trupurile ciuntite și sfârșite de sărăcie, și un fior de teamă, ca un cutremur le devastează viscerele. Cei care au primit porțiile se vor ascunde prin cotloanele pe unde Își duc traiul, pentru a-și potoli burțile goale. Dincolo de ghișeul prin care mâncarea iese În chip de porție măsurată cu ochiul, la milimetru, cea care Împarte și-ar pierde din autoritate dacă nu ar zbiera la bieții Înfometați și nu ar amenința din când În când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cozonaci, portocale și carne. A fost o premieră absolută, În acest loc părăsit de civilizație și, de aceea, năvala oamenilor, a avut forța unui uragan și vuietul vântului. Antoniu a asistat de pe margine la acest ,,cataclism,, , a Încercat chiar să potolească ,,furtuna,, , a făcut apel la calm și la demnitate, strigând că Dumnezeu are grijă de toți, dar vuietul a crescut paroxistic, iar păruielile și călcatul În picioare, s-au consumat fără să țină cont de etichete și de rugămințile Înlăcrimate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
celor trei mesageri. Mașina din burta căreia fuseseră scoase Îmbrăcămintea și bunătățile, arăta la sfârșit, ca după un atentat irakian cu bombă, iar mesagerii aveau chipurile livide de efort și de spaimă. Pentru faptul că a Încercat să-i mai potolească pe disperații care se luptau Între ei cu atâta Înverșunare, Antoniu a primit și el, un zaț de la această darnică asociație: câteva haine, un cozonac și niște ouă roșii. De la plecarea Plăcințicăi, Încăperea nu a mai fost atât de curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mititica? Pentru crimă bătrâne. Mi-au dat drumul alaltăieri, după cincisprezece ani, cu o lună Înainte de termen. Știi ce am făcut eu la mititica? Am Învățat să supraviețuiesc, să mă apăr, să nu fiu omorât de alții, și să-mi potolesc nevoia turbată de sex. Eram tânăr când am intrat acolo și onania nu mă satisfăcea. I-am călărit cincisprezece ani, pe toți nenorociții ăia, pe rând. Dacă femei nu existau, m-am mulțumit cu pocitaniile alea de infractori. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din cauza vocalelor. A-ul e dur și vânjos, ca un vârf de munte, pe când o-ul e moale și flexibil, și deschide gura. Se aplecă din nou peste mine. Poate se simțea stânjenită din cauza formulării poetice; poate că nu-și potolise Încă setea. — Și ce zici de „Dora“? Înainte să-mi răspundă, am tras-o jos și am Întors-o spre mine. Numele tău conține aceleași vocale, să știi. — E lipsit de imaginație. Fața Îi ardea, palidă și cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
jura Anton. De Îndată ce gustul pentru lucruri neobișnuite a fost trezit, era greu de satisfăcut. Cerința spectatorilor pentru plăceri exotice era din ce În ce mai mare. Cei care descoperiseră pornirile perverse din sufletele lor continuau să tânjească după noi și noi plăceri, până când Își potoliră poftele. Lecțiile de călărie nu mai erau de-ajuns. Dacă regizorul nu testa limitele propriului său mediu, mai devreme sau mai târziu, cinematografele aveau să se golească. Anton oftă. Era aproape falit, pentru a doua oară În doar câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
loturi mici era plantată varză, buchete greoaie, Împovărate de brumă, În aerul poluat. El vorbi atât de Încet, că ea trebui să se aplece În față ca să-i prindă cuvintele. — N-am nici un motiv să mă tem de dumneavoastră: Era potolit, era sigur pe el și calmul lui o afectă nervos. Protestă cu furie, scoasă din sărite, de parcă inculpatul din boxă, bărbatul plângând de lângă feriga din ghiveci, ar fi fost dăruit brusc cu o misterioasă rezervă de putere: — Pot să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
