1,073 matches
-
sau indezirabile ale acțiunii întemeiate ideologic. Pe lângă întărirea raționalității ideologiei, care are rostul fundamental de a permite unei ideologii să se confrunte cu șanse de succes cu ideologii concurente, teoriile mai au și rolul esențial de a asigura un anumit pragmatism acțiunii politico-sociale întemeiate indeologic. În felul acesta, ea rămâne funcțională în raport cu obiectivele fundamentale ale societății. Fără acest echilibru între teorie și ideologia cotidiană, ideologiile pot deveni extrem de disfuncționale. Fără o ideologie cotidiană care să-i asigure susținerea, prin comportamente ale
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
producție - drept un bun al întregii populații, gestionat de stat. Gestionarea privată a acestor bunuri nu modifică esențial relația dintre avuția publică și cetățeni, dar privatizarea o face! Problematica morală care derivă de aici este poate interesantă, dar lipsită de pragmatism odată ce opțiunea politică pentru privatizare a avut loc. În schimb, o problematică politico-economică și socială care derivă din simpla inițiere a procesului devine extrem de importantă. Al doilea lucru care trebuie neapărat luat în considerare în abordarea privatizării este faptul că
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
au dus la eșecul lor. Cel mai important dintre aceste partide și, totodată, cel care devenise simbolul luptei pentru restaurarea proprietăților - PNȚCD - a părăsit, începând cu 2001, prima scenă a politicii românești. Din motive care se întind de la convingeri la pragmatismul politic și până la oportunism, intelectualii activi politic s-au aliat cu partidele istorice, adaptînd astfel, de voie, mai de nevoie, o abordare care îi conducea automat la anticapitalism. Inclusiv prin efortul lor, principala temă politică a privatizării - iar privatizarea era
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
opere, scriitori și curente, de istorie și de sociologie a literaturii, pe care le completează cu informații despre celelalte arte și discipline pozitive, pentru a închega în final un impresionant tablou al culturii americane. Însușirile distincte - militantismul polemic, dinamismul și pragmatismul - se detașează încă din perioada de constituire a acestei culturi. Ele s-au menținut și au înflorit îndeosebi după 1837, când filosoful R.W. Emerson formulează o adevărată declarație de independență intelectuală. Aspirația spre sinteză a lui G. este certificată
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
l-am descris anterior). Cercetările lor au vizat un obiectiv precis, acela de a căuta mijloace mai rapide și mai sigure de a transporta informația, de a identifica un sistem care să utilizeze cu maximum de eficiență canalele de comunicare. Pragmatismul acestui demers se concretiza în valoarea aplicativă a cercetărilor: studiile au fost efectuate în 1948 de către Shannon, în laboratoarele companiei Bell Telephone, SUA, un an mai târziu, acestor studii adăugându-li-se contribuțiile lui Weaver; pentru cei doi autori, mesajul
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
opera de artă presupune putința ca observatorul să și-o reprezinte mental, fie ca amintire, după un contact fizic preliminar, fie și ca wishful thinking. Genette elaborează o estetică de sfîrșit de secol 20, lucidă și non-elitistă, chiar cu un pragmatism infuzat eficient în articulațiile teoretice ale observațiilor sale. De pildă, experiența estetică a individului contemporan presupune, inevitabil, medieri și simulacre, cum le-ar numi Baudrillard. El nu-l descoperă pe Rembrandt în muzeele olandeze, nici pe Ricoeur în casa pariziană
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
El este conceput mai curând sub forma unei energii difuze și insidioase care se impregnează încă de pe acum, încet‑încet, în trama existenței noastre. Unii îl identifică cu progresul tehnologic și cu dezvoltarea „nesăbuită” a științei; alții, cu individualismul și pragmatismul modului de viață contemporan; alții, în fine, cu secularismul generalizat al epocii noastre. Astfel, aproape toate fațetele modernității devin manifestări ale unei anticristologii up to date. Înainte de a începe cercetarea noastră în perioada Antichității creștine, se cuvine să abordăm problema
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în învierea trupului. Ei sunt atât de departe de adevărata credință, ut ne credant hoc in totum posse fieri. Pentru ei învierea are loc în mod invizibil și ascuns, în interiorul fiecăruia, la nivel strict spiritual. Irineu acuză falșii taumaturgi de pragmatism și de mercantilism - ei vindecă în schimbul banilor, din interes, din sete de recompense. Urmează o întreagă serie de opoziții: în cazul membrilor Bisericii este vorba de miseratio, misericordia, firmitas și ueritas; în cazul ereticilor, de egoism feroce, interes și minciună
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
realism dur (Calul, La câmp, Înainte de moarte). Un țăran hotărăște să ucidă calul bătrân devenit o povară în curte. În drum spre locul de sacrificiu, dialoghează omenește cu el, apoi îl omoară și-l jupoaie de piele, supunându-se, astfel, pragmatismului lumii rurale. Nota lirică este totalmente absentă. E doar prezentarea rece, concentrată, a faptelor (Calul). Doi tineri ciobani, Stroe și Bâlea, surprind pe câmp o fată dormind și o violează. O replică brutală la vechile scrieri despre amorul câmpenesc. Scena
