468 matches
-
care i-am considerat mereu târgovișteni. I-am simțit atât de acasă, căci pe lângă faptul că sunt buni "patroni spirituali", i-am considerat și "vecini". Marele meu noroc, în adolescență, când am schimbat uneltele militare, care erau de lemn și praștia eu fiind fiu de militar am făcut un lung stagiu -, deci, spuneam, am schimbat armele acestea cu "armele" papetăriei. Am avut o dragoste din adolescență, o dragoste nemaipomenită, pentru organizarea rândurilor, nu de copii în trupă, ci a rândurilor de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de Jianu, a fost dus în pavilionul mare, unde erau strânși rezistenții pentru a fi convinși prin discuții de necesitatea acțiunii. La scurtă vreme însă a fost scos din nou în atelier, în tura de noapte. Pangrate a confecționat o praștie și a trimis în afara închisorii bilețele în care ruga populația să anunțe organele de stat și ONU că la Gherla se torturează, descriind inclusiv cazul lui. După trei luni, în închisoare a sosit o comisie, care l-a întrebat ce
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
vis, poate cel mai de preț vis al său, anume acela de a deveni în sfârșit aviator. Actor, terminând printre primii, în anii ’20, clasa de artă dramatică a Conservatorului din București, poet, autor al volumelor Misterele din Mizil și Prăștii, dar și autor de cărți pentru copii, gazetar și chiar fondator al revistei Să nu te superi că te’njur, cel mai cunoscut și apreciat compo- zitor al epocii, deținând cele mai cunoscute romanțe și tangouri, al căror număr deja
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care vedea în Revoluția franceză "apelul lansat de o tradiție epuizată către o tradiție mai profundă". Un program subversiv merită a fi luat în serios atunci când face joncțiunea cu o poveste spusă de bunicuța. Lecția lui David: cu cât reculul praștiei e mai mare, cu atât piatra e propulsată mai departe. Nefericiții pentru care tradiție înseamnă reacțiune și trecut, paseism, habar n-au că și memoria e un tensor. "Adepții schimbărilor de dragul schimbării se autocastrează dopându-se cu idei de ultimă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fi folosit. Eu l-am folosit fiindcă deși în "sindicatul crimei" și al înaltelor instituții ce au colaborat, au fost angrenate "creiere" de vârf în meserie și cu vechi state de servicii, unele planuri nu depășesc gândirea de tras cu praștia a unui puști pus pe spart geamul vecinilor). După întrevederea de la Washington din aprilie 1959 cu Fidel, vicepreședintele Richard Nixon ("medalie de argint" după Reagan, cu 184 de "încercări") într-un memorandum transmis Departamentului de Stat, Pentagonului și CIA concluziona
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
lor. Că urmăreau ceva. Că aveau rațiune. Nu aveau. Așa le țin minte. Alai, cohortă, stol de ciori care croncăneau încontinuu. Ciori într-un nuc sub care nu crește nimic-nimic. Nuc sterp, chior. Nuc inutil. Să-i fie rușine. O praștie îți dai seama că ți-ar trebui atunci. O pușcă, o catapultă, un arc. Ciori, zgomot de plisc răgușit, de aripi mari. Ciorile nu sunt păsări. De asta poți fi sigur. Există, desigur, dacă stai să le urmărești, o regulă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lui Măslină. Acolo unde sare, acolo, în partea aceea trebuie că e piatra ascunsă. Acolo trebuie să ghicești. Măslină care înjură. Ardi-te-ar gazu’! Futu-te-n cur pe unde bei apă! Înainte să pleci la drum, încerci să faci o praștie. O praștie e ușor de făcut. O pereche veche de bocanci plini de praf pe care îi scuturi. Piele scofâlcită. Riduri umplute de praf. Praf care nu mai vrea să iasă. De fapt, nici nu trebuie să iasă. Pantoful deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Acolo unde sare, acolo, în partea aceea trebuie că e piatra ascunsă. Acolo trebuie să ghicești. Măslină care înjură. Ardi-te-ar gazu’! Futu-te-n cur pe unde bei apă! Înainte să pleci la drum, încerci să faci o praștie. O praștie e ușor de făcut. O pereche veche de bocanci plini de praf pe care îi scuturi. Piele scofâlcită. Riduri umplute de praf. Praf care nu mai vrea să iasă. De fapt, nici nu trebuie să iasă. Pantoful deci. Apoi limba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fâșie lungă. Cât antebrațul e bine să fie. Să nu fie prea groasă, că nu se întinde. Nici prea subțire, că se rupe și te plesnește peste ochi și e vai de capul tău. Așa e numai bună. Arată a praștie. Câțiva bolovani, rotunzi, nu lespezi, să nu o ia razna. Să nu plece aiurea din praștie. Să devieze de la traiectoria pe care tu o dorești. - Hai, alege! - P-ăsta a lu’ dom’ profesor! Hai să-i facem, le-am promis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
