476 matches
-
noua, iar frate-su, Romulus, era atât de scund încât părea mai mic chiar decât cei de-a patra, însă amândoi erau foarte puternici și știau să se bată la fel de bine amândoi și se pricepeau foarte bine și la arme, praștia lor, de pildă, nu era făcută din anvelope de bicicletă, ci din cauciuc adevărat, și auzisem că fabrică tot felul de arme secrete pentru cei de pe strada vecină, de-aia ne-am fabricat și noi muniție bine ascuțită pentru suflătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Puiu dispărând în lan, între timp i-am văzut și pe cei de pe strada vecină răsărind din lan, erau ușor de recunoscut după vopseaua roșie cu care se pictaseră pe față, erau aliniați pe două rânduri, în față cei cu praștiile, iar în spatele lor, la vreo zece metri, arcașii, suflătoare n-am văzut la nimeni, și cu toții au început să tragă, ne-am aruncat repede pe burtă și am început să înaintăm târâș, în timp ce pietrele de praștie vâjâiau în jurul nostru, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în față cei cu praștiile, iar în spatele lor, la vreo zece metri, arcașii, suflătoare n-am văzut la nimeni, și cu toții au început să tragă, ne-am aruncat repede pe burtă și am început să înaintăm târâș, în timp ce pietrele de praștie vâjâiau în jurul nostru, am găsit și două săgeți înfipte în pământ, am scos una, era o săgeată obișnuită, cu o pană și un cui în vârf, inofensiv, însă dacă te-ar fi nimerit în cap, te-ar fi putut lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu fac zgomot, sertarul de jos și l-am așezat pe covor, în spatele sertarului îmi dosisem lucrurile despre care nu voiam să știe mama, decorația pe care o primisem de la bunicu’, cutia de conserve în care făceam să explodeze carbid, praștia, tomahawkul, toți soldații mei de plumb, cartușele golite de gloanțe, care încă mai miroseau a praf de pușcă, și armura învelită într-o cârpă, pe asta am scos-o repede, așa cum era, cu tot cu cârpă, apoi am pus la loc sertarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mingile, modelajele de la Casa Pionierilor, figurile din desenele animate făcute din placaj traforat și apoi pictate broșurile franțuzești, nemțești, americănești și iugoslave cu benzi desenate, pe care le primisem de la foștii colegi ai lui tata, cuțitul de vânătoare, un tomahawk, praștia, arcul, pistoalele de jucărie, trei patroane vechi care încă mai miroseau a praf de pușcă, cele trei echipe de fotbal cu nasturi, șahul cioplit manual a cărui cutie, înăuntru, avea și joc de table, posterele mele, unul câte unul, calendarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cutie broșurile de benzi desenate, machetele de avioane, soldații de plumb pictați manual, nu m-am oprit nici când mi-a căzut în mână vechiul clasor de timbre, l-am aruncat și pe el în cutie, apoi am aruncat și praștia, și suflătoarea, au urmat cărțile cu indieni și cele despre vânătoare, pe urmă m-am dus la birou, am tras sertarul și toate chibriturile le-am deșertat în cutie, Fordul cel roșu, cu portiere mobile, a picat pe jos, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mai multă responsabilitate energia electrică, producția economică fiind mult mai importantă decât proiecția de filme patriotice, la care Feri a spus să facem pariu, și atunci am făcut pariu, i-am promis că-n caz de câștigă el, îi dau praștia mea cu elastic din cauciuc, iar el mi-a promis că dacă pierde, îmi arată pe unde se intră, din sala de cinema, în camera aia secretă de proiecție, despre care-i povestise bunică-su, și unde se țin rolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
care-i fixat grilajul. Eu am întrebat de-ndată, care grilaj, dar Feri nu mi-a spus, mi-a spus doar o să aflu dacă se va lua curentul, și că până atunci ar fi bine să-mi iau adio de la praștia mea, că are el o vagă presimțire că până-n amiază va fi a lui. Cinematograful Flacăra Revoluției, unde ne-au dus, era cel mai mare din oraș, înainte mergeam des acolo, dar acum trecuse mai bine de un an de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
deschide ochii, privește În jur și spune-mi ce vezi. Bulevardul Unirii pe care ai copilărit, copacii În care te-ai cățărat râzând cu bucuria inocenței nu mai sunt. Casa În care trăiau frații Holeră, cei șapte, care trăgeau cu praștia În voi, băieții de la bloc, parcă presimțind că apariția voastră le amenința viitorul, nu mai este nici ea, au demolat-o ca să construiască alte blocuri, În care vor locui copii mai favorizați În felul acesta decât ei. Cine știe unde au ajuns
