25,546 matches
-
vorba de „un exemplu de împrumutare mutuală sau de diferite origini”, face un examen comparativ prin „mai toată Europa”. Alte câteva studii privesc relația dintre literatura de autor și cea nescrisă, ca în paginile în care cercetează sursa populară a povestirii Ciubăr Vodă mâncat de guzani, de C. Stamati, și motivul probei cu cutii umplute cu diferite substanțe, care apare în Neguțătorul din Veneția, de W. Shakespeare. De o mare generozitate, el este cel care „mai mult sau mai puțin” l-
Mozes Gaster în cultura română by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/13157_a_14482]
-
perfect adevărat Ozias: „Adevărul e slab. O poveste inventată care stă în picioare e de o mie de ori mai valabilă decât una adevărată, dar șubredă din punctul de vedere al narațiunii.” (p. 203) Numai că nu e vorba de povestirile însăilate ale bătrânului centenar, ci de discursul romanului în întregul lui care presupune mai mulți naratori și, implicit, cadre și perspective multiple. Prima parte, introducerea în arhitectura acestui roman, construit pe pretextul și cu ajutorul unui jurnal, este un eșec. O
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
mai multe limbi. Din bibliografia ei mai citim: Tăcerea (roman cu care a debutat în 1981), Peisaj cu femeie și mare în fundal (1982), Umbrele scânteietoare (1984), Calul de soare (1989), Arborele cuvintelor (1997), Claviatura (1991), Îngerii (2000). Prin publicarea povestirii de mai jos, care aparține volumului de proză scurtă Istorisiri de văzut și parcurs (2003), dorim să familiarizăm cititorii români cu încă un nume de referință din literatura universală actuală. Bătrâna era nespus de fericită. Păi, nu ducea ea o
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
ficțiune, este în întregime dedicată unei figuri - a transgresiunii, a intruziunii, a întreruperii și chiar a infracțiunii și delictului. După cum știm, această figură cunoscută, apropiată de metonimie și de hipotitoză de către retorica tradițională, se bucurase de cîteva pagini în Discursul povestirii și apoi în Noul discurs al povestirii, dar acum ea este văzută și reînviată într-o perspectivă nouă care reevaluează raportul între figură și ficțiune și găsește în figurile adevărate, autentice (precum metafora, metonimia, hiperbola, litota, antifraza) un embrion, o
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
a transgresiunii, a intruziunii, a întreruperii și chiar a infracțiunii și delictului. După cum știm, această figură cunoscută, apropiată de metonimie și de hipotitoză de către retorica tradițională, se bucurase de cîteva pagini în Discursul povestirii și apoi în Noul discurs al povestirii, dar acum ea este văzută și reînviată într-o perspectivă nouă care reevaluează raportul între figură și ficțiune și găsește în figurile adevărate, autentice (precum metafora, metonimia, hiperbola, litota, antifraza) un embrion, o schiță de ficțiune și, viceversa, în ficțiune
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
ficțiune un mod lărgit al figurii. Ca practică de limbaj, metalepsa, acest adevărat scandal al trecerii dintr-un univers în altul, al amestecului de planuri, va fi considerată „succesiv și cumulativ” din punctul de vedere al studiului figurilor, al analizei povestirii și al teoriei ficțiunii. Așa cum observasem deja în ultimele volume de Figuri (IV și V), reprezentarea este considerată și ea în mod lărgit de către poeticianul-estetician, făcînd loc, alături de reprezentarea literară celei cinematografice, dramatice, picturale, fotografice, de televiziune sau de alt
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
o povestea, o relata, prin formulări de genul „Racine o omoară pe Fedra în actul V”, „Hugo o salvează pe Cosette în volumul I”, în naratologia modernă și, în cazul de față, „genettiană”, metalepsa asumă toate practicile transgresive prin care povestirea de ficțiune poate să treacă propriile ei praguri, interne și externe: între actul narativ și povestirea pe care el o produce, între acestea și povestirile secundare pe care ea le înglobează și așa mai departe. Cu o plăcere și ingeniozitate
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
Hugo o salvează pe Cosette în volumul I”, în naratologia modernă și, în cazul de față, „genettiană”, metalepsa asumă toate practicile transgresive prin care povestirea de ficțiune poate să treacă propriile ei praguri, interne și externe: între actul narativ și povestirea pe care el o produce, între acestea și povestirile secundare pe care ea le înglobează și așa mai departe. Cu o plăcere și ingeniozitate parcă mai mari ca oricînd, Genette parcurge, antrenîndu-l și pe cititor în această aventură a radiografierii
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
