573 matches
-
pășit înainte. În stânga noastră era un drum de țară pe care trecea un om cu o căruță cu cai. Nu mi-a dat prin minte să strig, să mă ajute să-l duc până la halta Ulmi. Aproape de aceasta era un povârniș abrupt cu niște scări. Am dus bagajul sus, dar când mă întoarceam, lam văzut din nou leșinat. Avea a doua criză comițială. L-am trezit cum am putut și, mai mult în spate, l-am târât pe scări în sus
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ale căror forme elegante se desenează albe pe cerul albastru. În fundul văii se află o pajiște străbătută de Bahlui, pârâiaș ce se varsă în Prut la zece leghe de aici. Șoseaua taie valea perpendicular și ajunge prin mahalale până la poalele povârnișului unde începe orașul. Iașul a fost ars de atâtea ori, încât nu ne mirăm să vedem că aproape toate casele sale sunt noi. Precauția de a așeza un butoi umplut mereu cu apă la colțul fiecărei străzi se datorează frecvenței
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
a ajunge acolo, se traversează platoul Copoului, de unde se coboară deodată într-o vâlcea părăginită și aridă. Pe drum, am fost înveseliți de întâlnirea cu o patrulă de jandarmerie, comandată de un ofițer; oamenii își conduceau caii, urcând cu greu povârnișul pe jos; era o căldură dogoritoare, așa că ofițerul mergea în fruntea trupei sale cu o enormă umbrelă deschisă, cu chipiul sub braț și o basma de batist în mână; nu lipsea decât un evantai pentru a completa acest tablou. Tot
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Frumos este singurul târg notabil cale de zece leghe de jur-împrejur; s-a format aici un centru de schimb între produsele din Moldova de sus și mărfurile ce urcă de la Galați prin cele două văi inferioare. Drumul urcă apoi abrupt povârnișul dealurilor împădurite, al căror vârf marchează frontiera dintre aceste văi; coboară după aceea printr-o pantă mai lină spre Siret, pe care îl traversăm pe o plută pentru a ajunge la Roman, capitală de ținut, așezat la confluența Siretului și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ați trăit, ca toată lumea; astfel, pe când un cer azuriu saluta ferice sărbătoarea din 4 ianuarie, străzile, printr-un infam contrast, păreau să protesteze împotriva veseliei publice; acoperișurile plângeau; solul crăpat se topea în râuri; lacuri de apă gloduroasă apăreau pe lângă povârnișuri de neîmblânzit, excluzând ideea însăși de locomoție. Lucru incredibil! Dughengii, dornici să contribuie la distrugere, spărgeau cu lovituri de cazma, sub picioarele trecătorilor, trotuarele de gheață, singurele care le mai ofereau adăpost; între timp, acoperișurile încărcate de proiectile amenințătoare îndepărtau
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
trăsură deschisă, la ieșirea sa de la adunare, avându-l alături pe prefectul de poliție, dl N. Bibescu. Mitropolia, unde se țin ședințele adunării legislative, se află pe un deal care domină Bucureștiul. La câțiva pași de poarta principală începe un povârniș abrupt care îi obligă pe vizitii să-și stăpânească caii. Asasinul profită de această oprire pentru a se repezi, ținând un pistol cu două țevi, pe care îl descărcă de la o distanță foarte mică asupra președintelui consiliului. Dl Catargiu, lovit
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
și Fernande, și să plece amândoi departe, dincolo de mare. OASPETELE Învățătorul îi privea pe cei doi oameni cum urcă spre el. Unul era călare, celălalt mergea pe jos. Nu apucaseră încă pe cărarea pieptișă ce ducea către școala înălțată pe povârnișul colinei. Se chinuiau din greu, înaintând cu mare încetineală prin zăpadă, printre pietre, pe întinderea nesfârșită a podișului înalt și pustiu. Din când în când, calul se poticnea. Nu se auzea încă, dar se zăreau șuvițele de abur care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nu mai era nimeni. Daru șovăi. Soarele se înălțase acum de-a binelea și începea să-i ardă fruntea. Învățătorul făcu calea întoarsă, la început cu pas nesigur, apoi cu hotărâre. Când ajunse pe colină, era lac de sudoare. Urcă povârnișul aproape în fugă și se opri gâfâind, în vârf. La miazăzi, întinderile de piatră se desenau limpede sub cerul albastru, dar la răsărit, peste câmpie, începea să se înalțe un abur cald. Și în această ceață ușoară, Daru, cu inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
