5,068 matches
-
cea de-a doua este pe cît de adevărată pe atît de nemîngîietoare, și că, în loc de consolări și speranțe, optica ei ne oferă imaginea absurdă a unui univers din care orice urmă de providență a dispărut. În plus, eficiența ei pragmatică, pierzîndu-și pe drum virtuțile sufletești curative, s-a transformat într-o sursă de disperare. Copleșiți de atîtea informații de indubitabilă valabilitate, ne chircim sub uscăciunea lor științifică. Ne lipsesc tocmai sensurile tradiționale, adică acele sensuri pe care știința, neputîndu-ni-le da
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
publicului pe (aproape) necunoscutul prozator Bogdan Popescu. De a fi descoperitorul și totodată agentul de promovare al unui scriitor ce merită, în tot cazul, remarcat. Ce i-ar rămâne de făcut cronicarului, în aceste condiții? Întâi de toate, să treacă pragmatic peste minorele orgolii personal-profesionale și să se pună - riguros și tehnic - în serviciul cititorului. Să spună că Bogdan Popescu se află, de fapt, la cel de-al doilea roman al său, după debutul din 2001 (Vremelnicie pierdută) distins cu premiul
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
cei care jură pe elite, ca garante morale ale colectivității și generatoare de cultură/civilizație. Insul respectat în dauna massei. Cu mefiență față de progres, care poate cu destulă ușurință să se transforme într-o sursă de corupție... într-o dreaptă pragmatică se situează confortabil adepții unei guvernări paternaliste, capabilă să țină în frâu relele instincte ale numitelor masse, dar și puterea devastatoare a banului. Bogatul e ținut sub control, săracul asistat. Bogătașului i se asigură secretul bancar, yahtul, caii de curse
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
de bine se poate să nu i se dea niciuna. Pentru José Antonio Marina, filozof specializat în fenomenologie, psihologie genetică și lingvistică, inteligența nu este nimic altceva decît o facultate menită a ne ghida comportamentul. Inteligența este așadar un instrument pragmatic, iar nu o facultate teoretică a cărei sarcină ar fi, chipurile, aceea de a cunoaște realitatea. Dintr-o asemenea perspectivă, cauzele prostiei sînt legate de principalele facultăți umane care răspund de uzul inteligenței: cunoașterea, simțirea și voința. În fond, personalitatea
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
bucură de îndeajuns de mult timp, neglijez cu bună știință și cu bune intenții studiile consistente referitoare la clasici sau la criterioniști. Ceea ce mă interesează nu e nici măcar stilistica sa, atât de des invocată, ci - îmi recunosc ipocrizia de lector - pragmatica receptării. A devenit deja o obișnuință ca volumele recente ale lui Dan C. Mihăilescu să conțină, în final, un dosar critic, o selecție absolut echitabilă din articolele care i-au fost dedicate. Viață literară II nu face excepție. Îi putem
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]
-
fragment de dialog între maiorul Radu Virgil și sora scriitorului dispărut este cât se poate de edificator în acest sens. De remarcat este faptul că realitatea literaturii este cu totul alta decât cea a vieții propriu-zise. Așa se face că pragmaticul militar, rătăcit în ficțiune, se transformă într-un naiv incorigibil: "... De fapt, lucrurile sunt mai complicate decât vă închipuiți. Fratele dumneavoastră a traversat o experiență specială, nu știu, nu găsesc cuvintele, dar din ce a scris reiese că... - Domnu' maior
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
registrul unui fantastic psihologic. Viziunea este clară din punct de vedere imagistic, cinematografică, făcându-l pe cititor să asiste, printr-un mic efort imaginativ, la un thriller filosofic. Nu e de mirare că, sub forța torențială a narațiunii, acest Petru pragmatic contemporan, botanistul de la Institutul de Genetica Plantelor din Borna, devine, prin alunecare de accent, un fidel Pavel, alter-ego al lui Opreanu, moștenitor al revelației sale doar aparent modeste: atingerea unei stări de spirit în armonie cu firea, a replierii sferice
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
n-au fost prea mult folosite de filologii români, în măsura în care aceștia erau interesați mai ales de forma cuvintelor, de evoluția sunetelor, iar transcrierea istoricilor nu era foarte riguroasă. Astăzi, sursele istorice pot fi foarte utile în studiul sintaxei sau al pragmaticii, în care esențială este organizarea textuală și raportarea la context. Într-o rapidă trecere în revistă a "bibliotecii românești" risipite în Internet ar mai fi multe de pomenit: manuscrisele eminesciene fotografiate de la Biblioteca Academiei, edițiile școlare de clasici (de pe CD
Prin bibliotecile internetului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9920_a_11245]