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
altă parte. Cu o unghie ruptă, sub vârful căreia era o crustă de ulei de motor, arătă spre marginea cromată a geamului și îmbinarea ei cu breteaua supraîntinsă a sutienului tinerei femei. Dintr-un capriciu fotografic, acestea două formau o praștie de metal și nailon, din care părea să iasă singur, în gura mea, sfârcul distorsionat. Pe chipul lui Vaughan nu se citea nici o expresie. Pustule infantile îi lăsaseră un arhipelag de ciupituri pe gât. Dinspre jeanșii lui albi se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
stau perfect întinse în afară. Amândouă mâinile-i sunt încleștate pe bara de protecție ferecată în poala ei. Ruinele civilizației occidentale, crenelurile, turnurile și hornurile își iau zborul din părul Monei. O piatră de ghicit trece pe lângă noi ca din praștie. Helen o urmărește cu privirea și zice: — Cred că Mona a pus mâna pe vraja de zburat. Pagerul îmi sună din nou. Același număr de la care mă sunase și ofițerul de poliție. Încă un mântuitor care mi-a luat urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
apucă amețeala, care o făcu să-și reamintească cele petrecute În ajun. Să-și amintească de Gildas, care se făcuse alb la față cînd văzuse pescărușul mort În vălul Însîngerat. Christian vorbise de hazard. Vreun ștrengar omorîse un pescăruș cu praștia. Un văl se afla În fața unei ferestre deschise. O biată viețuitoare venise să moară acolo. Nimic altceva. Jeanne se grăbise să plece cu vălul ca să repare stricăciunea, spunînd că a doua zi nu se va mai vedea nimic. Hazardul. Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În rafale podul Recouvrance, pe care-l trecură ca să se ducă la ziar. În timp ce conducea, Marie Îl informă pe Lucas despre rezultatele unei anchete preliminare conduse În situl de la Ty Kern. - Proiectoarele au fost cu siguranță neutralizate de departe, cu praștia. În orice caz, este singura explicație rațională, declară ea. - Dar camerele? - Grupul electrogen s-a ars. Un Înveliș protector al firelor care nu era În regulă, după părerea tehnicienilor de la PS. Îi strecură o privire piezișă cînd coti la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ai făcut-o. Nici măcar ostilitatea bine-cunoscută a românilor nu mai funcționează în cazul tău, ca dovadă că a fost unul cu totul ieșit din tipare. În situația asta și gestul puștiului care ți-a scos ochiul luîndu-te la țintă cu praștia pare izolat și condamnabil, deși n-a fost decît o mișcare perfect rațională și justificată, menită să ajute la elucidarea enigmei legate de tine. Altfel cum ar fi aflat cei interesați adevărul despre cum s-a metamorfozat Potaie de-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Înainte de război Orașul Îngerilor a fost binecuvântat cu doi boxeri locali, născuți și crescuți la mai puțin de opt kilometri distanță unul de altul, pugiliști cu stiluri la fel de diferite ca focul și gheața. Lee Blanchard, crăcănat, arunca loviturile ca din praștie, iar când lovea cu pumnii, scaunele din jurul ringului se umpleau de scântei. Bucky Bleichert intra în ring atât de glacial și stăpân pe sine, încât îți venea să crezi că este imun la transpirație. Avea un joc de picioare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Era un tată bun și-și lua fiii cu el peste tot, de îndată ce-și puteau căra singuri apa. Îi învăța totul despre oi și capre, despre pășunile potrivite, despre obiceiurile drumurilor lungi și-i învăța să tragă cu praștia și să arunce cu săgeata. Acolo, departe de cortul mamelor, le spunea povestea înfricoșată a lui Isaac, tatăl său. Când stăteau împrună pe pășunile cele mai îndepărtate, atenți să nu vină șacalul despre care se spunea că dă târcoale sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de ce mai porți hainele astea atât de ponosite? Scapă de ele cât mai curând - te pun Într-o lumină rea!...” Am simțit un sfredel În inimă și un cutremur puternic sub tălpi. Cu obrajii În flăcări, am părăsit ca din praștie mica noastră cancelarie (mi se părea, dintr-o dată, că toată lumea se uită la mine). M-am dus Întins acasă, deși urma să țin o cuvântare (era ianuarie). De-atunci, le țin Închise În