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Fondane, „Le Monde”, 1996, 12 iulie; Vasile Gârneț, Poeți basarabeni editați la Paris, „Contrafort”, 1996, 10; Gheorghe Crăciun, Bacovia în franceză, „Paralelă 45”, 1996, 1; Mircea Anghelescu, Bacovia, între traductibil și intraductibil, RL, 1998, 25; Gheorghe Crăciun, Între poeticitate și pragmatism, OC, 2001, 47; Gheorghe Crăciun, Traseu recompus, OC, 2001, 63; Serge Fauchereau, Préface à un roman d’amour, „La Quinzaine littéraire”, 2001, 807; Edgar Reichmann, „Composition aux parallèles inégales”, „Le Monde”, 2002, 4 ianuarie; Marta Petreu, Poeți români în limba
SERRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289645_a_290974]
-
Popescu și D. Solomon, pe care Ș. îi consideră „trei autori poststaliniști”. În consecință, centrul de greutate al cărții se deplasează către celelalte patru texte, care atestă atât grila de lectură a autorului, cât și situarea sa de partea unui pragmatism sui-generis. Astfel, eseistul analizează trei mostre de discurs (pseudo)liberal din România postcomunistă (Adrian Marino, Horia-Roman Patapievici și Ion Bogdan Lefter), demonstrând faptul că, fie din resentiment, fie dintr-un optimism utopic, orientările declarat democratice și europene din cultura noastră
SIULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
o amplă reconstrucție/reactualizare a proiectului cultural inițiat de mentorul junimist. Altfel spus, urmărește să substituie decupajele conceptuale anterioare ale proiectului maiorescian - polarizate sub forma opoziției dintre „vechi” și „nou” (conservatori/liberali, tradiționaliști/moderniști, naționaliști/ europeniști etc.) - prin antagonismul dintre „pragmatism” (Maiorescu) și „ideologie” („formele fără fond”). Din unghiul acestui „pragmatism” evaluează Ș. nu numai succesul doctrinei maioresciene, ci și eșecurile „ideologiilor” contemporane. SCRIERI: Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi. Cultură și ideologii în România, București, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Adevăratul
SIULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
junimist. Altfel spus, urmărește să substituie decupajele conceptuale anterioare ale proiectului maiorescian - polarizate sub forma opoziției dintre „vechi” și „nou” (conservatori/liberali, tradiționaliști/moderniști, naționaliști/ europeniști etc.) - prin antagonismul dintre „pragmatism” (Maiorescu) și „ideologie” („formele fără fond”). Din unghiul acestui „pragmatism” evaluează Ș. nu numai succesul doctrinei maioresciene, ci și eșecurile „ideologiilor” contemporane. SCRIERI: Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi. Cultură și ideologii în România, București, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Adevăratul Maiorescu, RL, 2003, 22; Iulia Popovici, Exigențele spiritului critic, RL
SIULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
acest caz, omul nu mai este decât un „suport biologic”, spațiul în care se derulează acțiunea tehnologiilor medicale asupra bolii. Acesta este modelul de gândire al prezentului. Un model alarmant și care ridică serioase probleme. Un tip de mentalitate specific pragmatismului material al lumii și gândirii secolului XX, care va produce importante mutații în înțelegerea și definirea omului. În realitate, lucrurile sunt mult mai complexe, iar ceea ce a impus tehnologia medicală modernă nu este doar un moment de incontestabil progres tehnic
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
fără menajamente, diagnosticul real, indiferent de gravitatea bolii și de natura pronosticului, chiar dacă acesta prezintă un risc major pentru viață. Acest punct de vedere este absolut șocant și elimină orice tip de umanism din relația medic-bolnav, reducând totul la un pragmatism pozitivist, care face ca bolnavul să se implice într-o situație-limită, pe care va trebui să decidă singur cum o va rezolva. În trecut, medicul era cel care conducea evoluția bolii și el era responsabilul moral al vieții bolnavului sau
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Domnia lui Carol I a coincis, În planul delimitărilor politico-doctrinare, cu o etapă de ambiguitate și echivoc, În care solidaritățile personale, pragmatismul, oportunismul și rolul individualităților au precumpănit adesea asupra componentei ideatice și a programelor politice. După cum s-a observat deja, nu se poate vorbi, la nivelul partidelor epocii, de un caracter doctrinar bine definit . Acest aspect este mult mai pronunțat până În
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
își păstrează ingenuitatea. Constrângerile vieții adulte alterează fondul prim, originar edenic, al fiecăruia. În romanul Bal mascat, plasat în ambianța citadinismului ieșean, autorul e înclinat să smulgă măștile și să releve realitatea în nuditatea ei. Existența burgheză, asimilată pervertirii și pragmatismului, este incompatibilă cu aspirația spre puritate și elevație intelectuală. T. încearcă aici să reunească procedee ale unui roman de moravuri cu acelea ale unui roman al formării. Altă categorie tematică abordată de scriitor include câteva scrieri irigate de un fantastic