-
în 1986. Sigur, ar fi dorit să-l organizeze în România, însă, autoritățile comuniste nu i-au permis. Următoarele au avut loc la Iași (1993), Cluj (1997), Suceava (2001). De o bună bucată de timp, e prins, ca tot americanul pragmatic, care purcede lucrurile din vreme și cu maximă seriozitate, în punerea la cale a următorului congres, ce se va desfășura la Constanța, anul viitor ( 25 - 28 iunie). Convins că un istoriograf adevărat, atunci când dorește să scrie despre istoria unui popor
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
prin politic. Și ideile pașoptiste vin mai întâi din Moldova. Muntenii, începând cu 1848, au căutat să monopolizeze puterea și au izbutit. Apoi, liberalii, covârșitor, munteni, au fost mai mult la putere și n-au avut timp să filozofeze. - Firi pragmatice, de altminteri, necesare evoluției României moderne. - Așa este. Liberalii au dominat scena politică, cu excepția domniei lui Cuza. în poziția de outsider, moldovenii și-au ascuțit spiritul critic. Oricum, sunt lucruri greu de explicat. - Ce poate estompa spiritul critic? - în opinia
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
unei maturități de timpuriu instalate la o tardivă adolescență acneică și invectivantă). Ne limităm aurmări cu cîtă comprehensiune sîntem în stare desfășurarea unui fenomen care în sine nu poate fi nici util nici dăunător contextului social, dată fiind dezangajarea din pragmatic a oricărei ficțiuni. Libertatea de-a te implica într-o ficțiune sau alta n-ar putea fi utilă sau dăunătoare decît ficțiunii respective. E ca și cum am asista la un prînz la care convivii consumă cu poftă gîndaci și viermi vii
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
am sfiit să afirm acest lucru nici acum un sfert de veac, la apariția primului volum intitulat Reflecții despre muzică (Editura Muzicală, București, 1980), volum ce mărturisea ceva fundamental: universalizarea componisticii românești nu a fost un fenomen spontan, empiric, exclusiv pragmatic, ci avea la temelie o intreprindere teoretică minuțioasă, o autentică ideologie. Dar aceasta este însăși caracteristica majoră a creației lui Ștefan Niculescu. Prestațiile muzicologice lămuresc și susțin demersurile componistice, iar cele practice, la rîndul lor, validează întreprinderile teoretice. Primul volum
Reflecții și reflexe by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9974_a_11299]
-
detașare, surîzător în fața Hazardului, înțelegînd Neantul și disprețuitor al Forțelor oarbe, care conduc istoria universală. Mandarinul refuză Forțele și credințele oarbe. Firește, mandarinul meditează, de predilecție, la Neant, Hazard și Forțe oarbe, dar nu se teme de nimic". în planul pragmatic, aflăm că paradigmaticul personaj tinde "la eliberarea intimă a lui și a semenilor". Avînd doar visuri nu și interese, "a găsit pacea uitării de sine", în calitate de "paladin neînfricat în bătălii pentru visurile și interesele semenilor". Mandarinul e capabil a-și
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
Oripilante și fascinante în același timp, asemenea apariții m-au lăsat nu de puține ori paralizat în fața micului ecran, incapabil să schimb canalul și să mă rup de hipnoza agramată și ilogică la care erau supuși ochii mei. Fire mai pragmatică, Radu Paraschivescu a pus mâna pe un pix și a notat cele mai haioase perle ale tranziției. O primă recoltă a devenit substanța volumului Fie-ne tranziția ușoară. Culegere de perle românești, tipărit de Humanitas și vândut în câteva zeci
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
ceea ce întreprinde Violeta Dinescu la Oldenburg. Din talent: pentru că talentul presupune indiscutabil curajul (reciproca nefiind imperios operantă). Dar, mai ales, din dragoste: pentru că iubirea implică neapărat încredere și fidelitate, prin urmare optimism, dar nu un optimism poltron, ipocrit, ci unul pragmatic, nepărtinitor. Violeta Dinescu iubește muzica românească tandru, răbdător, dar și cu asprime ori intransigență. Ar fi în stare să-i închine imnuri sau elegii, niciodată însă șușe ori manele. O muzică pe care o promovează din instinct, ca sentiment, cum
Avantaj muzica românească by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8971_a_10296]
-
a-și premedita darul de a reuși, Violeta Dinescu combină fericit idealitatea cu simțul practic, domeniul imaginarului cu cea mai palpabilă dintre realități, negociind cu dezinvoltură un dificil contract mutual între ființa visătoare, ușor volatilă a creatorului și cea materială, pragmatică a titularului de idei și programe practice. Să mergi cu capul în nori și, totodată, cu picioarele pe pămînt. Iată o deplasare din care, în ceea ce privește prestațiile Violetei Dinescu, avantajul este, deocamdată, al muzicii românești.
