2,294 matches
-
împreună întreaga copilărie petrecută în satul bunicilor materni, Călățele, județul Cluj. Acolo a vibrat pentru prima dată sufletul ei, sub ochii blânzi ai “măicuței”(bunica), învăluită în dragostea mamei pe care o adoră, în cântul gureșelor rândunele atunci când liliacul e potop de floare, în unduirea ierbii-n miez de vară pe dealuri vălurate de dogoare - făclii de maci de doruri grele,-aprinse, dar și în ruginiul toamnelor sublime și în splendoarea cetinilor ninse. Însă tremurul ingenuu al sufletului de copil s-
MARTIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383459_a_384788]
-
bine fariseii: istoria chiar este pe cale de a-și schimba cursul! Măsura omului tinde să se (im)plinească, ca și Legea lor cea veche; Creația se întoarce în baierele firii ei, dragostea începe să inunde pământul într-un altfel de potop - cel al Harului. Mângâietorul stă la porțile inimii omului; peste mai mult de cincizeci de zile Se va pogorî in forma limbilor de foc. Mai mult decât atât, iadul presimte și el, ca o vietate șireată și vicleană, atacul ce
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > OARBA NEVOIE Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Praștia luminii șuieră prin vreme ca un corb de sticlă beat și fără sens, din potop și milă se mai nasc poeme, sub un glob de ceară rînced și imens. Ultima flașnetă cîntă a speranță, turnuri vechi de apă plîng sentimental, nu mai e nici lapte, nici iaurt sub clanță, Moș Crăciun, o vreme, cică e
OARBA NEVOIE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382829_a_384158]
-
-n flajolet, Șoptea numele tău de floare. Ningea cu fluturi violet Omăt de iriși în grădină Și unui suflet incomplet, Tu-i erai singura lumină. Ningea cu fluturi violet Peste liliachii ruine Și-n orice gând al meu secret, Ningea potop. Ningea cu tine. Referință Bibliografică: Fluturi violet / Daniel Dobrică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2218, Anul VII, 26 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Daniel Dobrică : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
FLUTURI VIOLET de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382907_a_384236]
-
salvarea, Cristina s-a opărit, fă ceva, nu te uita la mine...Cristina-și revine-n simțiri și geme de durere în brațele mamei. -Te doare?... nu te mișca, o să-ți scot pantalonașii să văd ce-ai pățit. Cu lacrimile potop pe obrazul ei, dezbracă fetița și încearcă să o liniștească. -Nu mai plânge, te ducem la spital, să nu te miști. Între timp bunica cheamă salvarea dând un telefon din vecini. Se-ntunecă din nou cerul și ploua mărunt, stropii
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]
-
vin spre dumneavoastră, Stați liniștiți, căci eu ajung mereu, Pe drum chiar voi deschide și-o fereastră, Să vi-l trimit prin gînd pe Dumnezeu. Posibil să mă întîlniți pe stradă ‒ Prin noapte, cu un sfeștnic, lunec blînd, Iar sub potopuri, ca și prin zăpadă, Sub pelerina mea ajung curînd. Atît vă rog, cînd spaima vă cuprinde, În față cînd nu mai vedeți vreun mal, Să v-amintiți c-o mînă vă întinde Un om chiar și pe patul de spital
COLINDĂTORUL de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383072_a_384401]
-
mic i-a și deschis Ușa și-a început a plânge / Amarnic, cu lacrimi de sânge, Făcându-i dar, de cunoscut, / Tot ceea ce s-a petrecut. „Mămucă, uite ce-am pățit, / Ce necaz mare ne-a lovit! Asupra noastră, ăst potop / S-a prăvălit ca și un foc!” Capra prin casă s-a uitat / Și-ancremenit. După ce-a stat Minute bune în neștire / Cu greu și-a mai venit în fire Și l-a-ntrebat pe iedul mic: / „Ce-a fost aici?” „Păi
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
i-o spun, dar m-am abținut: rigiditatea lui ostentativă nu merita complimentul. Un timp, am Încercat să uit de Întâmplarea cu bagajele, urmărind ce se petrecea afară, În proximitatea imediată a geamului mașinii care-și continua lupta inegală cu potopul și aglomerația. Am renunțat: monotonia peisajului se accentua pe măsură ce Înserarea ne Învăluia treptat, dar rapid, făcând inutil orice efort de identificare a traseului. Oricum, În pofida strădaniei taciturnului, În mai puțin de o oră n-aveam nici o șansă să ajungem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