doua, pe dreapta, se zărea, în ceața ușoară, un turn construit din grinzi cioplite grosolan. Din vârful turnului pornea un cablu metalic, invizibil la bază, dar care pe măsură ce cobora în lumina farurilor, strălucea din ce în ce mai puternic, spre a se pierde în spatele povârnișului care tăia șoseaua. Mașina încetini și se opri la câțiva metri de barăci. Omul din dreapta șoferului ieși, trudindu-se, din deschizătura, prea strâmtă pentru el, a portierei. O dată ajuns afară, lângă mașină, doborât de oboseală, înfipt greoi pe picioare, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de barăci. Omul din dreapta șoferului ieși, trudindu-se, din deschizătura, prea strâmtă pentru el, a portierei. O dată ajuns afară, lângă mașină, doborât de oboseală, înfipt greoi pe picioare, părea că ascultă mersul încetinit al motorului. Apoi se îndreptă în direcția povârnișului și intră în conul de lumină al farurilor. Se opri în vârful povârnișului, cu spatele uriaș proiectat pe întunericul nopții. După o clipă, întoarse capul. Fața neagră a șoferului lucea deasupra tabloului de bord, surâzătoare. Omul făcu un semn. Șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
el, a portierei. O dată ajuns afară, lângă mașină, doborât de oboseală, înfipt greoi pe picioare, părea că ascultă mersul încetinit al motorului. Apoi se îndreptă în direcția povârnișului și intră în conul de lumină al farurilor. Se opri în vârful povârnișului, cu spatele uriaș proiectat pe întunericul nopții. După o clipă, întoarse capul. Fața neagră a șoferului lucea deasupra tabloului de bord, surâzătoare. Omul făcu un semn. Șoferul întrerupse contactul. O liniște adâncă și răcoroasă se lăsă peste drum și pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
bine, zăreai, totuși, pe acel mal încremenit, o lumină gălbuie care părea flacăra unei lanterne îndepărtate. Uriașul se întoarse către mașină și făcu un semn din cap. Șoferul stinse farurile, apoi le aprinse, începând să semnalizeze la intervale regulate. Pe povârniș, omul acum se ivea, acum dispărea, mai înalt și mai masiv cu fiecare înviere. Deodată, de cealaltă parte a fluviului, la capătul unui braț nevăzut, o lanternă se înălță de mai multe ori în aer. La un ultim semn al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
acum dispărea, mai înalt și mai masiv cu fiecare înviere. Deodată, de cealaltă parte a fluviului, la capătul unui braț nevăzut, o lanternă se înălță de mai multe ori în aer. La un ultim semn al celui care pândea de pe povârniș, șoferul stinse definitiv farurile. Mașina și omul dispărură în beznă. Acum fluviul era aproape vizibil, sau, mai curând, se zăreau câțiva dintre lungii lui mușchi lichizi, care străluceau în răstimpuri. De fiecare parte a drumului, nespus de aproape, se desena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe el, și desfășurară un fel de punte rudimentară, al cărei plan înclinat acoperi partea din față a plutei. Omul se întoarse la mașină și se urcă în ea, în timp ce șoferul punea motorul în mișcare. Mașina se cățără încet pe povârniș, se profilă o clipă pe cer, apoi se înclină către fluviu, începând să coboare. Cu frâna pusă, înainta încet, alunecând ușor pe noroi, oprindu-se, apoi pornind din nou. Străbătu debarcaderul cu zgomot mare de scânduri săltate, ajunse la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
văzu nevoit să promită că va mai chibzui. Apoi hotărâră să viziteze cartierul de lângă fluviu. Fluviul își revărsa apele gălbui peste malurile joase și alunecoase. Lăsaseră în urma lor ultimele case din Iguape și acum se găseau între fluviu și un povârniș înalt și abrupt, de care se agățau colibe de ramuri și de chirpici. În fața lor, la capătul povârnișului, ca și pe celălalt mal, începea, pe neașteptate, pădurea. Dar albia apelor se lărgea văzând cu ochiul printre copaci, până la o linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
apele gălbui peste malurile joase și alunecoase. Lăsaseră în urma lor ultimele case din Iguape și acum se găseau între fluviu și un povârniș înalt și abrupt, de care se agățau colibe de ramuri și de chirpici. În fața lor, la capătul povârnișului, ca și pe celălalt mal, începea, pe neașteptate, pădurea. Dar albia apelor se lărgea văzând cu ochiul printre copaci, până la o linie nedeslușită, de un cenușiu gălbui, marea. D'Arrast se îndreptă în tăcere către povârniș, al cărui perete purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
În fața lor, la capătul povârnișului, ca și pe celălalt mal, începea, pe neașteptate, pădurea. Dar albia apelor se lărgea văzând cu ochiul printre copaci, până la o linie nedeslușită, de un cenușiu gălbui, marea. D'Arrast se îndreptă în tăcere către povârniș, al cărui perete purta urme încă proaspete ce arătau până unde se ridicase apa în diferite rânduri. O potecă plină de noroi ducea la colibe. În fața lor, câțiva negri priveau în tăcere la noii veniți. Câteva perechi se țineau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