naratologia modernă și, în cazul de față, „genettiană”, metalepsa asumă toate practicile transgresive prin care povestirea de ficțiune poate să treacă propriile ei praguri, interne și externe: între actul narativ și povestirea pe care el o produce, între acestea și povestirile secundare pe care ea le înglobează și așa mai departe. Cu o plăcere și ingeniozitate parcă mai mari ca oricînd, Genette parcurge, antrenîndu-l și pe cititor în această aventură a radiografierii unei figuri, toate cazurile și subtipurile ei, probabile și
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
de prezență”, care vine să nuanțeze și corecteze mai vechiul „efect de real” propus de Barthes prin anii ’60; „efectul de prezență” provine din introducerea în mod fictiv a autorului, un Flaubert, un Michelet, într-un loc în care logica povestirii nu i-ar permite să o facă, pentru a prezenta sumedenie de „lucruri văzute”, încălcînd sobrietatea povestirii neutre și distante. Prin toată această „plimbare” propusă de autor printre formele, figurile și efectele de metalepsă, aceasta se dezvăluie ca o figură
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
anii ’60; „efectul de prezență” provine din introducerea în mod fictiv a autorului, un Flaubert, un Michelet, într-un loc în care logica povestirii nu i-ar permite să o facă, pentru a prezenta sumedenie de „lucruri văzute”, încălcînd sobrietatea povestirii neutre și distante. Prin toată această „plimbare” propusă de autor printre formele, figurile și efectele de metalepsă, aceasta se dezvăluie ca o figură a insolitului, a bizareriei, apropiată de paradox, de punerea în abis, în stare să producă un efect
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
și un sociolog de perspectivă, în prezent lector doctorand la Catedra de Sociologie și Asistență socială a Facultății de Filozofie din cadrul Universității „Al.I. Cuza“ din Iași. Sfârșitul anului trecut i-a adus publicarea a două studii. Primul dintre ele, Povestirile vieții. Teorie și documente este o culegere de istorii orale, documentele fiind susținute îndeaproape de aspecte teoretice, comentarii și o critică a acestui tip de cercetare foarte la modă astăzi. Pentru cei care încă nu s-au lămurit pe deplin
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
o critică a acestui tip de cercetare foarte la modă astăzi. Pentru cei care încă nu s-au lămurit pe deplin cum e cu istoria orală, primul capitol al cărții este o foarte necesară introducere intitulată Despre uzul social al povestirii vieții. A doua jumătate a cărții ne prezintă o serie de documente orale despre viața de zi cu zi în întreprinderile socialiste. Cartea nu este o premieră. Astfel de studii însoțite documentar a mai publicat, dacă e să ne restrângem
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
sunt ca și inexistente, Dan Lungu s-a gândit bine să reediteze acel volum. Adăugând câteva proze noi și schimbându-i titlul. Și la relectură, impresiile bune se păstrează intacte. De la aspectul stilistic (frazare fără cusur), până la conținutul în sine, povestirile au forța de a motiva lectura. S-au pronunțat multe, foarte multe, nume ale literaturii universale, și nu numai, cu care scrisul lui Dan Lungu ar avea câte ceva în comun. Cred că aplecarea aceasta spre sursologic nu numai că, făcută
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
Ultimul text al volumului, inedit, este un reportaj din Transnistria, o relatare impresionantă care surprinde nud o realitate cu atributele senzaționale ale unei scrieri perfect absurde. Textul este, de altfel, intitulat Postfață sau despre distanța iluzorie dintre ficțiune și realitate. Povestirile sunt în mare parte, așa cum s-a spus deja, antologabile. Remarc și eu, extrem de selectiv, De-a întunericul, Cinci, cinci și jumătate sau Ca de fiecare dată. Deși par scrise alb, direct, la prima mână, de fapt se poate ghici
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
apropiată atât stilistic, ideologic, cât și temporal). Energic, inteligent și talentat, Dan Lungu este un autor în sensul cel mai larg, de la care ne putem aștepta la multe surprize. O nouă carte de proză, aflu, este în pregătire. Dan Lungu, Povestirile vieții. Teorie și documente, Ed. Universității “Al. I. Cuza”, Iași, 2003. 254 pag. Dan Lungu, Construcția identității într-o societate totalitară - o cercetare sociologică asupra scriitorilor, Ed. Junimea, Iași, 2003. 282 p. Dan Lungu, Nuntă la parter, piesă în nouă
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