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
nu o deconspiră direct și definitiv. Și între cele două personaje centrale e sugerată o anume consubstanțialitate. Cu toată simpatia manifestată pentru Serafim ca exponent al naivității, V. îi prezintă și limitele, după cum cu toată repulsia față de Anghel, exponent al pragmatismului, nu îi ignoră mândria, spiritul de autoapărare. Textul e de un simbolism puternic nu numai prin analogia între destinul animalului și cel al lui Serafim Ponoară, dar și prin sugestia involuției de la zimbrul măreț, mit și simbol în stema țării
VASILACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
noștri un viitor prosper, pierdem timp prețios, timpul petrecut cu copiii noștri devenind din ce în ce mai limitat. Din acest motiv, devin importante calitatea timpului petrecut cu copiii și cunoașterea unor strategii parentale de dezvoltare armonioasă a relațiilor dintre noi și cei mici. Pragmatismul a devenit o trăsătură comună a părinților care astăzi se confruntă cu dificultățile de zi cu zi. Sunt părinte și știu foarte bine că perspective pragmatică guvernează modul nostru de a ne organiza timpul și de a ne fixa propriile
PARTENERIATUL ŞCOALĂ – FAMILIE – UN PARTENERIAT DE SUCCES. In: Arta de a fi părinte by Paula Livia Nicoleanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1423]
-
de a identifica și defini problemele împreună cu generarea și implementarea unor soluții potențiale și eficiente. b) testarea realității - abilitatea de a stabili, de a evalua corespondentele între ceea ce înseamnă o experiență (trăire) și care sunt obiectivele existente. Accentul cade pe pragmatism, obiectivitate, gradul de adecvare a percepțiilor și autenticității ideilor și gândurilor. c) flexibilitate - abilitatea de a ajusta gândurile, emoțiile și comportamentul pentru a schimba situația și condițiile. 5. Dispozțtia generală - acest domeniu al inteligenței emoționale se referă la modul în
Stresul şi inteligenţa emoţională în organizaţii by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/566_a_739]
-
nevoi spirituale înalte, precum cea de formare a „omului desăvârșit”, ci din necesități practice, de formare a unor „meseriași” ai altarului creștin, preoții. Nivelurile de pregătire impuse de practica preoțească au impus o discriminare netă între trivium și quadrivium. Un pragmatism curricular care, inițial, a părut nevinovat. Dar el conținea sămânța otrăvită a marii „schizofrenii paideutice” europene care, în timp, a devenit ceea ce C. Snow numea în anii ’50 ai secolului XX „prăpastia culturală”. În ciuda evoluției unitare a civilizației europene, vreme
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unei mișcări, personificarea mistică a unei doctrine. În germană, „Christian Rosenkreutz” înseamnă „Creștina Cruce cu Trandafiri”. Celălalt document ne dovedește că avem de-a face nu cu o mistică revelatio, ci cu un program îndrăzneț și doar aparent lipsit de pragmatism. Confessio nu este un „sunet de trompetă” precum Fama - este o chemare adresată tuturor savanților Europei să se adune atunci când „trâmbița Ordinului va suna cu toată puterea” pentru a rosti cu glas tare „ceea ce acum se rostește numai în șoaptă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și realizări semnificative ale acestei perioade frământate, dar fructuoase pentru școală și educație. 10.2. Condițiile apariției primelor curricula explicitetc " 10.2. Condițiile apariției primelor curricula explicite" În prima jumătate a secolului XX, spațiul educațional euroatlantic a fost marcat de pragmatismul american și în special de gândirea economică a lui Frederick Taylor 1. Două cuvinte magice - management și efficiency - au generat o atmosferă culturală greu respirabilă de către omul declarat „bun de la natură” de J.-J. Rousseau cu două veacuri mai înainte
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Mill. Aceasta asimilase Binele cu Utilitatea. Esența utilitarismului putea fi redusă la câteva sofisme ce păreau să conțină adevăruri indubitabile („Tot ce este folositor este bun și moral. Banii sunt folositori. Banii constituie bunul suprem” etc.). La fel de indubitabile păreau raționamentele pragmatismului teoretizat de William James. Impresia că adevărul și experiența sunt interșanjabile permitea o mitologie fabuloasă a empiriei, care s-a transformat curând în religie. Este religia care i-a unit pe americani într-o țară, ba chiar într-o națiune
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
desemnează o învățare activă și utilă pentru viața celui care se formează. Caracterul practic al acestei viziuni despre curriculumul educațional este evident. El diferențiază, prin tradiție, învățământul european, care mai păstrează amprenta scolasticii și magistrocentrismului, de cel american, influențat de pragmatism, eficientism și progresivism. Există însă o „coloană vertebrală” a oricărui curriculum? Majoritatea teoreticienilor moderni consideră că da. (Dar nu și cei „postmoderniști”.) Într-adevăr, cel puțin în ceea ce privește curricula moderne din spațiul euroatlantic, pot fi identificate minimum trei categorii de elemente
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]