2,388 matches
-
cale de scăpare, zice Brandy. — Lumea, zice Brandy, e leagănul și capcana ta. Asta e după ce am recăzut în eroare. I-am scris agentului meu și-am întrebat care sunt șansele să primesc de lucru ca mano-manechin sau pedo-manechin. Să pozez pentru ceasuri și încălțăminte. La început, agentul îmi trimisese niște flori la spital. Poate reușeam să prestez munci de gambistă. Cu cât de multe îi intoxicase Evie, asta nu știam. Ca să fii mano-manechin, mi-a răspuns el în scris, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe casetă video. — Trebuie, a zis Manus, ca sculamentul să-mi arate mare, dar curul să-mi arate adolescentin. Ia felia de pâine și-o vâră între pielea lui și furca slipului. — Nu-ți face probleme, așa fac ăia care pozează pentru chiloți ca să aibă un aspect mai atrăgător, zice el. În felul ăsta obții o erecție inofensivă și uniformă. Se întoarce din profil în fața oglinzii și zice: — Crezi că-mi mai trebuie o felie? Să fie detectiv însemna să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Întinde mâna, spunând: Înghit atâta ulei de pește încât îmi miroase pielea. Agită fotografia înspre spilcuit, spunând: Miroase-mi mâna. Mâna ei miroase ca orice altă mână, a piele și săpun, a oja ei transparentă. Adulmecându-i mâna, el ia poza. Turtită pe hârtie, doar pe înălțime și lățime, e o vacă grasă îmbrăcată într-o bluziță scurtă și jeans cu talie joasă. Părul ei de dinainte are o culoare comună, șaten. Dacă te uiți la ce poartă spilcuitul, o cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Sau când Jay Smith, interpretul lui Pinky din Poznașii, e găsit înjunghiat în deșert, nu departe de Las Vegas. E genul de satisfacție pe care am simțit-o atunci când Dana Plato, fetița din Harlem vs. Manhattan, a fost arestată, a pozat goală în Playboy, și apoi a luat prea multe somnifere. Astfel de istorii vând ziare oamenilor care stau la coadă în supermarket, tăind cupoane, îmbătrânind. Oamenii vor să citească despre Lani O’Grady, fiica drăgălașă din Opt e de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
trist, pentru că mi-a dat seama că n-o să fiu niciodată În stare să pun pe pânză ce simțeam. Mi-am zis că merită totuși să ncerc, așa că am Întrebat-o pe Nyoman dacă ar vrea să vină să-mi pozeze. Din fericire, a acceptat. Acum n-ajung să aflu culoarea potrivită pentru nuanța pielii ei. Privește. Ar trebui să fie ceva mai deschis. Dar cred că am izbutit să-i găsesc linia trupului. Nu-i la fel ca pictatul după
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
EA așezată pe bancheta ovală îmbrăcată în pluș. Poze, poze, poze") pe care naratorul și personajul le animă după modalitatea filmului, într-o atmosferă sufocată de imagini care trebuie legate între ele: o poză în mișcare e personajul Doinei Popa: "Pozează, își spuse în gînd Carmina, acum pozează, poate nu total dar, oricum, vrea să pară interesantă. Apoi se întrebă îngrijorată ce-i va raporta Sidoniei, femeia avusese dreptate, în jur plutea o atmosferă artificioasă, glacială, un set de imagini ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pluș. Poze, poze, poze") pe care naratorul și personajul le animă după modalitatea filmului, într-o atmosferă sufocată de imagini care trebuie legate între ele: o poză în mișcare e personajul Doinei Popa: "Pozează, își spuse în gînd Carmina, acum pozează, poate nu total dar, oricum, vrea să pară interesantă. Apoi se întrebă îngrijorată ce-i va raporta Sidoniei, femeia avusese dreptate, în jur plutea o atmosferă artificioasă, glacială, un set de imagini ce trebuiau legate între ele, iar Fana nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acolo, să-mi vezi copila. Pe tine te-ar primi cu plăcere, sunt sigură și doar așa, fir-aș a dracului, să mai aflu și eu câte ceva despre dânsa. Fiind numai voi două, în intimitate, poate va renunța să mai pozeze. Ei, ce zici? Îi zâmbea și o privea cu fruntea aplecată spre un umăr, surâdea victorioasă, oare ce izbândă a ei, neștiută de nimeni, repurtase? Parcă era o liceană care încearcă să cocheteze cu maistrul în fața strungului. Sidoniei îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atâta drum zilnic, nu mi-aș plăti nici reparațiile la încălțăminte cu banii din salariu, deși, dacă ar fi doar după mine aș primi și nu de dragul banilor, ci așa, ca să am o ocupație în plus, un