toate textele din volumele sale anterioare. Cîteva dintre ele au cunoscut modificări - „tușe de culoare, accente, alt ritm într-o frază“, precizează autorul într-o ludică notă introductivă, urmată de o biobibliografie de o pagină, alcătuită în același spirit, o povestire în sine, prin felul în care e spusă și prin „subiect“: scriitorul e medic, dar renunță la treizeci și trei de ani la medicină și se apucă de literatură. E descoperit de criticul Mircea Martin, publică și primește premii. Proza lui Răzvan
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
O frază a Adrianei Bittel, reprodusă pe coperta a patra a antologiei, rezumă esențial receptarea de care s-a bucurat autorul: „Răzvan Petrescu este, cred, cel mai mare scriitor român în viață“. Cum scrie Răzvan Petrescu? O „rețetă“ desprinsă din povestirea care dă titlul antologiei: „S-o faci în criză. Ca și cum întreaga lume ar fi-n stare de asediu. De parcă totul ar urma să dispară peste o oră sau cel mai tîrziu mîine dimineață, inclusiv cactusul de pe birou pe care nu
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
pulverizezi. Să rîcîi.“. Un astfel de crez artistic sugerează poate un grad înalt de conștientizare a realului. Paradoxal, absența acestuia definește proza lui Răzvan Petrescu. Experiența trăită, incidentul banal și lipsit de orice sens - acesta e subiectul prozelor sale. În povestiri nu se întîmplă nimic, nimic semnificativ cel puțin. Realitatea se dezvăluie necontenit sub formă de șoc, un șoc existențial, atenuat de percepția care, ținută tot timpul la nivel acut, își pierde noțiunea propriei intensități. Naratorul traversează năuc și apatic orașul
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
adus aminte că era ziua mea de naștere. Probabil că din pricina asta mă duceam la sifoane.“ Aș fi putut cita orice alt paragraf. Proza lui Răzvan Petrescu se citește ca un continuum, sacadat doar de modificarea vitezei și a ritmului povestirii. Aceasta în ciuda faptului că autorul schimbă adesea registrele. Șansa, o povestire de patru pagini din primul volum, e alcătuită dintr-un singur paragraf. O pînză deasă care relatează, rece, în fraze lungi, schimbul de cuvinte și gesturile unor muncitori care
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
asta mă duceam la sifoane.“ Aș fi putut cita orice alt paragraf. Proza lui Răzvan Petrescu se citește ca un continuum, sacadat doar de modificarea vitezei și a ritmului povestirii. Aceasta în ciuda faptului că autorul schimbă adesea registrele. Șansa, o povestire de patru pagini din primul volum, e alcătuită dintr-un singur paragraf. O pînză deasă care relatează, rece, în fraze lungi, schimbul de cuvinte și gesturile unor muncitori care lucrează la o gură de canal. Comicul de limbaj, de factură
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
fiziologic, să urineze în craniul întors, „pînă ce lichidul începu să se reverse prin găurile orbitelor. Ceilalți doi priveau fără vorbă, cu un zîmbet strîmb“. Răzvan Petrescu e aici aproape de comportismul nuvelelor de început ale lui Preda. Farsa, a doua povestire din volumul Eclipsa, e o transpunere modernă a poveștii biblice a lui Cain și Abel. Umorul e negru, povestea se joacă cu lipsa de sens - finalul trimite mai degrabă la mitul lui Sisif și la absurda, necontenita repetare a aceleiași
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
pulsiunile» ce-i asaltau raționalitatea sau echilibrul moral”. Și chiar și în cazul lui Tolstoi, „creator absolut”, „sinceritatea profundă, reală” nu în jurnal ar fi mai întâi de găsit, crede N. Breban, ci tot în „operă”, adică în romane, în povestiri, în teatru. Ajungem astfel la celălalt argument brebanian care pledează în favoarea „creației”, a operei de ficțiune, și anume gradul mai mare al acesteia de sinceritate. Nu doar în cazul lui Tolstoi, dar în toate cazurile, opera de ficțiune este „mai
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
și mobilizat pe autorul Memoriilor de acum să se dedice „proiectelor ample, de mari construcții și mai ales de roman în sensul cel mai ambițios”. Este adevărat că la începuturile ei moderne proza românească s-a ilustrat prin nuvelă și povestire, prin C. Negruzzi, în primul rând, ceea ce nu înseamnă că până la N. Breban nu am avut romancieri în sensul cel mai „ambițios”. De la Rebreanu la Hortensia Papadat-Bengescu, de la Camil Petrescu la Mircea Eliade, căruia i se uită romanele și este
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
pe care îl joacă și alte expresii, de tipul: și așa mai departe, tot felu de chestii, mă rog, una-alta, aia... Fenomenul nu e recent; putem găsi atestări ale acestei utilizări în culegeri mai vechi de texte dialectale, de povestiri populare (în citatele care vor urma am simplificat și „normalizat” transcrierea fonetică și punctuația, pentru a le face mai ușor de urmărit). Găsim mai multe exemple în Antologia de proză populară epică a lui Ovidiu Bîrlea: „pe unde ști el
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]