încă proaspete ce arătau până unde se ridicase apa în diferite rânduri. O potecă plină de noroi ducea la colibe. În fața lor, câțiva negri priveau în tăcere la noii veniți. Câteva perechi se țineau de mână și, chiar pe marginea povârnișului, în fața adulților, un șir de copii de vârstă fragedă, cu 'pântecele umflat și cu picioarele subțiri, își holbau ochii rotunzi. Când ajunse în fața colibelor, d'Arrast îl chemă cu un semn pe comandantul portului, un negru mare și surâzător, îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și zbârcită. Avea trupul încă tânăr, umerii uscați și zdraveni iar sub pantalonii de pânză și sub cămașa zdrențuită i se ghiceau mușchii puternici. O luară înainte, urmați de comandant și de mulțimea negrilor, și se cățărară pe un nou povârniș, și mai abrupt, pe care colibele din pământ, din cutii de tinichea și din trestie se țineau atât de greu că trebuiseră întărite cu bolovani. În drum se întâlniră cu o femeie ce cobora pe cărare, alunecând din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
umeri, se îndepărtă. Noaptea era plină de miresme răcoroase. Deasupra pădurii, stelele rare ale cerului austral, învăluite într-o ceață nevăzută, licăreau slab. Aerul umed era apăsător. Totuși, la ieșirea din colibă, părea de o minunată prospețime. D'Arrast urcă povârnișul lunecos și ajunse la primele colibe, poticnindu-se ca un om beat pe cărările pline cu gropi. Dinspre pădure venea un vuiet stins, întregul continent se înălța în noapte, și d'Arrast se simțea năpădit de un soi de greață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în urma lui, nu se mai auzea decât un vuiet nedeslușit. Piatra începea să-l apese dureros pe țeastă și, spre a se mai ușura de greutate, avea nevoie de toată puterea brațelor sale uriașe. Când ajunse la primele străzi de pe povârnișul lunecos, umerii îi înțepeniseră cu totul. Se opri și ascultă. Era singur. Își potrivi bine piatra pe foaia de plută și coborî cu pași prevăzători, dar hotărâți, spre cartierul colibelor. Când ajunse, gâfâia și brațele îi tremurau în jurul pietrei. Grăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
tremură pe claviculă, urcă, palpează pulsul stins al venelor. Pe cuier atârnă o geantă de vânătoare, din piele roșcată, și căciula cafeniu-roșcat. Salvele ploii se întețesc, furia cerului mă caută. În obrazul de argilă roșcată, cu porii mari, se deschid povârnișuri și văi, căderi abrupte, taluzuri tandre, coline arse de vânturi. Văd ceafa viguroasă, lobul îndelung ornamentat al urechii, ascult murmurul pe care îl deapănă, ca un ceasornic înfundat, lunecarea cadențată a trenului. Fruntea rugoasă a femeii, surâsul imaginar ; m-ar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un militar viteaz, ale cărui cuvinte să zguduie și să convingă sufletele militarilor din juriu... Klapka?... Cine știe dacă nu Klapka e pricina prăbușirii?! El a venit cu pădurea spânzuraților și i-a picurat în inimă îndoielile... Viața e un povârniș cu un capăt în cer și cu cellalt în neant. Omul trebuie să facă imense sforțări să stea în picioare, iar când a început prăvălirea, nimeni nu-i mai poate reda echilibrul. " M-am amăgit cu vorbe, parcă viața s-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lui Dosoftei mitropolitul? Nu mai există nici un semn că la 1749 aici în chiliile din jur a fost înființată o școală românească care va ajunge una din cele mai însemnate din Moldova! Toate s-au dus cu multă ușurință pe povârnișul timpului... În dreapta intrării în biserică, cu margini sfărâmate, semn că a fost scoasă din zidul vechi cu târnăcopul, se află vechea pisanie a bisericii, încadrată de un pervaz din piatră pe care cu greu se poate citi o scriere filiformă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
te cutremuri de simplitatea complexității (deși pare un paradox!) și a enormului volum ideatic, ce-l poate degaja această aparentă economie de cuvinte ce ar trebui să ocupe un spațiu mai întins cu dialoguri și monologuri. Cititorul va aluneca pe povârnișul unui text nefrânat de rigorile punctuației, ce te va duce cu gândul la Jois, Marchez și Baboi. Subtilitatea narațiunii lasă impresia unei cărți fără subiect, la prima vedere, lipsită de clasicul conflict, compusă din secvențe, în care fantasticul se îmbină
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]