493 matches
-
au luat, Alonso, fiul, și-ți vestesc / Sfârșit încet, mai crud ca cel năprasnic, / Pândindu-te, în fiecare clipă, / În tot ce faci; urgia ce v-așteaptă / Pe insula aceasta oropsită / N-o poate-ndepărta decât căința / Și-o viață preacurată.“ Și, procedând așa, chiar le stârnește remușcările și pocăința. Numai în acest fel putea Ariel apoi să îl determine pe Prospero să-i ierte. Și tot el le rătăcește mințile, ca să îi facă vrednici de îndurare și de milă. În ce privește
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
să nu piară, cisă aibă viață veșnică. Și Acesta venind și toată rânduiala cea pentru noi plinind, în noaptea în care a fost vândut și mai vârtos Însuși peSine s-a dat pentru viața lumii, luând pâinea cu sfintele și preacuratele și fără prihană mâinile Sale, mulțumind și binecuvântând,sfințind și frângând a dat Sfinților Săi ucenici și Apostoli, zicând:Luați, mâncați acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi spreiertarea păcatelor. Asemenea și paharul după Cină zicând: Bețidintru acesta
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
și buzele tale, pe tine te pierd cu totul când te-nlănțuie pictura, neostoită iubire, Imnul acatist, Maica Domnului adorată, cu brațele desprinse, pruncul Iisus stă totuși firesc la pieptul ei, fără să-l susțină decât poate dragostea de mamă preacurată, friză de episcopi, sfinți filosofi pe fațada de est, abia îți pot urmări cuvintele, le aud cu claritate, dar întocmai ca și palma ta azi-noapte, a cărei mângâiere vibra în tot trupul făcând cercuri tot mai largi de tulburătoare dorinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Mi-a fost frică?! De ce?! Abia reușesc să împing ușa înaltă cu mâinile ce-mi tremură fără să le pot stăpâni și mă întâmpină în pronaos peretele gol din stânga și nu ridic ochii spre boltă unde mi-o amintesc pe Preacurata Fecioară Maria rugătoare cu pruncul Iisus la pieptul ei, încadrată de îngeri în zbor, slăvită de melozii cunoscuți ai lumii creștine, cântăreți vrednici de laudă ai faptelor petrecute în lume de Maria cea slăvită între femei, Theo îmi explică cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
capul acoperit de maramă roșie și nimbul din jurul capului un cerc simplu, nu cum îl face el, Lumină neîncercuită, îi spunea Theo, halou de lumină pe fondul mai întunecat al peretelui, Și cei doi îngeri, unul în dreapta și celălalt în stânga Preacuratei Fecioare nu stau drepți ca îngerii și parcă nu-s ființe vii, așa lungiți și ondulați în veșminte ce nu-s veșminte de îngeri! Dar cum arată veșmintele de îngeri? îmi vine să-l întreb pe părinte, dacă a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu totul altă soartă, pe când fugea împreună cu tovarășii lui, purtând în mâini o cruce de argint furată din biserică i-a apărut o vedenie care i-a salvat nu numai viața, ci și sufletul, i-a apărut înainte Maica Domnului Preacurată cu Pruncul și i-a călăuzit pașii, îndepărtându-l de tovarășii lui, l-a dus Maica Domnului pe o potecă tăinuită sus, într-o peșteră săpată în stâncă, și la cuvintele părintelui Ioan sufletul meu tresare, ca și cum s-ar afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
șir, ani, tovarășii lui l-au căutat și nu l-au găsit, soldații l-au căutat și nu l-au văzut, și a rămas Visarion în peșteră, așa-l chema, Visarion, a rămas acolo, ocrotit de bunătatea fără margini a Preacuratei Fecioare, a început să se roage, au trecut anii și nu s-a mai întors în lume, cu timpul a fost văzut prin păduri, se sălbăticise, unii îl luau drept nebun, alții îl considerau un sfânt, dar nimeni nu reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
picteze o biserică, și-a vândut sufletul pentru Dumnezeu și, venind, în final, diavolul să-i ia sufletul, s-a izbăvit în ultima clipă lungă cât toate timpurile iluminat de Pantocratorul ce stătea pe boltă deasupra lui, ținându-l în preacuratul fascicol de lumină și diavolul n-a putut să intre în raza aceea, Faustul tău! Admirabil tablou! Ți l-ai imaginat în toate detaliile, chiar și lumina de-afară cu frunzele galben-aurii ale toamnei, Taci! Nu-ți permit să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
