3,904 matches
-
istoria fiind cea care încearcă acceptarea generațiilor trecute. Care este însă știința care ne împacă cu generațiile viitoare? De la o anumită vârstă începe să se ivească o fisură între propriul corp și imaginea de sine; e primul semn al unei prăpastii ce se va căsca din ce în ce mai mult. Evident, parcurgem, sub varii forme, treptele de rigoare: negare, furie, tânguire, depresie și acceptare. Undeva, în momentul furie poate (deși aș tinde să cred că în toate momentele), intervine dorința, conștientizată sau nu, de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
sau s-a cam rărit, unii au devenit în anii din urmă bunici, toți privesc uimiți spre înspăimântător de apropiata bornă care marchează împlinirea a șaizeci de ani de viață. Între tinerețea din suflete și realitatea biologică se naște o prăpastie ignorată de cei în cauză, pe care însă viața cotidiană o aduce brutal în actualitate, în circumstanțe dintre cele mai neașteptate. Un banal fapt divers poate dobândi, din această perspectivă, nebănuite dimensiuni existențiale: Ne uităm cu uimire la ridurile celor
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
a pantofilor. Nu eram singur, ci însoțit de două colege ale lui Costache Olăreanu. El rămăsese la Piatra Arsă, împreună cu soția lui, iar noi ceilalți am decis să coborâm în Sinaia, pe un drum de iarnă foarte periculos. Jos era prăpastia, de sus - zăpada și viscolul veneau peste noi. E o întrebare care îmi răscolește temerile... Mie frică de faptul că nu voi mai ajunge nici măcar la Pietroșița, la 120 de kilometri de București... - Să ne întoarcem la Bibliografia generală. În
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
Ciripoi". Așa cum s-a întâmplat cu Ceaușescu, Roșca Stănescu nu e singurul care-a girat dezastrul de la ziarul "Ziua". Complicii săi hrăniți cu ură și scurtcircuitați de boala mortală a invidiei și resentimentului sunt parte a căderii acestei publicații în prăpastia insig-nifi-cației și totalei lipse de credibilitate. Roșca Stă-nescu nu scria el singur, de la un capăt la altul, ziarul. Bietul de el, îl simțeai respirând mecanic, precum un motor gripat, păcănind monoton, într-o scriitură primitiv-sacadată pe urma propriilor obsesii ma-ladive
Noaptea Zilei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8833_a_10158]
-
puțin adaptate la specificul limbii române. Aerul timpului era unul al marilor schimbări, momentul 1848 se apropia cu repeziciune, oamenii se repezeau cu entuziasm în calea noului, ruperile în planul civilizației se țineau lanț, între copii și părinți se căsca prăpastia unor lumi complet diferite. De aici și prima mirare majoră legată de scrisul lui Constantin Negruzzi. Teoria progresului ne învață că spiritele radicale sunt principalul factor de progres, ponderații fiind cei care temperează ulterior excesele, așază lucrurile, dau consistență evoluției
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
fi, în nici un fel, nici mulțumiți, nici fericiți. Noi am Ťdispărutť, de fapt, din literatură încă din jurul anului 1940". E interesant un distinguo pe care-l propune scriitorul. între exponenții generației ^30 și predecesorii lor imediați ar fi funcționat "o prăpastie morală și intelectuală". Pe cînd ultimii ar fi trăit "în lumea fericită a iluziilor literare (opium-ul lui Anatole France)", cei dintîi s-ar fi zbătut "în valurile istoriei". Autorii pe care junii îi idolatrizau (Malraux, Drieu la Rochelle, Montherlant
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
Beniuc îl are în vedere pe un autor neconformist - n.n.): Ce fel de libertate este aceea de a nu putea scrie împotriva poporului, partidului, patriei, progresului? De a nu putea face tumbe suprarealiste sau de-a dansa pe funie deasupra prăpăstiilor metafizice, în mînă cu parasolul idealismului? de anu te putea exprima păsărește, dacă-ți place păsăreasca, ci numai pe înțelesul tuturor, al Ťgloatelorť? Adică libertatea este numai de-a alege tema dorită, de-a folosi stilul personal, de-a sluji
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
n-au reușit să-și creeze un nume onorabil și atunci au decis să apese până la fund pedala nemerniciei. Atacurile împotriva intelectualilor vor continua, fără îndoială, cu o ură spumegândă. Dar ele vor fi cel mai bun barometru al adâncimii prăpastiei morale în care vor fi căzut toți acești nefericiți a căror singură hrană e iluzia că, dacă dispar conștiințele țării, nu li se va mai citi pe chip stigmatul delațiunii și nefericirii.
