1,456 matches
-
în apele lui. Nici nu se gândește să împărtășească, ceea ce-l frământă, camarazilor. Se simte mai bine singur. Nu au apucat să-și termine țigările aprinse. O bucată din malul aflat în dreapta colegului lor s-a despris și s-a prăvălit imobilizânu-l. S-a auzit un icnet surd. Au sărit ca arși. Atâția cât au încăput în șanțul cu pricina nu au putut să urnească bolovanul, după mai multe încercări. Fiecare resimte durerea celui strivit, imobilizat, fiecare privește neputincios. - Face-ți
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
mai sunt eu de n-aș umbra, În cerul tău de n-aș putea zbura, Mânuțele să-ți sărut și să ador Tot părul tău făcut din candor, De nu, nimic nu-mi are valoare, Când norii stau să se prăvale... De când o știu vine ploaia grea Apasă, poate cam făr’să mă vrea, Ca nici lângă odor să nu pot fi Și nici multe de ea să nu pot ști, Să-mi zvârcolesc mintea aiurită, De atâtea doruri prea smintită
NIMIC…LA FEL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/365528_a_366857]
-
matcă În susur de unde Zvonul de ieri parcă Nu îl mai pătrunde. În jocul copilului ” Cu foc”, inocent Și ”jocul ” filozofului Găsi accept ardent. Dacă planeta Și-ar opri rotirea N-ar mai fi posibilă Supraviețuirea. Apele oceanelor S-ar prăvăli -n haos Ar veni viețuitoarelor Vreme de repaos! Când soare dă-n apus L-am găsit în fine Pe vârf de munte, sus De vorbă cu Sine De creație, cu har E legat pe viață Osanele aduce-n dar In
ÎNŢELEPTUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 995 din 21 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365082_a_366411]
-
le împrăștii prin tine, să mă poți simți cu fiecare părticică a trupului și să fiu prezent în toate trăirile tale, pe când eu, eu, mai lacom ca tine, te-am adunat din visele mele, din cascadele de râs ce se prăvăleau pe văile pline de iarbă verde cu miros din trupul tău și din păr despletit, lăsat să-ți acopere fața și genele lungi, ce-ți ascund crâmpeie de cer, să nu le văd strălucirea de bucurie și chemarea timidă, plină
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 992 din 18 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365063_a_366392]
-
o asculți o lași să rabde de aer, în sufletul meu cel gol. Prea rece pentru a fi atins. Prea sumbru ca să fie priceput. Prea lucios ca să fie curățat. Nu pricep ce-i cu steaua din dreptul tău de ce se prăvale fără răgaz asupra mea? De ce ma amețește? De ce mirosul ei mă tulbură peste cutremurul de culori al vârstei mele? GREȘEALĂ Fericirea unui mărunt lucru, Călătorește-n lumea mică. în universul prea abstract. Căci am visat un orb din naștere, Și-
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]
-
împlinirilor. Născută, crescută și multi ani trăind în zonele de frumuseți ale localității Pietroșița, a făcut ca din poeziile sale să se revarse un miros de fân proaspăt cosit, de flori de măr, de adieri proaspete, să simți stropii izvorului prăvălindu-se din munte. Poeziile sale au lumina limpede a cerului, au ecoul care se întoarce în noi, au sunetul murmurând în fântână, mirosul brazilor și ecoul cântecului păsărelelor. Ele se citesc cu plăcere de la prima aruncătură a privirii, fiindcă în
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
se strânseră pe cer, pădurea se întunecă dintr-odată iar fulgerele , ca niște limbi de șerpi, se năpustiră spre ea. Apoi un vânt cumplit făcu să se-aplece copacii cei falnici, crengile se rupseră și un val de apă se prăvăli din văzduh. Pasămite, Știma Hribilor, supărată că i se luase odraslele slobozise acel potop nemaivăzut ca să pedepsească pe cei doi copilași. Urgia ținu multă vreme și oamenii satului, adăpostiți care pe unde, abia au putut răzbi până la casele lor, dar
LEURA ŞI URMĂNAŞ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366507_a_367836]
-
cunoscând-o, vorbind cu ea. E un om frumos, e un om sensibil, e o actriță cu duh! Un râu ce cade într-o prăpastie e o cascadă mirifică, un spectacol al naturii, de o nemărginită frumusețe, pe când un mal prăvălit în aceeași prăpastie e o bufnitură sinistră, o devastare a naturii! Această reflecție și imaginile induse în ochii minții mele îmi duc gândul la glumele din rolurile comice ale Anei Maria Donosa, care și atunci când provoacă publicul să râdă chiar
ANA MARIA DONOSA. ORBI FĂRĂ IUBIRE, ÎN ÎNTUNERICUL PROPRIILOR GREŞELI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366533_a_367862]
-