întinde. Nici prea subțire, că se rupe și te plesnește peste ochi și e vai de capul tău. Așa e numai bună. Arată a praștie. Câțiva bolovani, rotunzi, nu lespezi, să nu o ia razna. Să nu plece aiurea din praștie. Să devieze de la traiectoria pe care tu o dorești. - Hai, alege! - P-ăsta a lu’ dom’ profesor! Hai să-i facem, le-am promis că le-o tragem. Îi frigem! Pe bani! P-o ladă de bere! Hai dă-vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
geometrice. Ca să vezi că lumea asta are o logică. O lume desenată. Pictată. Așa se vede de aici, de sus. De pe platou. Ciori nu se mai văd. Nu mai sunt ciori prin aer. Au dispărut. Și porumbeii. Să tragi cu praștia. Și să n-ai nici o satisfacție că piatra aia s-ar îndrepta undeva. Că s-ar deplasa. Sus, peste câțiva rugi de muri, peste cătină, măceșe. Piatra nu avansează. Mergem pe islaz. Teren prost, denivelat. E unul cu caprele. Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
copiii, Întinzându-ne străchini cu obleți argintii din Târnave; femeile cu caș dulce de oi și cu flori, flori pentru odaia noastră, acuma câmp voios de exercițiu nestin ghe rit al drăcosului de Eros, puiul de zeu scăpat ca din praștie din strânsoarea așteptărilor și ezitărilor. Asistăm zilnic la confuzia, tot mai bătătoare la ochi, a se xelor; și simțim tot mai mult dificultatea de a descoperi printre noi exemplarul de bărbat posesor Încă al virtuților ancestrale bărbătești celebrate În poemele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din locul ăsta blestemat. Cheful cu șoferul francez sau turc sau neamț chiar a avut loc, așa cum visasem. Numai că șoferul străin era trist din cauza urgiei toride, nu din cauza ploii. Cei trei au plecat spre baraca lor, așa cum visasem: făcuți praștie, terminați, cu buzunarele îndesate de bani și cu o sticlă plină ochi cu whisky pe care au dat-o gata. Și într-adevăr Gămălie, beat mort, a vrut să se răzbune pe orașul ăsta nenorocit cu căldura lui otrăvitoare, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tizic". Cei patru frați mai mari sub comanda lui Mircea plecam pe câmp luând cu noi patru saci precum și "uneltele" necesare: adică patru bețe destul de grosuțe prevăzute la una din extremități cu o crăcană, așa cum e suportul de lemn la praștie: un fel de lopățică sau de furculiță. Odată ajunși la "locul de muncă" ne opream, puneam sacii jos și plecam cu lopățica în mână în căutarea materiei arse de natură zootehnică. Acolo, undeva pe câmpia Bărăganului, sub atenta supraveghere a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a marilor curajuri ale celor mici. Totul este real, prea real privațiunile cunoscute, frustrarea de a nu putea face nimic împotriva unei dictaturi care se credea veșnică și, tocmai de aceea, Lalalilu își imaginează o ”lume mai bună”, în care praștia sa de copil ar putea să-l dea jos pe Ceaușescu, scoțându-l afară din istorie. Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii reușește să povestească fluid, fără sincope această mică istorie de familie care se varsă la un moment dat
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
într un gest premonitor, doboară bustul de ghips al dictatorului : băiatul este iertat, dar Eva e mutată din liceul cu nume istoric într-unul industrial. în imaginație, Lalalilu, când nu se gândește la moduri de a-l doborî pe Ceaușescu (praștia pare să fie o soluție !), se vede încăpând cu toată familia și mahalaua lui într-un submarin care să-i ducă Dincolo. De fapt, toți visează să evadeze din carcera comunistă : imaginea unui vapor (ce apare de mai multe ori
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
infamiei a fost transformat Într-un semn al mândriei. Când toată lumea poartă un semn distinctiv, dispare distincția Însăși. Mecanismul discriminării și al terorii poate fi, dacă nu blocat, cel puțin frânat. De regulă, sistemele greoaie și monstruoase devin vulnerabile În fața praștiei unei idei simple și ingenioase. Portretul profesional 1. Evreul negustor Neguțătoria ca „lucru de ocară” Într-un straniu clasament pe națiuni, evreul (veșnicul cămătar, cârciumar și negustor necinstit) pare să ocupe primul loc la proba Înșelării altora, cel puțin conform