șifonier, pe un raft numai al lor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fusese la femei, dar ceilalți nu-l credeau, pentru că prea n-avea de unde. Pe urmă, mai deștept se afla Petre al tâmplarului, care făcuse trei clase primare și știa și Crezul. Ăsta se pricepea să arunce sticloanțele și să facă praștii. Avea un ciorap plin de bile vopsite. Îl purta legat la brâu de curea. Mai era și Ene, știrbul, cu o soră șleampătă și frații lui, toți copiii lui Spiridon. Apoi ofticioasele de fete ale lui Chirică, de le bătea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mahalalele, pe unde nu-i găseai: la capul Filantropiei, la Tarapana, tocmai la șina Constantei, sau la gârlă la Herăstrău, de dădeau la pește. Înainte mergea Oprică, sorbind dintr-uu muc de țigară, scuipând cu sete. Ăilalți, după el, trăgând cu praștiile în vrăbii. Treceau peste grădina oltenilor, săreau gardurile putrede și de acolo tăiau maidanul până la rampa gropii. O, frumos mai era primăvara când albea Cutarida de flori de salcîm! Și mirosea, mirosea... Da căldura așa, ca o mînguere. Copiilor rebegiți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i număr seara: gu-rrruuuu, gu-rrrruuuuuu, cu tata, gu-rru, gu-rrruu, să le dau grăunțe din palma mea și apoi să-i las să zboare. Noaptea să-i aud cum se scarpină și se giugiulesc. Când eram mic, am omorât unu cu praștia. Pac, și-a căzut la picioarele mele. Avea un gât alb, alunecos, cu niște pene moi și pufoase, și-un cioc, Paraschive, galben, gălbior, ca miezul oului. Drept în ochi fl plesnisem. Celălalt 150 era rece și albastru ca o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ridica de osii, îi mai ajutau și mahalagiii, pentru că pe o astfel de vreme îl așteptau la pompă, lângă circiumă. Mirosul de pâine proaspătă pătrundea prin ferestrele deschise, îți muta nările. Copiii lăsau joaca și îi speriau calul, trăgând cu praștiile în tabla droaștei, strigînd: - A venit căruța cu pîine! A venit căruța cu pîine! În Cuțarida, Mielu lăsa și câteva pituști împletite pe care le avea pregătite în lada de sub capră: două pentru cârciumar, două pentru popă și câteva chifle
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sergent cu o șapcă soioasă, îndesată pe cap. La biserică, haidamacii s-au dat jos. Veneau pe sub garduri, la umbră, pândind câinii oamenilor. Copiii din urma droaștei strigau cât puteau, să sperie dulău: - Na! Na! Huo! La oase! Și scoseseră praștiile lor lungi din mațe de cauciuc, cu crăcane de salcâm, țintind duba. O ploaie de pietre rotunde se abătu pe tabla căruței. Sergentul opri convoiul și alergă azvârlind după derbedei cu bastonul de cauciuc. Băieții, împrăștiați o clipă, se strânseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pulan. Râdea Veta, râdea și Procopie. S-au uitat unul la altul. Ce să mai scapi câinii, trebuiau scăpați hingherii! Huidumele, dacă văzură așa, dădură fuga, sus pe capra droaștei. Atunci au năvălit și băieții, strigînd: "Huo!" și trimițând din praștii altă ploaie de pietre. Goșnete a prins curaj și-a pus mâna pe un bolovan, lovind caii. Au ieșit și femeile din curți. Era un gomor de lume, și zbirii n-au mai avut pe unde să fugă. Un băiat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trei scaune alături și o masă. La o săptămână, perceptorii se întoarseră. După ei, abia se târa un camion tras de o gloabă. Muierile strigau: - Vin să ne ia trențele! Nu-i lăsați! Nu-i lăsați! Ieșiseră și băieții cu praștiile. - Huo! strigau. Cel cu toba lovea pielea cu două bețe: Bum! Bum! Bum! Intrară, cărară la camion mesele hodorogite, scaunele, ce găsiseră, nu se uitau. - Când aduceți banii le luați înapoi, spunea roșcovanul. Muierile blestemau înjur, căzând în genunchi: - Gîndiți-vă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de oameni înarmați încercuiră tabăra. În fruntea lor era Tumanbay. Trupele lui cuprindeau soldați, firește, dar mai ales oameni de rând, mateloți, sacagii, foști condamnați care se alăturaseră milițiilor populare. Unii erau înarmați cu pumnale, alții nu aveau decât niște praștii, sau chiar ciomege. Cu toate astea, ajutați de întuneric și de năuceala creată, au semănat moartea în rândurile otomanilor. În toiul bătăliei, însuși Selim s-a pomenit încercuit și doar înverșunarea gărzilor lui i-a îngăduit să scape. Tabăra era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]