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
cele mai subtile observații,anume aceea că vitraliul și mozaicul sunt mai mult decît două expresii artistice, sunt două atitudini spirituale și două modalități de a citi și de a înțelege lumea: ,,Căci bisericile gotice, scrie el, sunt ca niște prăpăstii inverse, suspendate, și tu stai pe fundul lor ca o aluviune adusă de curent. Iar ochii îmi fugeau întotdeauna la vitralii. Dar aici îmi dau seama că iubesc mai mult vitraliile sparte ale mozaicurilor bizantine. În catedralele gotice vitraliile sunt
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
sa The Story of Civilization): "O mare civilizație nu este cucerită din afară pînă nu se va distruge singură din interior." Mai mult, regizorul nici nu intenționează să surprindă apocalipsa civlizației maya, ci proximitatea ei, ceea ce o împinge pe marginea prăpastiei. În final, apariția spaniolilor îl salvează pe Labă de Jaguar, eroul peliculei, dar aduce sfîrșitul civilizației mayașe. Meritul lui Gibson, printre altele, este de a desfășura filmul pe două planuri, unul extrem de captivant al prinderii, captivității și eliberării lui Labă
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
din care face parte, un efect dramatic. Știu ce așteptări au existat în legătură cu condamnarea corupției din România, pe care o resimt cât se poate de direct și în școli, și în viața socială. Au putut să vadă, pe viu, ce prăpastie schizofrenică se cască între afirmațiile și faptele oamenilor politici. Trecând de vârsta naivității adolescentine, simt că viața lor cotidiană e domină de minciună. Absența autorității morale, a criteriilor și a proiectelor limpezi a semănat confuzie și un fel de disperare
Dulcele gust al nemerniciei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9900_a_11225]
-
banal diferend amoros - căci oricît de înalt ar fi nivelul spiritual al preopinentelor, cearta dintre o soție și o amantă nu poate depăși un prag previzibil de răfuială feminină -, Catherine Clément sporește tensiunea psihologică a romanului punînd în lumină adînca prăpastie ce desparte convingerile politice ale celor două doamne: Elfride Heidegger, o nazistă incurabilă și fanatică din cauza căreia naivul și credulul filozof fusese atras într-o aventură politică pe care el de fapt nu și-o dorise defel, și Hannah Arendt
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
sînt biete ciurucuri conceptuale născute de mintea unor ființe ce au căzut de mult din rangul celest al creaturilor divine. Cît despre dogma egalității bărbatului cu femeia, aici dezgustul lui Evola e complet: pentru italian, o mai periculoasă negare a prăpastiei de netrecut între cele două sexe nu putea fi născocită decît de diavol, și asta fiindcă rostul acestei egalizări ideologice este ștergerea unor diferențe fără de care atracția dintre sexe nu ar exista. Potrivit lui Evola, cine susține egalitatea sexelor se află
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
moment în care ideile clocite luni de zile au început să fie puse în practică în forță. Ceea ce înțelege omul obișnuit din această sinistră răfuială e că între etichetele de pe ușile partidelor și conținutul lor uman se cască o enormă prăpastie. A prostiei, cinismului, grotescului și lăcomiei fără margini.
Etichete pe borcane goale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9934_a_11259]
-
De aceea nu m-am mirat că Joana condimenta cu reminiscențe biblice îndrăznețele ei comparații între furtună și stăvilare imaginare și ecluze sparte care ar fi inundat brusc grădinile și livezile din jurul farului de la Roca și mai încolo, ca și cum adâncile prăpastii, ca și cum lacurile subterane care aprovizionează arzătoarele ape ale infernului ar fi crescut inexplicabil ca să izbucnească din matricele naturale, cu izvoarele și vinele și obârșiile al căror debit s-a adăugat ploii ce cădea neîncetat. De multe ori, chiar și astăzi
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
vedea Azi ultima durere-a mea, Ce m-a-ncercat de veghe stînd Lîngă pupitru nopți la rînd: Căci cu mîhnită simpatie Lucești pe scoarțe și hîrtie! Ah! de-aș putea pluti pe munți În raza dulcii tale frunți, Peste prăpăstii să zbor cu duhuri, Peste livadă-n senine văzduhuri, Să-mi spăl în roua ta ființa De negura ce-o dă știința!" Într-o hală de sfîrșit și de început de lume spune Silviu Purcărete povestea sa despre Faust. Despre
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
vedea Azi ultima durere-a mea, Ce m-a-ncercat de veghe stînd Lîngă pupitru nopți la rînd: Căci cu mîhnită simpatie Lucești pe scoarțe și hîrtie! Ah! de-aș putea pluti pe munți În raza dulcii tale frunți, Peste prăpăstii să zbor cu duhuri, Peste livadă-n senine văzduhuri, Să-mi spăl în roua ta ființa De negura ce-o dă știința!" Într-o hală de sfîrșit și de început de lume spune Silviu Purcărete povestea sa despre Faust. Despre