atinse pe cot și o voce Îi spuse ceva cu blândețe Într-o limbă străină. Ea se Întoarse Împrejur, gata să protesteze, să implore, s-o ia la goană dacă trebuia, și să alerge la vagonul-restaurant, dar teama Îi fu potolită puțin de ochii mari și blânzi ai soldatului. Acesta Îi zâmbi și dădu din cap, arătând spre clădirile gării. Tânăra spuse: — Ce dorești? Nu vorbești englezește? El clătină din cap și zâmbi, arătând iar În aceeași direcție, iar ea văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la noi, la torța lui Nash, care devine tot mai scurtă. Nash stă și se uită cum focul pe care-l ține în mână îi scapă de sub control. Simt căldura pe buze și fumul în ochi. Barmanul strigă: — Alo! Ia potoliți-vă acolo! Și Nash apropie șervețelul în făcări de hârtia cerată și farfuria de carton de pe masă. Și-l apuc de încheietură, de manșeta halatului mânjită cu muștar și de pielea flască și moale, și-i spun bine, zic, potolește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
potoliți-vă acolo! Și Nash apropie șervețelul în făcări de hârtia cerată și farfuria de carton de pe masă. Și-l apuc de încheietură, de manșeta halatului mânjită cu muștar și de pielea flască și moale, și-i spun bine, zic, potolește-te, bine? Îi zic că trebuie să-mi promită că n-o să spună niciodată. Și, ținând între noi făclia care încă mai arde, Nash zice: — Promit. Capitolul 17 Helen se plimbă cu un pahar de vin în mână, aproape gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
am cunoscut mai înainte în birou la mine una înfofolită, gripată, i se vedea doar jumătatea de sus a ochilor și-avea niște picioare... superbe! Dacă nu termin la timp rezervorul, cred că mă-nghite Fă-i curte; ori o potolești, ori o întărîți mai rău. Nțt! face Vlad un gest de respingere. Mă liniștesc. De pe-acum?! rîde Mihai. Astea-s intenții pentru mai tîrziu. Poate... simte Vlad nevoia să se mărturisească, să-și reverse din bucuria așteptării -, nu știu cum va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
late, negre. Toți cei din cursă moțăie, cu bărbiile în piept, legănați de uruitul continuu al motorului. Chiar și actorul, după ce a mai exclamat cîte un "extraordinar!" la fiecare ziar cercetat încă o dată, spre mirarea și neliniștea vecinei, s-a potolit, punînd ziarele și revistele peste geanta de pe brațe. Profesorul și-a încrucișat brațele la piept, închizînd ochii; alături, bătrîna a scos din geantă o basma, a așternut-o pe brațe și s-a aplecat, a luat cățelușa de jos, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe lîngă geamuri, adunîndu-se la spate, precum liniile de forță pe lîngă modelul unui avion, într-un tunel aerodinamic. Să rămînem aici spune arhitectul cînd vede că șoferul pornește motorul. Măcar ne sprijinim de capătul podului. Așteptăm pînă se mai potolește vîntul. Și dacă se rupe capătul podului? întreabă Lazăr. Taci! îi șoptește studenta. Cum să se rupă?! E din beton armat. Armat cu idei și întărit cu rapoarte de depășire a economiilor la metal. Mă mir cum de nu sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
porni. Lazăr își aprinde o țigară, dar cînd vrea s-o stingă, dîndu-și seama că se află în cursă, șoferul întinde mîna și-i cere. Nu spune el încet, zdrobindu-și țigara -, e multă lume, femei, bătrîne... Hai că se potolește arată spre parbrizul în care mai lovesc doar cînd și cînd fulgii. Șoferul pornește. Roțile din spate mușcă nemilos din valurile de zăpadă depuse deja în jurul lor, ajungînd la asfalt, înfig zalele lanțului, urnind cursa printr-o zvîcnitură, aruncînd-o înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se înfierbînte bine. La auzul anunțului din difuzor, repetat de impiegatul venit în grabă, Aura mai că nu s-ar fi desprins de teracota fierbinte, a cărei căldură i-a dezmorțit șalele, scoțînd-o din tremuratul continuu, ce nu s-a potolit nici cu paharul de rom, singura băutură mai de Doamne-ajută din bufetul gării. Un rechizitoriu