sunt implicați patrupezii. Sunt dramatice momentelele în care taurul se clatină, încercând să decidă direcția în care s-o ia, nehotărât în fața „vitejilor” înarmați conform regulamentului cu nimic mai mult decât un simplu ziar. Pe care dintre ei să se prăvălească? În astfel de clipe, se-ntâmplă ca unul sau altul dintre combatanți să se piardă cu firea, trăgându-și vecinul în față, pe post de scut uman. Homo hominis taurus est. Cu excepția „poporului simplu”, partizan etern al luptelor cu tauri
FIESTA TOTAL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366524_a_367853]
-
februarie 2014. SCRISOAREA CAPITOLUL II Mâinile apucau mecanic știulete după știulete, parcă ar fii fost la un concurs. Boabele de porumb loveau brutal pereții găleții de tablă, iar sunetul ce se auzea părea strigătul de disperare al cuiva care se prăvălește în gol. Încet, încet se pierdea în hăuri, însă nu înainte ca Șerban să-l simtă dureros în creier. Și, dintr-o dată i se făcu frică. Parcă era acolo, în tarlaua cu cartofi, în plină noapte, păzind-o de fiarele
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
Citește mai mult SCRISOAREA CAPITOLUL IIMâinile apucau mecanic știulete după știulete, parcă ar fii fost la un concurs. Boabele de porumb loveau brutal pereții găleții de tablă, iar sunetul ce se auzea părea strigătul de disperare al cuiva care se prăvălește în gol. Încet, încet se pierdea în hăuri, însă nu înainte ca Șerban să-l simtă dureros în creier. Și, dintr-o dată i se făcu frică. Parcă era acolo, în tarlaua cu cartofi, în plină noapte, păzind-o de fiarele
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
este foarte schimbat : violent, mut, frustrat, nu o mai recunoaște pe Zina, o confundă pe fiica lor, Mura, cu mama ei care îi seamănă perfect când era tânără. Moare nu după mult timp sub un mal de pământ care se prăvălește peste el. Pantelimon, un alt personaj, este poreclit de mama sa “Streche” și așa îi rămâne numele pentru tot restul vieții. Era un barbat ciudat prin felul de a-si mișcă umerii, parcă ar fi avut “rădăcini de aripi” și
„CIREŞUL SPOVEDANIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366191_a_367520]
-
fiind vecină-n gard cu răposatul) Cum Ion, de pe grămadă de pământ, Cu moartea lui a speriat tot satul. Trecea un avion... puțin lăsat, Să fie-așa... să zic... o saptămână Când ochii după el și-a ridicat - S-a prăvălit în groapă de fântână. --> CADOUL Referință Bibliografica: Moartea lui Ion... / Marin Bunget : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 232, Anul I, 20 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marin Bunget : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
MOARTEA LUI ION... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361630_a_362959]
-
străfulgerări încarcerate știți cum este să fii fulger închis între ziduri de sare arunci flăcări și arzi gândurile albe ce vin spre tine nu le știi întrebările și nici nu le auzi doar vrei să rupi zăgazurile și să te prăvălești în cascade de iubire peste cine-ți iese în cale mie mi-ai răsărit tu dar ți-a fost teamă de atâta viață ce ardeam în mine maci cu sânge coagulat în tivirile unui vis de toamnă pe buze în
SECUNDA CU NOROC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351817_a_353146]
-
că-i luni. Prefer oricare zi de marți și 13 oricărei zile de luni. Lunea ți se bulucesc toate. Ca și astăzi. Nici n-apuc bine să intru în laborator, să pun halatul pe mine, că bețivanul de Vasile se prăvălește pe scări: - Doamnă, s-a spart țeava de apă potabilă! Lasă, nea Vasile, bine că nu s-a spart a cu țuică. În urma lui, Gicuță: - Doamnă, am pus-o! A crăpat iar filtrul! Crăpar-ar! Mai sunteți? Bineînțeles. La scurtă vreme
FLORENTINA LOREDANA DALIAN [Corola-blog/BlogPost/351925_a_353254]
-
că-i luni. Prefer oricare zi de marți și 13 oricărei zile de luni. Lunea ți se bulucesc toate. Ca și astăzi. Nici n-apuc bine să intru în laborator, să pun halatul pe mine, că bețivanul de Vasile se prăvălește pe scări:- Doamnă, s-a spart țeava de apă potabilă!Lasă, nea Vasile, bine că nu s-a spart a cu țuică. În urma lui, Gicuță:- Doamnă, am pus-o! A crăpat iar filtrul!Crăpar-ar! Mai sunteți?Bineînțeles. La scurtă vreme
FLORENTINA LOREDANA DALIAN [Corola-blog/BlogPost/351925_a_353254]
-
a' lui Boc hidos strigoi, O să-ți bage pe grumaz doar cârnați de la Pleșcoi, De-ai să ceri tu, disperat, dracușorilor zapcii, Ca, în groapa cu rahat, să te-arunce să-ți revii” ... “Auăleu, sfinția ta!” Spăimântat de-așa calvar, Prăvălindu-mă-n podea să pup poala popii iar, “Uite, dau și-un acatist, fac mătănii câte vrei, Nu știu dac-aș fi băsist ... mama lor de PDL-ei! Însă de-i așa păcat, să mă ierte Dumnezeu, Ars, prăjit și-apoi
