2,533 matches
-
cinstească și pe dumnealui. S-or fi liniștit poate, con statînd că cea care a dispărut din nou a fost tot Clara. Repus În drepturi la ieșirea lui din pămînt, din iarbă verde În 1945, Weisz și-a recăpătat și prăvălia din centrul Răteștilor, confiscată de regimul Horthy după deportarea familiei. Destui oameni au sărit să-i dea o mînă de ajutor ca s-o pună din nou În rînduială, pe alții i-a plătit pentru muncile mai pretențioase. Dar el
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din Republica Populară Română să confiște magazinul evreului, permi țîndu-i Însă acestuia, după cîțiva ani, În baza unei legi a invalidității de război, să țină un debit de tutun și de băuturi alcoolice În locuința ce-i fusese lăsată În spatele prăvăliei. Aici Îl vizitam eu pe Zoli, aici admiram luciul hîrtiei și coloritul pozelor din cărțile tatălui său. Urcînd scara casei spre sfîrșitul ultimei vacanțe de vară petrecute alături de prietenul meu, pipăiam treptele cu piciorul ca nu cumva să Îmi scape
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
importantă în ochii săi, dintre „păcat” și „blasfemie”. „Păcătosul încalcă Legea; blasfematorul își întoarce necredința (asebeia) împotriva divinității înseși.” Isus le reproșase fariseilor o mulțime de încălcări ale Legii: arghirofilie, neglijarea îndatoririlor față de părinți, respingerea cuvintelor profeților, transformarea Templului în prăvălie etc. Dar aceste derapaje se puteau „rezolva” prin pocăință. Atunci însă când aceștia își îngăduie să echivaleze minunile lui Dumnezeu cu lucrările lui Beelzebul, ei ating apogeul răului, transgresează limita limitei limitei peste care, odată trecut, nu te mai poți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
competența necesară și mai ales dacă o facem onest. M.G.: Până la urmă, care e povestea Evangheliei lui Iuda și a scandalului din jurul ei? C.B.: Textul a fost descoperit în 1978, în regiunea Minieh din Egiptul Mijlociu, de unde a ajuns în prăvălia unui anticar, Hanna, care ar trebui imortalizat ca emblemă a avariției demonice. Acest individ, nesătul de bani și conștient că are în mână un text poate la fel de important ca și cele treisprezece codice descoperite în 1945 la Nag Hammadi, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Îndelete. Acum, fugi la cei dragi și du-i acasă. La revedere. ― Rămâneți cu bine, domnule profesor. Gruia a ieșit cu o sută de gânduri: „Trebuie să cumpăr de Îmbrăcat pentru Tudor, dar ce anume? Și...?” „Intră tu Într-o prăvălie cu hăinuțe pentru copii și să vezi cum sar pe tine vânzătoarele. Tinerele, frumușele și dornice să fie băgate În seamă de un tătic tânăr și dotat cu ce trebuie pentru a face copii” - i-a sugerat gândul de veghe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Și uite acuma deșteptul de lângă mine Îmi dă lecții. Și... se pare că are dreptate”... Se lupta Încă cu gândurile când a ajuns la magazinul cu hăinuțe pentru nou-născuți. S-a oprit să privească În vitrină și prin ea În interiorul prăvăliei... Erau o mulțime de lucruri, grupate În fel și chip, dar nici pe unul nu scria dacă e pentru băieți sau pentru fete. În cele din urmă, a pășit pragul magazinului. L-au Întâmpinat câteva priviri galeșe, dornice să-l
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
el îl îmbrăcă în niște hăinuțe mai bune, după care îl luă de mână și o porni spre cooperativă, la cumnatul său. Deși trecuse de ora închiderii, Lazăr Popescu nu plecase încă acasă și, îndată ce-l văzu intrându-i în prăvălie, se grăbi să-l felicite. Pe căi doar de el știute, Lazăr aflase deja de plecarea Marianei la București. Scoțând la iveală o sticluță cu coniac, el umplu prompt două pahare și îl goli pe-al său, urându-i să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ochi, lăsați-o mai moale cu daravera asta de inventar... Ca pe Dumnezeu din ceruri vă rog, domn șef, nu le mai treceți la catastif pe toate, că mă nenorociți!!... se ruga gestionarul, învârtindu-se de colo până colo prin prăvălie ca o curcă beată, cu brațele pline de cutii coborâte de pe rafturi pentru verificare. Cu deznădejde, lucrătorul din comerțul socialist vdea cum se încurca tot mai rău în plasa propriilor minciuni și subterfugii, în vreme ce de la oraș, unde era plecat, verișorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