iar pentru om - Împărăția Cerurilor, și s-a asociat fără șovăială cu Samuel Nemirovsky, un ebenist cumpătat care, chiar În inima mahalalei Unșpe, Întocmește toate armoarele și paravanele pe care cei care Îi admiră meșteșugul le primesc direct de la Beijing. Preacurata dugheană a prosperat; Tai An și-a părăsit prăpădita magazie de cărbuni pentru un apartament mobilat, situat tocmai În strada Deán Funes 347; valul nezăgăzuit alarmoarelor și paravanelor nu l-a purtat prea departe de țelul său de căpetenie: redobândirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bine stam În banca mea: c-am ginit un candriu din ăi mai slobozi la jgheab și m-am stacojit la moacă. Mi-am ținut naturelu cum m-a ținut curelile și i-am dat-o napoi ca pe-o preacurată iconiță. Steaua mea a bună a vrut ca don Wenceslao să fie așa de Tristel, că n-a priceput bine ce-a fost. A doua zi, care iera sâmbătă, n-am mers cu acelaș tren; probabil că ne-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
chemarea Sa, după răspunsul dat la „plinirea vremii“ de smerita Fecioară din Nazaret arhanghelului Gavriil, purtătorul bunelor vestiri creșteri către ea, după cuvintele: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău! “ (Luca 1, 38). Căci prin aceste cuvinte, date de Preacurata drept răspuns la bunele vestiri ale arhanghelului despre chemarea ei în slujba lui Dumnezeu și a mântuirii noastre, prin zămislirea și nașterea lui Iisus, se pune în lucrare tot planul veșnic de mântuire, pregătit în lume și între oameni prin
Agenda2006-12-06-1-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284888_a_286217]
-
anii trecând ea nu-i dărui copii. Mama nu se neliniști și nici nu se duse la doctor, ci la biserică. Femeie tânără, stătea printre babe și lungă vreme îngenuncheată în fața icoanei Maicii Domnului, cu gândul îndreptat spre ea, cea preacurată care, fecioară fiind, născuse prin sfântul duh . Sfânt sau nu, avusese cu el un copil, putea deci s-o roage, și e de închipuit ce se întîmplă cu mama când nu mult după aceea rămase însărcinată. Fără să devină bigotă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
plin de darul dumnezeiesc al Sfântului Duh, având puterea de a curăți sufletul, prin iertarea păcatelor, și de a tămădui trupul, prin izgonirea bolilor, Împărtășind mila și Îndurarea lui Dumnezeu 307. Credință și vindecare 281 Untdelemnul de la Maslu, arată „firea preacurată și netul‑ burată a Sfântului Duh, Care, pătrunzând În noi ca untde‑ lemn, ne hrănește În mod neînțeles și susține și face să crească luminarea În suflet, ca Într‑o candelă ce arde (...) neprimind din altă parte puterea de‑a
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
sufletele înaintașilor noștri și pentru sănătatea noastră și am dat vama Moldoviței, uric, cu tot venitul, în vecii vecilor.” 2. Alexandru cel Bun întărește mănăstirii Moldovița Vama Moldoviței la 14 aprilie 1411, Suceava „Am dat Vama Moldoviței mănăstirii Bunavestire a preacuratei născătoare de Dumnezeu, care este la Moldovița, uric, cu tot venitul, neclintit, în vecii vecilor. Iar hotarul acestui sat să fie începând de la vadul Moldovei, care este mai jos de satul Câmpulung, cu poiana, drept la gura pârâului Geredzea, și
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
va străbate/ Dulcea ta singutătate 70. Ar fi aberant însă ca, adâncind tipul acesta de demers, să facem din Eminescu un Iisus (se află, oricum, multe... în grădina criticii românești!); el rămâne ce i-a fost dat să fie: Sfântul preacurat al ghiersului românesc, așa cum l-a numit Arghezi. Destinul a făcut să se nască în mediul citadin al Botoșanilor, târg înfloritor la vremea aceea, priitor mai degrabă părinților decât copilului; copilul a trebuit să-și urmeze destinul acolo unde acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de a fi ajutor potrivit bărbatului și aceasta ar însemna „o ființă asemănătoare cu a soțului, vrednică de el, întru nimic inferioară lui.” Mântuitorul a așezat pe fruntea femeii nimbul de glorie, prin nașterea Sa dintr-o femei și anume Preacurata Fecioară Maria. Prin acest act el a șters pentru totdeauna stigmatul disprețului și al infamiei cu care lumea veche înfierase femeia, și a ridicat-o la cea mai înaltă treaptă a demnității morale. Din faptul că Fiul lui Dumnezeu s-
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
iar ei ascultandu-Te au împărțit în toată lumea vindecări minunate, aducând la dreapta credință pe mulți dintre cei care au văzut cum s-a biruit prin hâr rânduiala firii, si au cântat cu mulțumire: Aliluia! Icosul al 6-lea Împreună cu Preacurata Maica Ta, cetele Sfinților se roaga Ție, Dumnezeule al izbăvirilor, pentru tămăduirea credincioșilor care sunt apăsați de boli, de suferințe și necazuri. O, Milostive Doamne, împreună cu rugăciunile lor curate primește și nevrednica noastră rugăciune: Iisuse, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
