7,476 matches
-
disprețul pentru politicienii pe care se prefac a-i servi! Că d-nii Năstase și Iliescu n-au înțeles nimic din lecția istoriei, îi privește. Să nu se mire dacă, mai devreme decât își închipuie, vor simți cum se cocârjează sub povara insuportabilă a unicei caste coerente din România. În loc să facă gesturile normale pentru salvarea țării - privatizarea necondiționată și vinderea fulgerătoare a întreprinderilor -, ei trag de timp, cu complicitatea acelei secțiuni a societății pe care pot pune cea mai fragilă bază: securiștii
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
ca zăpada, nici enormi elefanți, ci mai mult decât aceștia: pe înșiși triumfătorii! Acesta este adevăratul triumf, să-i domini pe dominatori! Asta înseamnă să fii ostașul lui Hristos! MAJESTATEA SA: Simt puterea ca venind de altundeva. MARELE PREOT: Sfântă povară moștenirea lui David. Ești pregătit să vii pe tronul celor vii? MAJESTATEA SA: În familia noastră deopotrivă sunt reunite măreția regilor și sacralitatea zeilor. GENERALUL: Anunțăm lumii întregi că anul acesta s-au săvârșit în țară minuni peste minuni. Pe
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
erou acum adult, faptul că a fost cândva copil, poate fi un drum pentru înțelegere. Am adesea tendința să scriu despre personaje mai în vârstă ca mine (cu toate că nici eu nu întineresc!): cred că am un anume respect pentru greutatea, povara experienței. Oricum, am convingerea că nu e nimeni numai ceea ce vedem într-o anume etapă. Adunăm în noi multe euri vechi, chiar și atunci când credem că ne-am dezbărat de ele. Așa că în bătrân găsim încă tânărul și copilul. Straturile
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
mașinii hidraulice. Cămăruța lui sordida e un depozit de cărți îngrămădite pretutindeni, ca o fortăreața menită să-l apere, odată ce s-a refugiat înăuntrul ei, de lumea de-afară. Dar aceeași fortăreața amenință să se prăbușească, să-l strivească sub povară ei: peste zi, Hanta hrănește presă hidraulică, dar seară, cînd vine acasă, uriașă bibliotecă recuperată devine ea o simbolică presă hidraulică gata să-l devoreze. Culcat pe spate, în patul sau strimt, Hanta privește în sus și împrejur stiva de
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
prăbușească asupra lui, ca o sabie a lui Damocles ordonînd revanșa rîndurilor distruse în fălcile mașinii. Deși salvează zilnic o carte, și în felul acesta garantează supraviețuirea în abstract a unei lumi altminteri pe cale de dispariție, Hanta e copleșit de povară unei culpabilități pe care nimic nu o poate îndepărta. Pentru fiecare carte salvată, altele sînt distruse. Dar mai presus de orice, între presă hidraulică și cămăruța ticsita de cărți niciodată nu se va stabili un echilibru. Fiecare capitol, cu excepția ultimului
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
Poema fără erou și Recviemul. Abrogarea Rezoluției și reabilitarea oficială a creatoarei o va face, la douăzeci și doi de ani de la dispariția acesteia, Mihail Gorbaciov, în 1988. Lumea care înțelege necesitatea acestei recuperări este una care se destramă sub povara propriei lipse de legitimitate. Ca să poată reapărea Ahmatova trebuia să dispară universul pe care ea îl critica. însă o dată cu destrămarea acestuia se pierde și cheia de lectură a celor mai profunde și mai ermetice poeme ale ei. Poema fără erou
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
circulă prin presa campaniei electorale din 2000. Nimeni n-a înțeles ce se întîmplă, dregătorii făceau politică, neguțătorii își vedeau de afaceri, tinerii de dragoste și țăranii de ogorul lor. Numai istoria știa că nu va mai duce multă vreme povara acestui stîrv în descompunere, neamul acesta care are toate însușirile în afară de cea capitală: instinctul statal. Crima elitelor conducătoare românești constă în pierderea acestui instinct..." Să punem, în loc de instinct statal, autoritate, și vom vedea că istoria se repetă. Nu istoria atotștiutoare
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
peremiștilor va beneficia PSD-ul. De altfel, între aceste două partide există o înrudire certă: o bună parte a activiștilor pesedei funcționează după ritmul biologic al xenofobiei și extremismului, după cum suficienți membri ai partidului vadimiot ar fi schimbat oricând eterna povară a opoziției cu o guvernare alături de iliescani. Avându-și, și unii, și alții, originea în vechile structuri securisto-peceriste, s-au întrajutorat și protejat reciproc de minune ori de câte ori s-a îngroșat gluma. Chiar în clipa de față, prezența lui Năstase și
Lumea după Vadim by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11895_a_13220]
-