hârtii, văd că aici ai trecute pe stoc, deci pentru vânzare, cincizeci și trei de cutii cu nasturi de sidef și eu nu văd decât treizeci și șase. Unde sunt celelalte? Ce s-a făcut cu restul?... În acel moment, în fereastra prăvăliei se iviră trei țigănci spoitorese, cu căldările-n spinare, care se apucară să bată-n geam și să strige să li se deschidă. Furios, gestionarul se năpusti la ușa prăvăliei, o deschise smucit și, scoțându-și capul cu părul vâlvoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
s-a făcut cu restul?... În acel moment, în fereastra prăvăliei se iviră trei țigănci spoitorese, cu căldările-n spinare, care se apucară să bată-n geam și să strige să li se deschidă. Furios, gestionarul se năpusti la ușa prăvăliei, o deschise smucit și, scoțându-și capul cu părul vâlvoi și ochii bulbucați afară, se răsti la ele să se ducă dracului de-acolo și le trase câteva înjurături. Apoi trânti ușa la loc cu năduf și răsuci cheia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și continuând să scrie. Gestionarul își goli dintr-o suflare paharul său cu țuică și, trântindu-l pe tejghea, oftă din adâncul inimii, ca un om peste care căzuse cea mai mare năpastă a vieții lui. Pentru câteva minute în prăvălie se lăsă o tăcere de moarte, întreruptă doar de zgomotele care răzbăteau de afară și de scârțâitul pe hârtie al peniței de la tocul lui Stelian. Domnu șef..., domnu Stelică, de ce nu mă-nțelegeți? reîncepu gestionarul, cu un glas ca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
scos din buzunar cele trei bancnote. Au fost destul de cumsecade că s-au mulțumit cu o bancnotă fiecare și ne-au lăsat și nouă, una în afară de cele două ascunse la pieptul Ulitiei. După asta ne-au însoțit sporovăind voioși până la prăvălia satului. Izbele mici și sărăcăcioase se înșirau de-a lungul unei singure ulițe lungi. De după ferestre, simțeam sfredelindu-ne priviri curioase. Vânzătorul era în vârstă, purta ochelari fini cu ramă aurie care îi dădeau un aer distins și vorbea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
musculițele și mai ales gândurile. Gândurile... Când a văzut copiii, omul nostru, vânzătorul care ne însoțise și care s-a recomandat în cele din urmă "Axel", a spus că ne va păstra pâslari când va face aprovizionarea cu mărfuri a prăvăliei. Ulitia l-a rugat să ne facă rost și de vreo blană de oaie sau de ren, de lână, ață și ac, un foarfece, o căldare... Axel a dat din cap aprobator și ne-a întrebat dacă mai avem bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să-i ceară să i-o umple pe datorie cu ceva lapte, nemaiținând seama că pentru bogătani era ora mesei. Nici măcar să prânzească omul în liniște nu-i chip de răul vostru! Tu nu știi pe unde-i intrarea în prăvălie, fetițo? Ia caută-mă pe-afară! Urgent! S-a stropșit stăpânul casei înainte ca fata să le fi adresat rugămintea pentru care a îndrăznit să le tulbure tihna prânzului. Umilită și rușinată, cu mirosul de tocăniță aburindă încă în nări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bucurat. Este întrebat și Gheorghe. Am făcut, spune și el, un pom de Crăciun, am cumpărat o mulțime de jucării și tare ne-am mai bucurat. Nu scapă nici Moritz de întrebare. Noi, a răspuns Moritz, zâmbind politicos, avem o prăvălie cu jucării. Ne-am uitat la rafturile goale și tare ne-am bucurat... Marcel e haham, omul care taie găinile evreilor din cartier. La bunicul, la țară, e o nebunie: toată lumea taie găini; până și bunica, dacă bunicul este aghesmuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Dă-o dracului de fraieră. Cunoștea o mulțime de oameni. Nici unul aproape, câtuși de puțin aproape de sufletul ei. Nici măcar prietenul ei, pe care urma să-l întâlnească în bărulețul acela mai decent sau, mai bine spus, mai puțin oribil, de după prăvălie. Nici măcar el nu sesizase cât de departe era ea. Pentru el ea era o fată bună. Pentru ea, să zicem că mergea. Își lăsă parpalacul pe scaun și-și cumpără o apă. Cum putea mintea ei fi mai puțin limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