după ore, Însoțit de o fetiță Încrezută care s-a dovedit a fi sora lui Tomás. Mi s-a năzărit să fac o poantă neghioabă despre ea și, cît ai clipi, Tomás Aguilar se și prăvălise peste mine Într-un potop de pumni, care s-a lăsat cu dureri pentru cîteva săptămîni. Tomás era de două ori mai mare, mai puternic și mai feroce decît mine. În duelul acela din curtea interioară, Înconjurat de o mulțime de copii Însetați de lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
chiar un război mult mai pustiitor decât cele de până acum, un hiperconflict cristalizându-le pe toate celelalte anterioare, capabil să distrugă întreaga omenire. Cam prin 2060, cel mai devreme - dacă nu cumva omenirea va dispărea între timp sub un potop de bombe -, nici imperiul american, nici hiperimperiul, nici hiperconflictul nu vor mai fi tolerabile. Forțe noi, altruiste și universaliste, deja active astăzi, vor prelua puterea mondială sub impulsul irezistibil al necesității ecologice, etice, economice, culturale și politice și se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Am mers pe cărare gândindu-mă doar la ochii tăi, respirând numai parfumul tău, care-mi persistă în minte. Acolo sus, un vânt puternic aducea cu el zgomotul tunurilor. Care băteau, băteau, băteau întruna... Am plâns știindu-te sub acel potop de fier și de foc, ale cărui sinistre jerbe de fum și străluciri le puteam zări. Unde ești, dragostea mea? Unde ești? Am rămas acolo multă vreme, ca de obicei, nu puteam să-mi desprind privirea de acest imens câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
autograf. * Horațiu îl desena pe Jerry pe peretele celulei cu o bucățică de săpun. În felul acesta îl va înveseli și pe nea Ovidiu. Ce puteau ei să facă aici, în celulă? Era frig, urât și umed. Era de parcă venise potopul peste lume și ei stăteau ascunși în burta unei Arce pe care animalele se sfâșiau. Nimeni nu se gândea la ei, nimeni nu venea să-i viziteze. Horațiu n-o avea decât pe Contesă, care nu trebuia să afle nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
invadase plaja, alungând soarele orbitor de până atunci. Alergasem să mă adăpostesc sub niște copaci și atunci am simțit În spate acel vânt rece care străbătea vegetația tropicală. Un vânt rece, senzual. Un vânt sec care aducea cu el furtuna, potopul. Picături de ploaie cât palma Începuseră să cadă, spărgându-se la atingerea cu solul. Asta este! Vocea femeii era un avertisment, am gândit. Mă Întrebam cum era posibil ca acea femeie să aibă o astfel de voce. Am Încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu eram În stare de nimic decât să mă las purtat de parfumul acestei femei Încă Îndrăgostite de mine. Era trecut un pic de opt seara și În sfârșit se mai răcorise puțin, printre turnurile din Nishi-Shinjuku adia vântul, și potopul de lumini ale firmelor publicitare creau o atmosferă propice confesiunilor de dragoste. Ferestele zgârie-norilor se reflectau În ochii noștri precum tot atâția aștri lunari dreptunghiulari. — Când Îți spun că ai contat mult pentru mine, o spun cu sinceritate. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Linia vieții Elena Marin Alexe Mi se incălzesc mâinile la flacăra domoală a rugăciunii, care se zbate atinsă de neputință, printre bobițele fierbinți, stropșite în palmele stinghere, înghețate. Odată pornit, potopul lacrimilor își croiește vad, pe făgașul abia schițat spre linia vieții, până la finalul comediei umane, atât de ușor de atins, dar imposibil de perceput, ca o ironie a destinului. Într-un tărziu, umezeala manșetelor mă anunță că am învins.. Mâhnirea
Linia vie?ii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83342_a_84667]
-
că am plecat Din lumea trecătoare La crucea unui apostat S-aprinzi o lumânare Dacă pe fila unei cărți Citi-vei versuri sumbre Pierdută în singurătăți Să nu te temi de umbre De-ți va fi dat să mai auzi Potop de vorbe grele Privirile să le ascunzi Cu-n braț de micșunele De-i auzi un cânt duios Când vântul e rapsodul Eu pe-un tărâm neprietenos M-oi înfrăți cu glodul Când vei afl a c-am tipărit Coperta
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
văzut, Din senin cum s-a pornit Să fulgere, să trăsnească, Norii să se răscolească, Să cadă ploaie cu piatră... Of!... și furtună blestemata La pământ totul culcă, Cerul mi se-nnegura... Prin păduri vântul strigă, Glasul crâncen îi era, Potop mare mi-aducea... Apa-n valuri îmi creștea Și fără milă îmi lovea Podul, pe care-l smulgea, Când pe el nuntă trecea, Când pe el nuntă trecea. Iar pe malul celălalt Mirele, -n albu-mbrăcat, Cu spaimă mi se uită
MIREASA DE LA NAMOLOASA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364492_a_365821]