DEMOCRAŢIE CREŞTINEASCĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352267_a_353596]
-
un valet și o ținea la picior. Bătăile și scandalurile au pornit abia după ce mirele a constatat starea de integritate a prințesei, care nu era. Apoi au pornit negocierile, dar înălțimea sa nu le-a mai apucat, întrucât s-a prăvălit cu capul într-o strachină și așa a rămas. Decesul a fost constatat abia când ducele, nervos din cauza darului prea meschin, i-a pus o sabie în gât iar el nu a avut nici o ripostă. Normal, împărăteasa l-a scuipat
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352337_a_353666]
-
gurii, un ochi închis și o sticlă de bastârcă pe jumătate goală, așezată strategic lângă el, pentru a fi mânuită rapid, fără chinuri inutile. - Hai, noroc și spor la treabă! Merge, merge, gâfâi cu mult tact și subtilă măiestrie Aristică prăvălindu-se pe un balot de paie ce ținea loc de banc de lucru, dar și de pat, la nevoie, când era de muncă și peste noapte la garaj. - Hai, să trăiești, nea Aristică da’ ci-i cu matali p-aicișa, că
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
2014 Toate Articolele Autorului Mi-e dor Te-ai îmbrăcat iubire în straiele departelui... mă rog de brațul lunii, să accepte visele interzise de realul mințit ce-au spart aripi de cristal și-n muguri verzi respiră ne-uitarea Se prăvălesc toate fără de formă la margini de timp, arse în propria neputință... cum mai fierbe cerul în culori astrale cu soarele ascuns de-un paravan mental. Mi-e dor, de un dans cu fluturi de vara cu ierburi nespovedite, de chipul
MI-E DOR de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350565_a_351894]
-
grele, așa că s-a ridicat de pe soclul statuii marelui poet și s-a pornit la drum. Traversând strada în fugă a alunecat pe gheață, bagajul din mână i-a căzut peste picior lovindu-l și pierzându-și echilibrul s-a prăvălit cu toată greutatea peste piciorul accidentat. A auzit osul cum s-a rupt și nu s-a mai putut ridica de jos. S-a târât până pe trotuar, trăgând după el sacoșa cu vin și icoane. Un trecător s-a grăbit
PĂRINTELE VICHENTIE de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350418_a_351747]
-
lui dispăru ca un punct luminos în necuprinsul oceanului azuriu. - Mamăăă, ce cheste! Nimeni nu știe că inorogii are aripi! Eu am aflat primul... Mă voi numi de acum Marele Inorog Înaripat... Hai, că-s tare, bâiguia regele, stând încă prăvălit lângă tulpina zgrunțuroasă a stejarului... Marele Armaș, oarecum impacientat de absența prea îndelungată a iubitului său stăpân, se întoarse către Marele Hăitaș și îi spuse: - Băi, Axinte, vezi, bă, unde-i boosu’, că-m’ bag picioarele-n ea dă treabă
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
mare grijă să nu calci dreacu’ prin ceva maiestăți calde! Marele Armaș era însă de mult prin pâlcul de copaci și striga: - Maiestate, băi, maiestate, hai bă, o dată, că să termină treaba și ne pleacă mosafirii... Îl găsi pe Rege prăvălit lângă un trunchi scorburos cu privirea pierdută undeva către infinit, cum a stabilit mai târziu Marele Savant, cu gura strâmbă și cu trupul țeapăn. Marele Doctor stabili diagnosticul exact: fandaxie! A doua zi, Marele Rege pleca definitiv după privire, fără
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului E plin de viață parcul și răcoare, Aleile fac slalom printre ronduri, Copacii-s înțesați de zburătoare Ce-și cântă libertatea în acorduri. Un dud își risipește bogăția, Prin iarba prăvălită de-un cosaș, O mierlă-și intonează bucuria, Dintr-un castan albit peste oraș. Par florile topite de arsură, O stropitoare-ncearcă să le-nvie, O vrăbiuță râde de căldură, Când soarbe picături din apa vie. Pe-o bancă un
PARCUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350638_a_351967]
-
seamă că în castel se lăsase un frig umed, deși afară era vară, iar climatizoarele funcționau, ca de obicei, ireproșabil. Nu avu timp să bage de seamă nici duhoarea care părea să vină din pereți, deoarece la picioarele ei se prăvăli un fel de om îmbrăcat ca un cerșetor, plin de sânge și care urla și se ruga de cineva să-l cruțe, într-o germană arhaică, pe care doamna o cunoștea vag, din studiile de hermeneutică făcute cu ceva timp
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]