orizont mai diversificat. Pozează, își spuse în gând Carmina, acum pozează, poate nu total dar, oricum, vrea să pară interesantă. Apoi se întrebă îngrijorată ce-i va raporta Sidoniei, femeia avusese dreptate, în jur plutea o atmosferă artificioasă, glacială, un set de imagini ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici reparațiile la încălțăminte cu banii din salariu, deși, dacă ar fi doar după mine aș primi și nu de dragul banilor, ci așa, ca să am o ocupație în plus, un orizont mai diversificat. Pozează, își spuse în gând Carmina, acum pozează, poate nu total dar, oricum, vrea să pară interesantă. Apoi se întrebă îngrijorată ce-i va raporta Sidoniei, femeia avusese dreptate, în jur plutea o atmosferă artificioasă, glacială, un set de imagini ce trebuiau legate între ele, iar Fana nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
participante la adunarea Șoimăreștilor: preotul ,,ajuns la vreme rea” nu mai înțelege nimic, femeile mai bătrâne cred că și boierul este ,,de-o lege cu noi” și ,,se închină lui Hristos”, iar bărbații, mai înțelepți, așteaptă în tăcere. Ipocrit, Orheianu pozează în apărătorul răzeșilor: ,,acest domn al nostru știe că Orheiul a dat oștii lui Tomșa, știe că Șoi-măreștii au dat și căpitan și steaguri, și cu toate acestea, m-am milostivit eu șam pus cuvânt să uite toate”... Împăcăciunea pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
decât mine care sunt chiar nemțoaică. Sabina a știut de timpuriu ce va face În viață. A fost prima care și-a pierdut virginitatea din micul nostru cerc de prietene și prima care a luat anticoncepționale și prima care a pozat goală În atelierul lui Szántó. Pozam cu schimbul: o săptămână ea, o săptămână eu. Dădeam artei ce ne dăduse natura. Un fel de joc al schimburilor. Ne amuzam. Szántó desena și ne spunea mereu: Nici nu știți cât valorați, fetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Sabina a știut de timpuriu ce va face În viață. A fost prima care și-a pierdut virginitatea din micul nostru cerc de prietene și prima care a luat anticoncepționale și prima care a pozat goală În atelierul lui Szántó. Pozam cu schimbul: o săptămână ea, o săptămână eu. Dădeam artei ce ne dăduse natura. Un fel de joc al schimburilor. Ne amuzam. Szántó desena și ne spunea mereu: Nici nu știți cât valorați, fetelor! Într-o zi o să fiți cotate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fost ușor Încă de la Început, de parcă asta făcuse dintotdeauna. Nu și cu mine. Oricum, nu intram Într-un Top Ten al orașului, În vreme ce Sabina era mereu pe podium. După fiecare ședință, Însă, mă simțeam tot mai bine. Într-o săptămână pozam, În următoarea priveam. Privind-o pe Sabina uitam că eram și eu dezbrăcată. Uitam de toate imperfecțiunile reale sau imaginare pe care mi le imputam când mie, când părinților, mă simțeam liberă, iar Szántó profita din plin de acele momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În viață. Dovadă faptul că lucra și acum În același atelier, donat de bătrânul Szántó, fost iubit al bunicii ei, Împreună cu sute de desene Înfățișând-o goală În cele mai curioase poziții. Toate desenele erau frumoase. Ea de fapt nu poza. Ea se arăta. Se revela. Și pictorul simțea acest lucru și se ruga lui Dumnezeu să-i lase Încă lumina ochilor În care Iolanda intra ca Într-un râu. Timidă la Început, Încercând apa cu vârful piciorului, fremătând, ducându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu avea cotă pe piața operelor de artă. Deocamdată. Carevasăzică așa, zise ea, fără să pară În vreun fel vexată. Ea ar fi putut intra de câțiva ani pe piața asta. De când o tot invita pictorul din Piața mare să pozeze În atelierul lui. Curul ăsta merită o pânză, Îi zicea el, de câte ori o vedea visând În fata țigăncilor care se lăfăiau În rame sculptate, lângă un izvor din care se adapă un pui de căprioară. I se făcea rău văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la 23 August, la 7 Noiembrie... Mai degrabă afemeiat și bețiv. Sfînt afemeiat și bețiv? Dar fiica lui? Marusia? MÎndră, distantă. Te obliga la respect. Și eu care credeam... că... Ce naște din pisică... Te Înșelai, bătrîne... Și poza? Poza? Poza! Cu poza e așa că... Îmi amintea de cineva drag mie. Dacă nu venea războiul, aș fi putut fi eu tatăl Marusiei. Ar fi chemat-o altfel, desigur, și... Dar ar mai fi fost ea oare? Așa cum mă cunosc eu acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