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că unii intelectuali români luminați, precum Ion Heliade-Rădulescu și C.A. Rosetti (În ziarul liberal Românul), au publicat articole Împotriva unor astfel de pamflete antisemite. Campania lor a dus, În 1858, de pildă, la interzicerea de către autorități a difuzării broșurii Praștia (tipărită Întâi În 1836, la Mănăstirea Neamțului), care punea În circulație calomnia omorului ritual practicat, chipurile, de evrei <endnote id="(612, I, p. 170 ; 754, p. 20)"/>. Din cauza unei Învinuiri de omor ritual, În aprilie 1801, la București, a avut
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pantalonașii și-i trage pe fundul gol câteva vărguțe, neluând în seamă nici strigătele de durere, nici lacrimile ce curgeau în șuvoi din ochii bezmeticului ei frățior. Victor, tovarășul lui de joacă nu așteaptă continuarea judecății, o zbughește ca din praștie spre casa părintească iar văru-său Săndel rămâne singur cu necruțătoarea ei surioară, devenită un aspru judecător. Maricica îi mai arse câteva vărguțe la întâmplare și-l făcu scăpat, gândindu-se la ceo așteaptă pe ea de la taică-său, mai ales
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să se întreacă. Abia acum am înțeles eu vorbele inspectorului care îmi spusese că „elevi mai bine pregătiți ca la școala noastră nu întâlnise”. La școala de băieți de la Podul Pescăriei erau niște elemente turbulente în stare să tragă cu praștia și în lună, cu o pregătire școlară sub orice critică! Acum chiar că jinduiam după școlarii noștri de la Căuești, cu bun simț și cu o pregătire pe măsură. În anul școlar următor eu rămân pe același post în timp ce soția este
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe fostul teritoriu al Palestinei din secolele Xl-lX î.e.n. ar aparține numai construcțiilor reali- zate de ivriți. Ori ei nu aveau habar de felul cum se construiește, neștiind să dea cu dalta sau cu toporul ci numai cu ghioaga și praștia, așa cum o dovedește cu prisosință zidirea templului de către Solomon care a chemat meșteri fenicieni. Aceste construcții care fac astăzi obiectul mîndriei arheologilor din Israel, au fost ridicate de egipteni care au controlat multă vreme Palestina, iar o parte dintre ele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
rîu”. Fanaticii mozaici susțin că prin ,,rîu” trebu- ie să înțelegem fluviul Eufrat ce curge la peste 200 de km. de Palestina, adică pe ei Iahwiță vroia să-i crăcăneze peste tot pămîntul pe care și-l întindeau ca o praștie. Dar descrierea este una geografică, adică est - Marea Roșie; vest - Marea filisteni- lor pe care noi o știm că este Marea Mediterană; sud - pustiul care duce în Egipt iar nord ,,rîu”, adică rîul Iordan de la izvoare pînă la vărsare în Marea Roșie. Acest
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
întrebat...” Textul de mai sus arată situația jalnică a ivriților, săraci și fără surse de existență s-au aruncat asupra filistenilor să-i prade. Faptul că ei nu aveau nici săbii nici sulițe ci se bazau numai pe ghioagă și praștie, arată că erau niște semisălbătici iar din acest întuneric pretind ei că au curs valuri de revelații cu care au luminat lumea. Tot acest text mai datează odată pătrunderea celor cîteva mii de indivizi ale triburilor semiților ivriți în Canaan
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
amintirile sale în 1931, G. Călinescu în 1932, etc. Iată cum prezintă, în prima ediție a „Vieții lui Mihai Eminescu”, G. Călinescu incidentul după alte surse, pe care le vom analiza: „...Petre Poenaru care, jucându-se ca din întâmplare cu praștia, îl izbi în frunte / pe M. Eminescu, n. n./ cu o pietricică. (...) Contrar zvonurilor melodramatice, Eminescu n-a suferit prea mult de pe urma așa-zisului atentat care îi pricinuise o simplă zgârietură și nici nu pare a fi avut stări de agitațiune
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
pagină, scrie și G. Călinescu un text despre Eminescu, astfel că nu se poate afirma că n-a cunoscut informația. El preia, însă, opiniile doctorului Vineș, care se vor publica în 1931, despre „erizipelul” provocat de piatra scăpată dintr-o praștie. Acest „erizipel” (preluat din sursele medicale) va face epocă în biografiile ulterioare ale poetului. 5. Oricum, nu se împacă de loc „pietricica” medicilor cu această „cărămidă” a frizerului. Primul lucru pe care ești tentat să-l faci este să-l
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]