știe, ca tot românul, mai bine: personajele negative trebuie pedepsite exemplar (Tuzluc moare sărac, Duduca este înecată în Dunăre, Păturică sfârșește la ocnă, în timp ce Chir Costea Chiorul, negustorul mârșav, este biciuit în piața publică și țintuit de urechi în fața propriei prăvălii), iar cele pozitive, atât de "fragede", încât nici măcar cu floarea albă de cireș nu mă încumet a le asemăna, sunt recompensate cu magnanimitate, că doar auctorele nu dă de la dânsul (Gheorghe, sluga credincioasă a postelnicului, alungată pe nedrept de la curtea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Părul negru și lucios le adia a floare de piersică, iar palmele le erau mai vii chiar decât acelea din desenele maestrului Utamaro. Vara, se ascundeau sub umbrele, umblând cu pași mărunți, dictați de tivul prea strâns al yukatei, printre prăvăliile viu-colorate din Gyon. Dar, o dată cu vasele negre ale comodorului Perry, materializare a poruncii ferme ca Japonia să-și deschidă imediat porturile și să liberalizeze schimburile comerciale internaționale, sosea în arhipelagul lor iubit și umbra unui alt soi de frumusețe de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
voi povesti unul care să te mire și să te pună pe gânduri: Cam de multă vreme se dă o lupă pe viață și pe moarte între stat și preoți. Multe biserici au fost închise; într-unele s-au deschis prăvălii și cârciumi, altele au fost dărâmate, iar preoților nu li se mai dau lefuri, ci trăiesc din mila parohienilor, cum trăiau și ai noștri odată. Ura contra preoților vine de acolo, că aceștia nu fac pe placul politicienilor. Să nu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
treptele din San Felipe și Puerta del Sol, fie continuând până la grădinile ducelui de Lerma, Mănăstirea Ieronimilor și Prado. În ce privește Strada Mare, ea era drum de trecere obligatoriu din centrul orașului până la Palatul Regal și locul argintarilor, aurarilor și al prăvăliilor elegante; de aceea, la căderea serii, se umplea de carete cu doamne și de cavaleri Împăunându-se care mai de care prin fața lor. Cât despre El Prado de San Jerónimo, plăcut În zilele de iarnă Însorite și În serile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cumnat servitor la Palat; și conversația se Întrerupse când toți, cu excepția lui Dómine, se aplecară peste balustradă ca să salute niște dame ce treceau Într-o caretă descoperită Într-un vălmășag de fuste larg Înfoiate și de brocarturi, Îndreptându-se spre prăvăliile argintarilor din Poarta Guadalajarei. Erau tusonas, adică cocote de lux. Dar În Spania dinastiei de Austria până și prostituatele Își dădeau aere. Se acoperiră cu toții din nou și discuția continuă neabătut. Don Francisco de Quevedo, care nu era prea atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o mișcare nesigură, falsă. Nu făcusem altceva decât să mă apropii și să schimb câteva cuvinte, vrăjit de părul ei bălai atârnând În zulufi și de zâmbetu-i misterios. Fără a coborî din caretă, În timp ce Însoțitoarea ei, dueña, cumpăra ceva din prăvălii, iar vizitiul stătea nemișcat lângă catâri, nederanjându-mă cu nimic - lucru care ar fi trebuit să-mi dea de gândit -, Angélica de Alquézar Îmi mulțumi din nou că o apărasem de pușlamalele alea de pe strada Toledo, mă Întrebă cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Era în timpul războiului. Ar putea să fie așa, i-am zis. Tata voia întotdeauna să aibă numai ce era mai scump și mai deosebit. Mai ales când era vorba de mine. Așa că probabil muzicuța stătuse un număr de ani în prăvălia din Skellet. Era pur și simplu prea scumpă și prea valoroasă pentru oamenii de rând. Dar e prea frumoasă și prea prețioasă pentru micul Manfred, a zis ea. Vreau ca el să aibă ceva de valoare, am spus eu, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
tren, apoi intra în restaurant. Comanda o cafea cu rom pe care o lăsa nebăută. Se uita la lumea din jur și după ce se sătura de privit își părăsea cafeaua. În drum spre ieșire dădea bacșiș chelnerilor și băieților de prăvălie care îi pîndeau plecarea. Se așeza din nou pe banca de la marginea peronului și mai aștepta un tren. Vedea ce lume urcă și ce lume coboară din vagoane, după care, lămurit, pornea pe jos spre casă. Nou veniții erau mai
Dom Caludi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8063_a_9388]
-
florin, Florin Pupăză În doar 2 ore închidem prăvălia în FM. Sperăm doar temporar. Ne veți putea auzi însă în continuare On Line. On Line, programele Radio Guerrilla, toate programele vor continua, ca și până acum. Suntem pregătiți pentru asta, din punct de vedere tehnic. Dar pot apărea o
Radio Guerrilla a oprit emisia. Vezi până când by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/70276_a_71601]