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
încheiat cu două războaie mondiale... * NU E CU PUTINȚĂ ca astfel de monstruozități politice să zacă și în mintea unui mare umanist. Dimitrie Cantemir gusta și el înfiorându-se din elixirul amețitor al puterii. O clipă doar. Cât să măsoare prăpastia, scuipând din gură otrava... Să fie cultura antidotul Puterii?... S-a văzut aceasta mai târziu în purtările blânde ale noului domn, deși în politică blândețea nu asigură succesul, care totdeauna este, trebuie să fie, feroce. în orice caz cultura noastră
Prinderea lui Brâncoveanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8963_a_10288]
-
ne-a introdus de la început într-o lume misterioasă, plină de ambiguități. Mișcările minime, când lascive, când candide ale acestui corp, la care s-au adăugat cuvintele rostite, șoptite, țipate, cântate - o tristețe, o imposibilitate, o cădere, o absență, o prăpastie, o ne-trăire, o ne-putere etc., punctate din când în când de vorba, atroce - au contribuit, în egală măsură la straniul evocator al acestei piese. Cea de a doua lucrare, cu totul diferită de prima, Poate că ar putea
Trei universuri coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9039_a_10364]
-
ar fi pierit în neant". Ne aflăm astfel în fața abisului pe care-l reprezintă uitarea, "această substanță sau această lipsă de substanță care înghite tot ce nu e adăpostit în cuvinte". Deși poate că e doar o aparentă aneantizare, o "prăpastie" ce se umple în taină cu trăirile pe care le credem dispărute, capabile, chiar netrase în text, a nutri adîncimile eului, a țîșni cîndva cu spontane intensități din straturile sale insondabile... în mod caracteristic, Ana Blandiana ne încredințează că factorul
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
mai ales pentru a lupta cu o realitate care nu e a inimii sale, Gheorghe Mocuța a ales pentru noul său volum de versuri, călătorie. exil, această temă modernă, totuși rareori abordată de literatura română (așezată pașnic pe puntea Orient-Occident): prăpastia între culturi. Apărut dintr-o experimentare a limitei - călătoria poetului la Paris împreună cu fiul său, pentru tratamentul unei boli amenințătoare (din fericire, învinsă), volumul consacră un poet inconfundabil, pentru care dualitatea lumilor, contrastul între viață și moarte, pământ și cer
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
nu exista această certitudine - vezi "Parada dascălilor" a lui Anton Holban, memoriile profesorului Ion Banea - dar aceasta era o problemă de interior. Cu toate că între deziderat și realitate se sapă un gol luând, cum scrisese profesorul meu de filosofie, "forma unei prăpăstii", profesorul secundar impunea respectul, cel universitar - adorația. "Eu l-am avut profesor la limba română pe dl. Ghiță Gheorghe", va spune bătrânul felicitat pentru excelenta stăpânire a limbii strămoșilor lui daco-romani, cu puțin busuioc slavo-cuman. "Eu, la științe naturale, pe
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
lui, francezul se află la limita suportabilă a ereziei ideologice. Tot timpul îți dă impresia că acum, chiar acum pe pagina asta, va scoate păsărica din gură și va călca în străchini, dar se oprește în ultima secundă, pe marginea prăpastiei, într-o înfrînare retorică atît de reușită încît efectul de sugerare pe care îl obține e redutabil, căci francezul spune mai mult așa, tăcînd, decît spunînd pe șleau ce are în minte. De aceea, pe discipolul lui Aron Raymond trebuie
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
Ionesco. Este un soi de utopie negativă, cu aluzie la regimul politic din România comunistă (în care s-ar putea, pe alocuri, recunoaște chiar și comportamente occidentale din perioada imediat postbelică). Absurdul este dens, la nivelul cuvintelor se cască o prăpastie între semnificat și semnificant, decriptarea mesajelor devine imposibilă, dialogurile sunt lipsite de conținut. Chiar dacă impresia de straniu a ansamblului este covârșitoare, privite de foarte aproape textele sunt aproape realiste și, pe alocuri ele conțin notații eseistice, ca în aceste foarte
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
de ingineri și de actori, de medici și arhitecți. Ceea ce ai - diplomă, funcție, titluri - ține de întâmplările vieții. Ceea ce ești, felul tău de ființă, aceasta ți-i măsura. E în noi ceva mai adânc decât noi înșine. Suntem separați de prăpăstii lăuntrice de netrecut și, totuși, viața ne pune alături: femei, bărbați, copii, sensibili, insensibili, indiferenți, credincioși, atei, frumoși urâți, scunzi, înalți... În adânc, nu există decât extazul creativ al Vieții și expresiile lui sunt multiple. Nu există, nu este Real
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]