și pentru noi prilej de întoarcere la Tine, îndrăznim să ne rugăm Ție: Iisuse, sădind în noi dorința unei vieți virtuoase, miluieste-ne; Iisuse, indemnandu-ne să ne spovedim toate păcatele, miluieste-ne; Iisuse, daruindu-ne să ne împărtășim cu preacuratele Tale taine, miluieste-ne; Iisuse, revărsând peste noi darurile sfantuluiDuh, miluieste-ne; Iisuse, salasluindu-Te în inimile noastre cele îndurerate, miluieste-ne; Iisuse, ca să cunoaștem iubirea Ta cea mângâietoare, miluieste-ne; Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluieste
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
viața, zum ...latră câinii din pavaj fanfarele trecând pe biciclete și-un interior rezemat de alt interior, luna bătrână și oarbă doarme beată pe cerul de vizavi, fericirea e o armă caldă, îți tremură în mână ...preamilostivul târziu de scris, preacuratul frig de citit: schijele soarelui în oameni au asfințit AER CU SPINI Doi călăreți pe un cal arată bătrânul ceas Dali, ei taie ceața, rup obscura zare și văd că Domnul se odihnește, lor li se vede numele, au munți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
o proiecție pămîntească a Sfintei Fecioare: „Și-o să-mi răsai ca o icoană / A pururi Verginei Marii, / Pe fruntea ta purtând coroană - / Unde te duci, când o să vii?” (Atât de fragedă...). Aceste versuri, poate și altele, par să prefigureze invocarea Preacuratei, într-o tonalitate tipic creștină, în Colinde, colinde, dar mai ales în Rugăciune și în sonetul Răsai asupra mea... Aflat într-o acută criză spirituală, poetul înalță rugăciuni nu lui Dumnezeu-Tatăl (precum Hyperion în Luceafărul), nu lui Isus Mântuitorul, ci
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în Rugăciune și în sonetul Răsai asupra mea... Aflat într-o acută criză spirituală, poetul înalță rugăciuni nu lui Dumnezeu-Tatăl (precum Hyperion în Luceafărul), nu lui Isus Mântuitorul, ci către Mama Imaculată: „Regină peste îngeri [...] / Lumină dulce, clară, / O, Maică Preacurată / Și pururea Fecioară, / Marie !” Eminescu nu a destinat publicului aceste versuri. În schimb, imaginea mamei biologice, pe care o pierduse nu demult, este prezentă în elegia O, mamă... (tipărită în 1880). Cele două chipuri feminine evocate aici, mama și iubita
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
aș fi văzut / Au astă bogăție de-amor aș fi avut?” (Ibid). Citind în paralel O, mamă și sonetul Apari să dai lumină..., se constată că iubirii filiale și iubirii 29 erotice din elegie i se opune adorația pentru Maica Preacurată. Poetul este conștient de „vină”, se află într-o „noapte a gândurilor”, regretă „visul meu ceresc de odinioară” (credința din copilărie), recunoaște că, matur, „Eu nu mai cred nimic și n-am tărie”, dar speră să-și recapete „credința” și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
meu ceresc de odinioară” (credința din copilărie), recunoaște că, matur, „Eu nu mai cred nimic și n-am tărie”, dar speră să-și recapete „credința” și întrezărește un mod de a depăși „suferința adâncă a nimicniciei mele”: adorația pentru Maica Preacurată. Așadar, aceea care-l absolvă de suferință este tot o femeie, dar nu oricare: Fecioara Maria, simbolul bunătății, al îndurării și al sfințeniei iubirii. 5. Recurs la izvoarele culturii Idealizată sau blamată, iubită sau adorată, femeia este prezența cea mai
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în Fragmentarium (laboratorul gândirii sale), dar și la perspectiva deschisă de mari poeme precum Luceafărul (în care se impune ideea de echilibru, „ecvație”, pace, armonie), atunci se poate admite că, în zona frămîntărilor secrete, nedestinate publicării, modelul feminin divin, Maica Preacurata, răspunde pe deplin idealului eminescian. În același timp, este de înțeles faptul că Eminescu a avut onestitatea de a nu dori să-și afirme o imagine publică de „poet creștin”, în consens cu mărturisirea făcută în corespondența intimă și, totodată
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
o proiecție pămîntească a Sfintei Fecioare: „Și-o să-mi răsai ca o icoană / A pururi Verginei Marii, / Pe fruntea ta purtând coroană - / Unde te duci, când o să vii?” (Atât de fragedă...). Aceste versuri, poate și altele, par să prefigureze invocarea Preacuratei, într-o tonalitate tipic creștină, în Colinde, colinde, dar mai ales în Rugăciune și în sonetul Răsai asupra mea... Aflat într-o acută criză spirituală, poetul înalță rugăciuni nu lui Dumnezeu-Tatăl (precum Hyperion în Luceafărul), nu lui Isus Mântuitorul, ci
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]