concentrice ale existenței sale - sumă de personaje, de roluri, de amintiri, de aplauze, de singurătăți. Ce este, la urma urmelor, actorul? O vulnerabilă alcătuire, o structură labilă care nu-și mai aparține, care este în fiecare seară altcineva, care duce poverile și cuvintele altcuiva, care rîde de bucuria altora, care poartă costumele și înfățișările tuturor și care se îndepărtează, seară de seară, de el însuși. Atît de sigur pe sine, de puternic, de cuceritor pe scenă, atît de singur, de bîntuit
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
armonie a dizarmoniei: "Mă uit la resemnare, în mijlocul rotund/ Prin care zăvorîre mă scufund,/ Și iată, începutul ca un munte/ Explodează în cosmosul împlinit./ Mă dezgolesc, mi-e carnea vid/ Și plină de somnul unde/ în letargia punte peste punte/ Povara e mai grea de sine, dar înaripată,/ întoarsă către fîntînă./ Acolo pacea ca război (o, spaima tremurînd pe mînă!),/ Pace, război și spaimă, una într-alta se ascund" (Stigmatul care cîntă). însă fenomenul cel mai tulburător îl reprezintă aci (ca
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
căminul un paradis etc. Ceea ce-i cangrenează viața idilică sunt depresiile, realitatea care, deși refuzată cu obstinație, își cere zgomotos dreptul la cuvânt: copiii - departe de casa părintească, un soț bolnav de Parkinson și pradă demenței senile galopante, așadar, o povară greu de îndurat, o casă care se prăbușește în paragină, o croazieră plănuită minuțios și ratată, în cele din urmă. La toate acestea se adaugă, apoteotic, un Crăciun pe care îl visează, după cum spune unul dintre copiii ei, cu aceeași
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
e prins în responsabilitățile sale (fără să-și dea seama, e copia fidelă a tatălui) și nu vede decât partea economică a lucrurilor: mutați-vă într-o casă mai mică, mult mai ușor de întreținut, de ce vreți să fiți o povară pentru voi (și pentru noi, a se citi). Prins la mijloc în eternul conflict soacră-noră, Gary e măcinat de scurte perioade de depresie pe care și le stinge în paharele de Martini, fără să reușească a alunga sentimentul vinovăției. Mijlociul
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
Lipsa totală de logică a întâmplării. Și, la urma urmei, care să fi fost motivul? La nouă-zece ani, logica nu iartă. Mai târziu, cu anii, învățând carte, și apucându-mă și eu să compun versuri, conștient, dar și chinuit de povara de a lua măsura potrivită unui cuvânt sau altul, am fost frapat de acest uriaș perfect simplu eminescian,...privii... La geamul tău ce strălucea, PRIVII atât de des... Nu...am privit ; nu... privisem. Ar fi fost prea apăsat, prea definitiv
Perfectul simplu (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11975_a_13300]
-
următoare cînd vor fi consacrate cele două game ale sistemului tonal: gama majoră și gama minoră. De aici și pînă la dodecafonism nu a mai fost decît un pas, săvîrșit în anii '30 ai veacului trecut cînd s-a instaurat povara unui singur mod - totalul cromatic - ce a funcționat într-un regim temperat (sever și impalcabil), și care a estompat pînă la suprimare, fie printr-o croială atonală ori serială, fie prin brodarea clusterelor sau texturilor microintervalice, generozitatea unor ethosuri născute
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
încearcă, Și drum îmi fac cu bățul nedecis, Eu, care-ntrezăream un paradis Ca o bibliotecă vastă. Parcă Ceva, desigur, care nu se poate Hazard chema, aceste lucruri toate Le stăpînește. A mai fost cîndva Un om care-a purtat povara-mi grea. Prin lente galerii orbecăind, Nedeslușită simt o sacră spaimă Că-s celălalt, defunctul, ce se-ngaimă, Același drum și-același timp urzind. Dar care dintre noi a scris poema Acestui eu cu osebite nume? Ce importanță poate-avea un
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015 Toate Articolele Autorului O, mamă iubitoare, de griji împovărată, cu-a vieții veșnicie, din noapte poți face zi. Ești universul lumii în suflete de copii. Din blestem dumnezeies îți duci povară-n soartă. Menirea-ți scalzi în lacrimi de patimi și durere, când alții vor să-ți frângă iubirea de ai tăi fii. În veac de nemurire duci iubirea inimii, până când pe chip se-așterne veșnică tăcere. Îți port recunoștință, că
DESTIN DE MAMĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382671_a_384000]
-
aprins prin viață, prin ziuă și prin noapte, femeia când e mamă și-i de fii, iubitoare. Că prin credință este de rău biruitoare, ea va fi prețuită abia-n posteritate. Se stinge-a sa menire ca muc de lumânare, povara să își ducă în lumea nevăzută, neprețuita mamă, de ramul vieții ruptă. Simbol se suferință, de viață purtătoare. La căpătâi, de-a pururi prin vremuri să vegheze un simbol al credinței cu mărturia vieții, o cruce cu-al său nume
