404 matches
-
își cantonează propria teorie în același segment istoric, pe care îl definește „creștinism cosmic”, premergător creștinismului occidental, mistic și dogmatic. Or, acest aspect e întărit de fondul colindelor transilvănene . În final concluzionează: „E posibil că unele texte vin din epoca precreștină. Prezența nucleului epic inițial al Mioriței printre cântecele rituale confirmă (...) arhaismul ei...”. </ref>M. Eliade, "De la Zamolxis"..., Editura Humanitas, 1995, p. 254.</ref> Tot analiza colindelor îi oferă prilejul lui Adrian Fochi (1964 și 1980) să opineze că: „Tot ce
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
1995, p. 254.</ref> Tot analiza colindelor îi oferă prilejul lui Adrian Fochi (1964 și 1980) să opineze că: „Tot ce putem spune, cu șansa de a nu greși prea mult, este faptul că textul oglindește o concepție foarte veche, precreștină, că, deci, ar putea avea rădăcini foarte adânci, până departe, în străfundurile neguroase ale istoriei”. Caz cu totul special, Miorița pare a fi o sinteză a întregului folclor, preluându-i caracteristicile și legitatea. Memoria cântecului mioritic păstrează documente autentice reprezentând
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
până departe, în străfundurile neguroase ale istoriei”. Caz cu totul special, Miorița pare a fi o sinteză a întregului folclor, preluându-i caracteristicile și legitatea. Memoria cântecului mioritic păstrează documente autentice reprezentând experiențe și etape mentale diferite, de inspirație medievală, precreștină sau chiar preistorică. Ponderea acestor "experiențe mentale" sunt de factură medievală. În formula celor mai arhaice variante cunoscute, Miorița este eminamente un colind medieval, cu profunde conotații precreștine; iar prin riturile pastorale invocate aluziv, rădăcinile sale pot fi regăsite în
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
păstrează documente autentice reprezentând experiențe și etape mentale diferite, de inspirație medievală, precreștină sau chiar preistorică. Ponderea acestor "experiențe mentale" sunt de factură medievală. În formula celor mai arhaice variante cunoscute, Miorița este eminamente un colind medieval, cu profunde conotații precreștine; iar prin riturile pastorale invocate aluziv, rădăcinile sale pot fi regăsite în preistorie.
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
nici în strunga oilor: “Coale la Sfântă Mărie / Vreme-i oilor să vie / Și Ion Berciu să rămâie” Ritualul funerar impus în această situație suferă o alterare față de cel clasic (creștin) și se recurge la un soi de ritual arhaic, precreștin, reminiscent-inițiatic. În compensație cu acest tragism nedorit, improvizarea elementelor ritualice redau o oarecare măreție a gesturilor și a recuzitei pure, naturale. Versurile au un puternic iz mioritic: “Și el, bietul, n-a avut / Nice pânză pe obraz, / Fără scoarță de
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
au amestecat cu dogmele ce prevalau în Valea Indusului, formând o religie unică, în sensul că, spre deosebire de altele, nu are un întemeietor singular, bazându-se în schimb pe o confederație de zeități locale. Hinduismul a apărut pe parcursul mileniului al doilea precreștin, în jurul anului 1500 i.Hr., fiind fondat de casta brahmanilor, formată din preoți. Potrivit credinței hinduse, casta reprezintă un atribut înnăscut, fără de care un om nu-și poate găsi locul în societate și nu se poate căsători. Chiar și în prezent
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
cel de-al doilea templu. Crizele politice și suferințele pe care poporul le trăiește îl determină să reflecteze mai mult asupra sensului vieții și suferinței și produce în popor o așteptare a intervenției lui Dumnezeu.Războaiele din ultimele trei secole precreștine produc în inima poporului o profundă așteptare. Israelul așteaptă intervenția lui Dumnezeu în favoarea poporului său și nimicirea dușmanilor. Nu a existat niciodată o atât de mare așteptare a unui salvator ca în această perioadă: atunci rolul său căpăta tot mai
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
sau tide ("Timpul lui Yule") este o sărbătoare germanică precreștină care marchează solstițiul de iarnă (21 decembrie), prima zi a iernii, noaptea cea mai lungă a anului și nașterea Noului Soare care va lumina pământul în anul care urmează. Era ținută de germani și de triburile (popoarele) învecinate și a
Yule () [Corola-website/Science/322980_a_324309]
-
