1,618 matches
-
-mi pare rău... că n-am aflat și gândurile ei; dar acum când nu mai este, pe cine să mai întreb? Ce curaj pe ea! Nici nu pot să-mi dau seama nici până în clipa asta, că după ce s-a prăpădit, de-abia am îndrăznit și am intrat în fundul grajdului unde-l aruncasem în fântâna blestemată pe nenorocitul de Costică, iar când am privit, că era în plină zi, nu se mai observa nici-o urmă de groapă. Deasupra a pus o
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
pe timpurile acelea care erau destul de tulburi, cei care ar fi trebuit să afle unde dispăruse, nu s-au sinchisit prea mult să rezolve cazul, că nici până în ziua de azi adevărul a rămas îngropat, toți au crezut că se prăpădise în răzbel. În cătunul unde locuiesc eu, niciunul din cei care mai trăiesc nu-și mai aduc aminte de fostul pădurar, fiindcă după război veniseră alții străini, pe care sătenii nu-i prea aveau la inimă. Erau foarte răi, veneticii
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
oile de la munte, dădeau și cea mai mare cantitate din ea pe cap de oaie plecătoare; în plus, oile erau bine îngrijite, pășunile din Galbena și Vemeșoaia fiind cele mai bune, cu izvoare la tot pasul, iar lor li se prăpădeau cele mai puține oi din cauza vremii rele sau a atacurilor urșilor ori lupilor, fiindcă nu erau lacomi și întotdeauna angajau ajutoare sufici- ente și se îngrijeau să aibă câini bărbați. După moartea bătrânului Dumitru, con- ducerea stânii a fost preluată
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
trecea un capăt prin crestătură, după care le lăsa o țâră, să să hodinească. Apoi încingea untură de porc lim- pede într-o tigaie și-i prăjea bine-bine scoverzi lui Hobza. Deși nu împlinisem încă șase ani, când s-a prăpădit, i-am reținut perfect aceste tabieturi ale lui, ca și icnetul acela inimitabil de pe urma căruia se alesese cu porecla. Adeseori, chiar încercam să-l imit, mai ales când împingeam la roata carului plin cu cartofi, fân sau lemne, însă niciodată
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
oile de la munte, dădeau și cea mai mare cantitate din ea pe cap de oaie plecătoare; în plus, oile erau bine îngrijite, pășunile din Galbena și Vemeșoaia fiind cele mai bune, cu izvoare la tot pasul, iar lor li se prăpădeau cele mai puține oi din cauza vremii rele sau a atacurilor urșilor ori lupilor, fiindcă nu erau lacomi și întotdeauna angajau ajutoare suficiente și se îngrijeau să aibă câini bărbați. După moartea bătrânului Dumitru, conducerea stânii a fost preluată de Dumitrică
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
trecea un capăt prin crestătură, după care le lăsa o țâră, să să hodinească. Apoi încingea untură limpede de porc într-o tigaie și-i prăjea bine-bine scoverzi lui moșu’ Hobza. Deși nu împlinisem încă șase ani când s-a prăpădit, i-am reținut perfect aceste tabieturi ale lui, ca și icnetul acela inimitabil - „Hooobza!”, pe care-l slobozea întotdeauna când ridica ceva greu și de pe urma căruia se alesese cu porecla. Adeseori, după moartea lui, când începusem și eu să îi
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
oile de la munte, dădeau și cea mai mare cantitate din ea pe cap de oaie plecătoare; în plus, oile erau bine îngrijite, pășunile din Galbena și Vemeșoaia fiind cele mai bune, cu izvoare la tot pasul, iar lor li se prăpădeau cele mai puține oi din cauza vremii rele sau a atacurilor urșilor ori lupilor, fiindcă nu erau lacomi și întotdeauna angajau ajutoare sufici- ente și se îngrijeau să aibă ... Citește mai mult Urcatul oilor la munte pe 1 iunie era, și
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
oile de la munte, dădeau și cea mai mare cantitate din ea pe cap de oaie plecătoare; în plus, oile erau bine îngrijite, pășunile din Galbena și Vemeșoaia fiind cele mai bune, cu izvoare la tot pasul, iar lor li se prăpădeau cele mai puține oi din cauza vremii rele sau a atacurilor urșilor ori lupilor, fiindcă nu erau lacomi și întotdeauna angajau ajutoare sufici- ente și se îngrijeau să aibă ... IX. OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV), de Marian Pătrașcu , publicat în Ediția
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