DESTIN DE MAMĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382671_a_384000]
-
Cer încărcat-Viciați-. Alteori tentativele de retragere în sine mizează pe o anume moralitate și respect al tradiției ca o perspectivă resemnată ce înlocuiește zbaterea deșertică a lumii, mergând împreună ca vector de adaptare socială. Viața, Poezia, Poetul, Dreptate, Nefericire, Dezordine- Povară, sunt alte poezii care propun ca soluție lirică deșertăciunea, nefericirea existenței sau finibilul asumat: „inerți, tot mai des/ imitând pereții/ lăsându-ne puși de alții/ zi de zi/ fără luptă/ la colț./”( Exiluri de frică). Tudor A. Ursente aduce în
PREFAŢĂ- TUDOR A. URSENTE, FĂRĂ HASHTAG de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382679_a_384008]
-
masă. Stanțele destinului - poem al durerii și speranței, în Litere, nr. 2(107), februarie 2009; Monica Grosu, Cântecele păsării de foc, în „Clipa”, nr. 8, septembrie 2009; Monica Grosu, În vibrațiile harpei, în Acasă, nr. 1-2, ianuarie-iunie 2010; Monica Grosu, Povara toamnei în poeme lirice. „Toamna poemelor”, în Gând românesc, nr. 5(11), ianuarie 2009; Un mare poet prea puțin cunoscut, Alexandru Stănescu, în Cetatea culturală, nr. 1-2, ianuarie-februarie 2010; Monica Grosu, La umbra cuvintelor, în Litere, nr. 9-10. septembrie-octombrie 2012
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
spre jocul de cuvinte și rime, Anatol Covali nu ezită să experimenteze la nivelul limbajului artistic, modelând și creând rime ascendente, muzicale, arborescente (...). Punându-și cântarea în slujba Frumosului și Veșniciei, poetul își asumă rostul unui Don Quijote, ce, aflat sub povara unor vremuri vitrege, găsește puterea de a se aventura într-o cunoaștere a lumii prin poezie și prin muzică.(Monica Grosu) Este evidentă o privire filosofică răscolitoare în multe poezii (...). O combustie spirituală intensă se transmite și poeziei de dragoste
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
pornesc, Se roagă și se pocăiesc. Se-nchină la icoane și la sfinți. Pentru copii, pentru părinți De sănătate, de iertare Se roagă întruna la Iisus La Precista și Cel de Sus. Viața să pară mai ușoară Fără de lacrimi și povară. Aprind lumânări, pun flori În Duminici și Sărbători. Ionel GRECU Referință Bibliografică: PELERINAJ / Ionel Grecu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1526, Anul V, 06 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ionel Grecu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PELERINAJ de IONEL GRECU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382708_a_384037]
-
pământul, buruienile-i trag seva, pângărit a fost Cuvântul Cu sudoarea frunții mele dospesc pita unei zile și mă frâng ca trei nuiele, când dau naștere copilei... Pe Adam îl doare coasta.. iar femeia nu-l ascultă, amândoi își duc povara c-au călcat sfânta poruncă. foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Izgonirea / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1516, Anul V, 24 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
IZGONIREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382745_a_384074]
-
a păstrat-o neschimbată până în zilele noastre. Postul în viziunea ortodoxă este un mijloc de elevație sufletească, de dominare a sufletu¬lui asupra patimilor trupești. Postul îl debarasează și-l ușurează pe creș¬tin de toate ispitele, de balastul și povara uneltirilor celui viclean care aduc “întunecare gândurilor și tulburare cugetelor”. El este o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, un act de cult, este un act de pocăință pentru păcatele săvârșite și un exercițiu care pune început virtuților
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
nemțește ba, mai mult, știa să și gătească mâncăruri specifice maghiare, germane și evreiești. Pe atunci, spune dl Szabo, era ceva absolut normal ca un ghid să se ocupe nu doar cu transportul bagajelor, ci și cu procuratul animalelor de povară, cu pregătirea locului de înnoptare etc. Cum turismul se practica inclusiv primăvara devreme și toamna târziu, ghidul trebuia să sape o groapă destul de mare, să facă în ea un foc mare și să scoată apoi jarul. În groapa astfel încălzită
Agenda2003-21-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281054_a_282383]
-
mai bună decât să ajungă la coșul de gunoi. Când mi-am revenit după o săptămână și am reușit să mă ridic din pat, am avut senzația că sunt nevrednică în toate privințele și că trebuie să-mi iau o povară de pe suflet. Mi-am adunat atunci puterile și am declarat că nu voi mai purta îmbrăcămintea Elenei, că nu mai voiam să par ceea ce nu sunt, că preferam să-mi pun hainele mele, vechi și ponosite, sau cele pe care
Eu am fost ea uneori by Gustavo Dessal () [Corola-journal/Journalistic/2789_a_4114]