galbenă cu negru, care trăiește înăuntrul propriei sale bule de plexiglas etanșe. În jurul lentilei e un manșon de plastic galben, fixat cu șase șuruburi argintii. În loc de vizor, are deasupra un reticul pliabil din plastic și butonul pe care apeși ca să pozezi este, în principiu, un piston. Acum că-l cumpăraserăm și că stătea pe masa cafenelei, alături de noile noastre cărți și de frappé-uri, mi-am dat seama că-mi plăcea. Era zgâriat și murdar și probabil că nu funcționa, dar îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lui Leonte Răutu, un călău sinistru al culturii române, vorbesc de "ieșirea din grotele comunismului". Nerușinarea persecutorilor în a-și declara vinovate victimele se varsă peste tot și toate. Autori morali (ce-o căuta aici vocabula asta, moral?) ai crimelor pozează în inocenți. Da, nerușinarea e principala trăsătură a democrației cu față brucană. Profetologul ne-a pregătit alt "canon". Ni-l expune, ipocrit și poticnit, duminică de duminică, sub ochii extaziați ai interlocutorului. Mereu își găsește Silviu Brucan o mîndră (Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vieții de student și nodul dintre glotă și epiglotă, la gîndul despărțirii de prietena cea mai bună, pusă pe științe politehnice tocmai la București. Jurăminte: juram c-o să știm mereu unii de alții, c-o să ne scriem mereu. Poze: ne pozam unii pe alții cu banalele, ieftinele aparate sovietice "Smena" și schimbam banale și ieftine instantanee. Iordan avea să pună pe note versurile lui Emil Brumaru, visătorul grațios căruia un sifon albastru ori cănile cu apă îi trezeau neliniști metafizice. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Locul i l-a luat un oarecare Moriț și nu mai știu cum. "Suferise" sub Antonescu: fusese condamnat penal la șase luni de pușcărie, pentru că vînduse certificate de studii, ca director al Liceului evreiesc nr. 1 din capitală. Un escroc pozînd în victimă a xenofobiei. Cum apele Bahluiului i se păreau tulburi, din ce în ce mai tulburi (se aștepta la o arestare), i-a cerut lui tătișor să mă ia cu el: Du fetița de aici". Iordan se transferase la București, în Orchestra Radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în pat o merită. Nu este bucurie mai mare decît aceea de a dispune de iubită", citează Magda U. din Le roman de la Rose. Eu scriu aromane. Și mă indispune verbul a dispune. Bărbatul medieval, cel căruia-i plăcea să pozeze în cavaler cuprins de dragoste aleasă, cavaler tandru și pur, nobil și dezinteresat pîn' la uitare de sine e, în fapt, cu gîndul la meretrix. "Mile très metrese aveam, nu le știu de nume", cum versuiește Cezar Ivănescu. Soția? Soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
linii verzi în chip de cărămizi (cărămizile sacrificiale ale Meșterului Manole) mi s-a părut c-o recunosc (o fi ea? n-o fi ea?) pe doamna Bee, "lectora" de carte. Din '83 încoace, n-aveai voie să-ți pui poza pe coperta a patra, dacă erai "autor în viață". Chiar dedicațiile abia se acceptau. Așa că doamna Bee și-a luat revanșa: și-a pus propria fotografie pe cartea altora. Păstrează copia și nu uita originalul". Am muncit de pomană la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
coada ochiului spre geam. Franz Marc își paște iarba zilei. Cum lumina a scăzut, calul arată a nălucă. "Uită-te la tine, mă cîrîie, iarăși, vocea de-a doua. Femeie fără fotografie de nuntă, necăpătuită cu bărbat și cu copii. Pozezi unui pictor, la vîrsta cînd ar cam trebui să te gîndești la un pat într-o casă de bătrîni. Nu-ți era frică să te uiți în oglinzi și-n cutiile cu poze? Sau crezi că, pe jumătate orb cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
gură vizibil micșorat, iar maxilarul inferior cu nimic mai proeminent ca al oricărui băștinaș. În plus, gura orientată cu colțurile în jos, ce contrasta cu râsul până la urechi de maimuță, îi dădea un aer flegmatic de permanentă nemulțumire și plictiseală. Poza ei figura în scurt timp pe prima pagină a ziarelor locale și printr-o neexagerată retușare realiza o asemănare indiscutabilă cu prototipul uman, având darul de a reactualiza și justifica în mințile oamenilor vechea, uitata și controversata evoluție a speciilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]