Avantaj muzica românească by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8971_a_10296]
-
Martin Heidegger are efectul unei lecții de umilință. Realizezi brusc că nu doar crusta estetică a scrisului ni s-a modificat, dar și substanța omenească pe care o punem în pagini. În comparație cu cei doi protagoniști, noi avem ceva din uscăciunea pragmatică a fantoșelor convenționale. În schimb, Hannah și Martin sunt vii, sunt sinceri, iar ceea ce este uimitor este că unda vie a sincerității lor se potrivește perfect obișnuinței protocolare cu care își întocmesc scrisorile. Și Martin și Hannah își construiesc scrisorile
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
să știți efectul" (p. 85). Formula românească pare a fi o traducere literală a unei formule similare existente în engleza (americană) vorbită, destul de bine atestată în internet: (trust me,) you don't want to know. Expresia cu valoare retorică și pragmatică este folosită pentru a indica, superlativ, natura extrem de negativă a lucrurilor care nu vor fi spuse, marcînd așadar atitudinea de exagerare critică a vorbitorului față de ceea ce, intenționat, omite (dar implică). Prin formula nu vrei să știi se poate realiza și
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
aberant: mai ales cînd afirmația că celălalt nu vrea să știe un anumit lucru e urmată - sadic - de prezentarea detaliată a lucrului respectiv. Și totuși, de ce are succes - cel puțin deocamdată - această formulă? În primul rând, trebuie spus că formulele pragmatice (saluturi, mulțumiri, expresii de aprobare, semnale de mirare, acte de izgonire etc.) pot circula destul de bine dintr-o limbă în alta, pentru că funcția lor globală e unitară, dependentă de utilizarea în contexte similare, iar structura rămâne fixă. În plus, în
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
plus, în comunicarea orală formula este rostită cu o intonație care o dezambiguizează. De altfel, ea e adesea însoțită de alte expresii "de apel" (engl. trust me, rom. crede-mă, credeți-mă), care contribuie la înțelegerea corectă a valorii sale pragmatice: "îți cumperi un sistem Apple (nu vrei să știi cât costă, crede-mă)" (forum.softpedia.com); "de 3 luni mă chinui și credeți-mă, nu vreți să știți ce dezamăgit sunt" (volkswagen-club.ro). Nu m-aș întrista deloc dacă formula
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
Ce părere aveți despre uzura, aș spune epuizarea direcțiilor critice? De unde vine, de pildă, această nevoie absolută, imperativă, a istoriei și a faptului istoric, deasupra (dacă nu chiar în locul) judecății critice? MD: Din situare: orice adevăr este deopotrivă istoric și pragmatic. Indiferent de adevărul luat în considerare: științific, factual etc. Nu există - cel puțin, așa văd eu lucrurile - Adevărul. Cunosc o formulare care nu-mi place prea mult, pe care o arăt mereu cu degetul și care vine de la Simone de
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
a întâmplat, acesta este adevărul". După care se încearcă transformarea acestui adevăr în adevăr imuabil; adevărul aparține întotdeauna ordinului "iată ce poate spune gândirea despre ceea ce s-a întâmplat". Așadar, orice adevăr este istoric. Dar orice adevăr este și practic, pragmatic, deci se prezintă sub forma "vi s-a spus că..., iar eu, unul, vă zic că.. ". "Pragmatic" trimite la Austin: adevărul este ceea ce vă anunț eu; înseamnă anunțare.5 Așa stând lucrurile, apare, la un moment dat, o forță a
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
întotdeauna ordinului "iată ce poate spune gândirea despre ceea ce s-a întâmplat". Așadar, orice adevăr este istoric. Dar orice adevăr este și practic, pragmatic, deci se prezintă sub forma "vi s-a spus că..., iar eu, unul, vă zic că.. ". "Pragmatic" trimite la Austin: adevărul este ceea ce vă anunț eu; înseamnă anunțare.5 Așa stând lucrurile, apare, la un moment dat, o forță a anunțării. Întrucât a anunța înseamnă, în același timp, a denunța și a enunța. Prin urmare: anunțare, denunțare
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
psihologice infinitezimale, un capitol excepțional (cel mai bun din roman) care clarifică până în cele mai mici amănunte relațiile dintre personaje. Romanul are o complexitate derutantă. A te opri la portretul - memorabil, fără îndoială - al Vicăi Delcă, mahalagioaica nostalgică și revedicativă, pragmatică și bine dotată cu instinctul de supraviețuire, înseamnă a aduce grave prejudicii romanului, simplificându-i subiectul și viziunea. Alexandru George a remarcat faptul că "romanul este scris în mai multe registre stilistice și autoarea a mizat în bună măsură pe
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
o parte sinuoasele probleme de morală, atât timp cât însăși practica istoriei - literare sau numai culturale - le trece sub tăcere. N-am văzut până acum plagiatori trimiși la index după ce au fost dați în vileag. Și nici nu vom vedea. Pentru că, gândind pragmatic, rolul unei asemenea liste complete a corsarilor este acela de a elimina volume, și nu autori. Visul structuraliștilor se împlinește vrând-nevrând, cel puțin în privința rechizitoriilor pe care le-am putea alcătui după cel dintâi - atât de echilibrat - op din lucrarea
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]