întreg s-a desfășurat în capul ei, sfîrșind prin cîteva blesteme la adresa lui Radu, pe care și-l închipuie în brațele vreuneia dintre paciente, de la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aș duce acasă, i-aș da cu toporul în cap, să se sature să mai împungă. În ochii lui Radu, ca și cum s-ar petrece aievea afară, în viscol, dincolo de tufele ce mărginesc aleea din fața ferestrei, mama lui trece grăbită, să potolească vaca ce-și scutură furioasă coarnele legate cu lanțul de un țăruș bătut lîngă iesle. Cînd vă apucați de-o operație, să lucrați întotdeauna ca și cum pe masă ar fi mama voastră răsună în urechile lui vorbele repetate atît de des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
momentele lui de zbucium, ca acum, înțelege că nu și-a mai putut reveni. Un timp s-a simțit hăituit hăituit de idee: "un copil cu fata unui reacționar!" -, ocolea lumea, căuta ostentativ refugiu printre cărți, pornirile virile și le potolea singur, bolnăvicios, iar pentru orice femeie ce-i intersecta viața nutrea sentimente cinice; dacă vreuna îi intra în casă, o poseda violent, barbar, pervers, pînă cînd, brusc, așa cum numai pe mările în furtună se mai întîmplă, a devenit calm, senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
necaz, larma și buna dispoziție s-au instaurat definitiv. Andrei umblă printre mese cu canistra și mai toarnă un rînd. Bătrîna cu ochelari a chemat-o lîngă ea pe stăpîna cățelușei să aibă cu cine discuta. Copiii și-au mai potolit foamea, dar observînd paharele ce le-au fost interzise, întind mîinile cu ambiție, ca pînă la urmă părinții să-i lase să-și moaie vîrful degetului arătător, pe care îl duc apoi la gură și-l sug cu plăcere. Actorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
e tot atît de folositor ca și utilul". Drept răspuns, profesorul strîmbă scurt din nas, ca un început de dojană și-și ia paharul, golindu-l. De afară, se aude viscolul învăluind restaurantul, gata să-l smulgă. Cînd se mai potolește, iar pasagerii vor să-și reia liniștiți masa, ușa de la intrare se deschide brusc, smulsă cu putere, iar larma sălii de restaurant este acoperită de mugetul viscolului pătruns înăuntru. Toți întorc privirea într-acolo. În ușă stă un bărbat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a ajuns la ușă și i-a auzit ghearele zgîriind lemnul, pe dinăuntru, ca un semn de întîmpinare, i s-a făcut milă. A început să plîngă, dar nu de mila cățelușei. Abia tîrziu, cînd suspinele i s-au mai potolit, a înțeles că vorba femeii aceleia, de undeva de pe la mijlocul rîndului, grasă, încărcată de sacoșe, probabil gospodină, mamă a cîtorva copii, care i-a strigat că n-ar fi în stare să ia un copil de la leagăn, a durut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
grăbit, uitîndu-se mereu la ceas. Peste două-trei zile sînt în Iași; trec să vă văd. Nemișcată în visarea ei, bătrîna își amintește că era o zi friguroasă de toamnă cînd, auzind soneria, a tresărit, rămînînd un timp locului, să-și potolească inima, căci de trei ani știe cam ce fel de oameni o caută, apoi, impunîndu-și să fie tare, a mers să deschidă: Sărut mîinile! Am învățat că la oraș sînt sonerii a surîs bărbatul aflat în prag -, dar latina încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mozolindu-l, reușind să rupă cîte o bucată de carne, căreia îi dă drumul pe gît aproape nemestecată. Studenta încearcă să le dea carne mărunțită cu vîrful cuțitului, dar copiii refuză îndîrjiți. Abia cînd oasele au rămas goale, se mai potolesc și ei, odihnindu-se puțin în brațele părinților. A fost bună cărnița, Vlăduț? întreabă studenta, luîndu-l pe genunchii săi pe cel din brațele tatălui. Duț arată băiatul spre fratele său. A, tu ești Dan rîde fata. Copilul dă din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]