ai trăit istoria! - Am urmat imboldul de războinic al tatălui meu! Am fost la Plevna în 1877 în războiul de independență când trupele române au luptat alături de cele rusești și au zdrobit balaurul otoman al răsăritului. Mulți oșteni s-au prăpădit atunci... Noaptea mă plimbam printre cadavre și mă minunam de urgia care trona în jur. - Și nicio clipă nu te-ai temut că vei fi răpus? - Ai uitat că am două vieți? Doar inima trebuie să mi-o feresc. Acesta
XX. PRINŢUL MISTERELOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365653_a_366982]
-
sunt niște animale mici, negre, cu urechile care abia se văd, cu coada șnuruleț, cu boturi ascuțite, cu ochii ca niște puncte și care strigă „chiț-chiț” și care voiau să mă mănânce! - Măi, dar nătăfleț mai ești! Ăia sunt niște prăpădiți de șoricei. Neștiutori cum sunt, căutau joacă. Lasă, culcă-te! Când o să crești mare, o să fii cel mai puternic din ogradă. Pisica îi linse căpșorul zburlit de frică, apoi începu să-i toarcă un cântec de leagăn. Șușurel adormi. Se
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
a fraierii credulii, arătându-și dantura asemănătoare ca a unei roți dințate... care-și rupsese „boabele” când prinsese în angrenaj vreun fier ruginit, aruncat de un gură cască. - Mă jenez, măicuță... - Vaită-te... îi șopti smolita vrăjitoare. - Aoleo, aoleooo!... mă prăpădesc, dar nu mai rezist... și „pungașu-conașu” își puse palma la gură să nu care cumva să i se audă râsul pe care și-l curmă cu un sugiț urmat de un strănut bine venit, semn că și la „băutori” au
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
încetat subit să latre, semn că spiritul a plecat. Daniel mi-a spus speriat că... atunci când a ajuns la camera lui, si cand să pună mâna pe clanță să deschidă ușa, clanță s-a apăsat singură!!! Nu de mult se prăpădise Lăură, cea de a doua soție a mea și... noi am bănuit că a fost ea! Shakka înțelege o mulțime de cuvinte în limba română, recepționate de la mine și în engleză preluate del a ceilalți membri ai familiei. Am impresia
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
și ochii apa ajunge până la gât, râul Iordan m-aSpălat și m-a curățat, pentru mama și pentru bunici care... XXIII. MĂICUȚA, de Stella Reeves , publicat în Ediția nr. 688 din 18 noiembrie 2012. Măicuța a murit, casa s-a prăpădit Vecinii s-au certat s-au alungat și Apoi s-au mutat, ulița e pustie, nu un Cântec, nu un joc, câinii nu mai latră Găini, iepurași, viței și purcei cu toții Au dispărut; Jușca, pisica, stătea covrig Pe vatra albă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
și veche a lui bunica Aburi de pâine proaspătă, caldă, lapte De vacă, pere din pom, prune uscate Sunt numai în vis, îmi amintesc cu drag Suflet nostalgic, lacrimi în ochi îmi aburesc Vederea, Măicuța a murit, casa s-a prăpădit Dar casa din urmă este permanentă, nu Vecini cu ceartă nu purcei și vieți de hrănit Acuma Măicuța este pe deplin fericită. Citește mai mult Măicuța a murit, casa s-a prăpăditVecinii s-au certat s-au alungat șiApoi s-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
tradusă în întregime în această țară. Culmea, în România se edita foarte putin din ce scria el. Deasemenea, el a fost îndrăgit și foarte apropiat de faimosul sculptor japonez Noguci, care a fost studentul și prietenul lui Brîncuși. S-a prăpădit nu cu multă vreme după Eliade. În semn de prietenie, Noguci a sculptat într-o moneda chipul lui Eliade. Această fragilă sculptură se află la Luvru. Mai venea pe acolo nelipisitul Saul Bellow, laureat al premiului Nobel pentru literatură, care
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351870_a_353199]
-
Într-un fel, ai dreptate, mă cunoaște aproape toată America. - Ca pe-un cal breaz. - Bun... Deci eu, John Parker, măgarul de mine ca un cal breaz ce sunt, n-am altceva mai bun de făcut decât să călăresc o prăpădită de iapă pe-o vreme ca asta și să-ți mai fac și ție zile fripte. - Rătăcim aiurea prin ținuturile astea blestemate fără să știm măcar ce vrem. - Dacă tu nu știi, eu știu. Și mai tacă-ți fleanca, de
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
se afla lângă umărul său, să-i aducă o sticlă cu whisky. Yankeul se execută, îi aduse o sticlă, însă ezita s-o deschidă. - Toarnă-mi în palme, leprosule, ce te uiți așa la mine ca un bleg? - Mi-ai prăpădit toată băutura de pe masă. Era masa mea, știi tu? - Mă, da' a dracului poveste... Auzi, domnule, ce-l doare pe dumnealui! Toarnă-mi o dată, scârnăvie, până nu te cârpesc. Uită-te, domnule, la el... Dacă așa stau lucrurile, vorbim noi