-
rebele Și curg din streșini, apele șiroaie Să simt sub pași asfaltul cum se-nmoaie Cum cad din ceruri curcubeie grele Planeta de păcate să se spele Să intru ud la mine în odaie, Să văd cum fuge lumea de potop Și deschizând umbrelele zălude Să-mi cure apa șiroind din clop, Ca din veșmântul unei paparude Să curățească toată răutatea Care-a cuprins din rădăcini cetatea! Referință Bibliografică: Îmi place toamna / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284
ÎMI PLACE TOAMNA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364509_a_365838]
-
atât de cald... Patricia Lidia 37 prins între garduri și pietre zburătoare - Platon resemnat 38 de mâine sigur nu îmi mai fac căruță - iarnă fierbinte Gabriela Beldie 39 vreme de moina - o duzină de smiley pe omul de nea 40 potop de ninsoare - deodată-n pădure numai mesteceni 41 noapte geroasă - manechinul din vitrină doar în bikini Cezar F.Ciobica 42 pe crucea nouă primul strat de zăpadă - numele mamei... 43 micul cerșetor - primii stropi de ploaie în palmă întinsă 44
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361394_a_362723]
-
de mamă Cerul nu se vede, nu se văd nici nori, Uraganul Sandy e la trecători Nicio vietate nu ar îndrăzni Să-l privească-n față, mai bine-ar muri! Urlete lugubre aleargă-n galop Toată lumea crede că-i “noul potop” Pus-a stăpânire pe-un pământ pierdut Uraganul Sandy, cum s-a și văzut În scurte reprize zgomotul apune, Dar e prematur pentru o minune A fost un răgaz - câteva minute! Căci iar se aud urletele slute Picurii de ploaie
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
cerul ca plumbul zburdă spiridușii Spumegă anarhic valuri înnegrite La glasul stihiei nezăgăzuite Neguri ca de moarte acoperă malul Vântul devastează întreg litoralul Marea zbuciumată lovește cu sârg Maluri părăsite de întregul burg Nourii coboară înghițiți de ape A venit potopul, adio agape! Ascunse în grinduri vietăți de ceară În zadar se roagă soarelui s-apară Nimeni nu cunoaște ce gândește Sfântul Căci s-au luat la harță cerul cu pământul. AȘTEPT ZÂNA MĂRILOR Aștept la hotar de ape să văd
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
în sufletul meu țipă Disperarea în amurg. Plânge parcă peste lume Tristul lumii demiurg, Lacrimi magice, postume Se preling, pe gene-i curg. Cerul e ca o cisternă Care scaldă-n ochi ciclopul, Ca o stranie cavernă E pământul în potopul Revărsărilor de apă. Vom reinventa înotul Într-un univers de-o șchioapă Pe pământul cât e stropul... Referință Bibliografică: Plouă azi / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 914, Anul III, 02 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
PLOUĂ AZI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363874_a_365203]
-
30 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Tangoul înstrăinării bate pași pe poteci, În valuri se-apropie seara din zarzării reci. Cad fluturi amețiți lovindu-se în geam, Sufocați de bezna în care eu mă destram. Înot la întâmplare într-un potop de venin, Un sânge se scurge din raza tulpinei de crin. Mi-e setea ascunsă în găleata cu stele, Iat tu, iubito, porți pe deget noi inele. Trupul tău mai miroase a sfioase petale De parcă duci în brațe o feerică
TANGOUL ÎNSTRĂINĂRII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363951_a_365280]
-
momentul secerișului, atunci când urmează despărțirea neghinei de boabele de grâu? Păi tocmai acest seceriș ar putea fi materializat într-un război mondial ori într-un cataclism, deci ar putea urma acea epurare spirituală (și umană) în masă, un soi de potop biblic ajustat la vremurile de acum. În acest caz, curios aș fi să aflu dacă “slugile Răului” vor fi pedepsite pentru ceea ce au săvârșit sau nu vor păți nimic pentru că acestea au fost doar o parte din marele plan al
SLUGILE RĂULUI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364053_a_365382]
-
de omolog; O viperă cu corn ... și-urmă scandalul; Un foarte mândru cripto-zoolog, Ce studia ființe fabuloase, Născute-n hăuri sumbre, tenebroase, Veni cu probe dintr-un terfelog ... Iar Noe, spre a trece totuși hopul, Ceru să-nceapă mai curând potopul! RETROCEDARE Trezindu-se de dimineață, țapul Cel logodit ajunse prea departe De capra neagră; visele-i deșarte S-au spulberat când înghițise hapul ... Înțelegând c-averea îi desparte Simți că-ncepe să îl doară capul Și - spre-a-și contra
SONETE (3) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362843_a_364172]