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
comuna mare cu gară în care oprea nu numai rapidul dar și Express Orientul ce mergea la Istambul. Nenea Gheorghe deci era unchiul meu după mama, era însurat cu tânți Dumitra care mai fusese măritata cu un „plotoner” ce se prăpădise pe front la Oituz. Nea Gheorghe, zic și eu cum îi zicea toată lumea, era o huiduma de om cu un bârdăhan de pe care ii luneca mereu brăcinarul, din care motiv își salța mereu cu coatele nădragii ce-i curgeau în
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
comuna mare cu gară în care oprea nu numai rapidul dar și Express Orientul ce mergea la Istambul. Nenea Gheorghe deci era unchiul meu după mama, era însurat cu tânți Dumitra care mai fusese măritata cu un „plotoner” ce se prăpădise pe front la Oituz. Nea Gheorghe, zic și eu cum îi zicea toată lumea, era o huiduma de om cu un bârdăhan de pe care ii luneca mereu brăcinarul, din care motiv își salța mereu cu coatele nădragii ce-i curgeau în
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
-o maică-ta? - Iartă-l Doamne! Vai, ce spune! - Nu se ține ea de glume... - Mărine, necazu-i mare: Simt cum inima mă doare, Și-am să mor de supărare. Vreau să-ți spun, dar nu-ndrăznesc... Doamne, poate-nebunesc. Aoleu, mă prăpădesc. - Nu țipa, că... te pleznesc! Netă, ești descreierată? Potolește-te odată! Te-aude comuna toată? - Aoleu, și vai și-amar ... Ce tot țipi ca un birjar? - Că-mi faci capul calendar; Iar dacă nu-nchizi gurița... Îți înroșesc muzicuța! - Omule
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
naștere pe câmpul de luptă, la prima bătălie de botez ale morții și gloriei, și acest fapt îl regăsim doar în 1877, pe la începutul lunii iulie, când dorobanții trec Dunărea la chemarea disperată a țarului Nicolae: „veniți că turcii ne prăpădesc”. Ar fi fost chiar un gest recuperator absolut să cinstim memoria primului Ostaș căzut pentru Patria Română, sub Steagul Tricolor al Principatelor Unite! Poate că citind aceste rânduri, cineva dintre istoricii noștri, fie ei și militari, vor osârdi printre rapoartele
ZIUA ARMATEI ROMÂNE – ÎNTRE IPOSTAZE POLITIZATE ŞI MESAJ IDENTITAR de MIRCEA CHELARU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352284_a_353613]
-
V-ați lepădat credința! Nu'i leac în cer să curme ignoranța. Acum sunteți umili, cerșind speranța, Dar dăinuiește'n voi necuviința! Nu negrul, însăși teama vă'nconjoară! Ați risipit averea pe nimicuri, Nerușinării dându-i mii de chipuri Și prăpădind a timpului comoară. De ce s-ar risipi pe voi un astru? Voi v-ați închis în case în desfrâu, Uitând de grija holdelor de grâu Și de covorul apelor, albastru. Lumina-i pentru oamenii puternici, Acei ce-și sunt ei
LUPUL ALB de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352597_a_353926]
-
Acasa > Versuri > Farmec > MĂICUȚA Autor: Stella Reeves Publicat în: Ediția nr. 688 din 18 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Măicuța a murit, casa s-a prăpădit Vecinii s-au certat s-au alungat și Apoi s-au mutat, ulița e pustie, nu un Cântec, nu un joc, câinii nu mai latră Găini, iepurași, viței și purcei cu toții Au dispărut; Jușca, pisica, stătea covrig Pe vatra albă
MĂICUŢA de STELLA REEVES în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351321_a_352650]
-
și veche a lui bunica Aburi de pâine proaspătă, caldă, lapte De vacă, pere din pom, prune uscate Sunt numai în vis, îmi amintesc cu drag Suflet nostalgic, lacrimi în ochi îmi aburesc Vederea, Măicuța a murit, casa s-a prăpădit Dar casa din urmă este permanentă, nu Vecini cu ceartă nu purcei și vieți de hrănit Acuma Măicuța este pe deplin fericită. Referință Bibliografică: Măicuța / Stella Reeves : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 688, Anul II, 18 noiembrie 2012. Drepturi
MĂICUŢA de STELLA REEVES în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351321_a_352650]
-
experiență umană, schimonosit de accesele de plâns ne uimește prin trăinicia faptelor asimilate în mintea omului simplu. “Am văzut iadul pe pământ. Trăgeam cu pușca doar să alung moartea; moartea era rusul. Tovarășul meu bun, soldatul Potop Alexandru, și-a prăpădit de tot tăria și s-a împușcat singur în cap, ca sa moară repede. Pe dom’ colonel Gumă l-au luat prizonier sub ochii mei. Priveam din tranșeu, cu cei care mai erau vii, cum l-a prins ceata de partizani
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]