Tamaș)", Zerkula, Zajzon, Zajzoni, etc. Savantul român Mircea Eliade este considerat unul din cei mai mari istorici ai religiilor. Analizând raportul amănunțit al episcopului Bandinus despre Moldova secolului al XVII-lea, Mircea Eliade s-a ocupat de ritualurile și credințele precreștine ale locuitorilor din Moldova:
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
lui Hristos” (concepția), trebuia, în viziunea lor, să aibă loc tot pe 25 martie, moment de la care numărându-se 9 luni (sarcina, gestația) se obținea data de 25 decembrie. Sărbătorile din jurul solstițiului de iarnă au, după cum se vede, o origine precreștină. Ele sunt legate în mod indisolubil de evenimentele astronomice care au loc în acea perioadă. Evenimentele astronomice, care în vechime permiteau stabilirea datelor pentru monta animalelor, semănături și măsurarea rezervelor de hrană pentru iarnă între recolte, ne permit să înțelegem
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
aduc liniște și pace în case. Pomul de Crăciun, așa cum îl cunoaștem noi astăzi, decorat cu globuri în care se reflectă lumina scânteietoare a lumânărilor sau a instalației electrice, nu a fost dintotdeauna împodobit astfel. Deși în Europa originea sa precreștină nu mai e contestată de nimeni, părerile rămân totuși înpărțite: unii văd în el o reprezentare a ,arborelui lumii’’, alții îl consideră o referire directă la ,arborele Paradisului’’, împodobit cu mere de un roșu aprins, care amintesc de păcatele comise
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
formă de poveste. Väinämöinen este muzician și clarvăzător, cu origini supranaturale, Ilmarinen, fierarul care a făurit învelișul cerurilor, Lemminkäinen, războinicul aventurier și cuceritorul de femei, și Louhi, femeia care stăpânea un tărâm din N. Deși Kalevala prezintă elemente din perioada precreștină, pare să profețească dispariția vechilor religii. Scriitorul și istoricul de artă Barbu Brezianu a publicat prima traducere în limba română a epopeii în 1942, pe atunci membru al Asociației România - Finlanda, sub titlul "Kalevala, țară de viteji", cu o prefață
Kalevala () [Corola-website/Science/298251_a_299580]
-
cu "sâmbătașii" adventiști ("szombatisták") . Acești secui au practicat un cult care se revendică a fi o variantă a iudaismului încă din secolul al XVI-lea. Mai recent, în cadrul unor serbări populare câmpenești sau manifestări etnografice sunt evocate ocazional ritualuri păgâne precreștine de tip șamanic, participanții având vestimentația adecvată, constând în caftane și cușme țuguiate de tip scitic, turcic, asiatic. Zonele locuite preponderent de secui au fost grupate în secolele XIV-XV în entități administrativ-teritoriale numite scaune secuiești. Tot în scaune a fost
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
sau mitologia scandinavică cuprinde religia, miturile și legendele populației precreștine scandinavice și islandeze. este ramura mitologiei germanice care s-a conservat cel mai bine și se înrudește foarte mult cu mitologia anglo-saxonă. Mitologia nordică mai poate fi definită ca o colecție de crendințe și mituri ale triburilor germanice de nord
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
din ele s-au pierdut. Cu toate acestea câteva mituri au trecut în nemurire prin intermediul unor cărturari creștini. Snorri Sturluson are o contribuție importantă în acest sens, el fiind autorul "Eddei" și a scrierii Heimskringla. El nu considera că zeii precreștini erau demoni, ci mai degrabă bărbați și femei și că au fost cu mult timp în urmă regi și căpetenii militare. O altă sursă a mitologiei nordice este scrierea daneză "Gesta Danorum" ("Faptele Danezilor") scrisă de Saxo Grammaticus, însă în
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
și Parcul Natural Național "Podilski Tovtrî". Idolul Zbrucilor — o sculptură a unei zeități slave din secolul al IX-lea, de forma unei columne cu câte un cap pe cele patru fețe și care este una dintre rarele dovezi ale credințelor precreștine ale slavilor — a fost descoperit în albia râului în 1848, în dreptul satului Lîcikivți (în , în ) din apropiere de Husiatîn.
Râul Zbruci () [Corola-website/Science/319159_a_320488]
-
nemernic", "mișel", "pușlama"...practic "răufăcător" și orice e similar. Definiția exactă poate varia. Este utilizată în principal într-un context istoric, referindu-se la religiile din Orientul Antic, Egiptul Antic, Grecia Antică, Imperiul Român, Arabia preislamica, America precolumbiana și Europa precreștina. Obiceiuri păgâne din preajma solstițiului de iarnă (22 decembrie) precum ar fi sacrificarea porcilor, mersul cu capră și urările de Calende au fost păstrate și asimilate sau transformate de tradiția creștină.
Păgânism () [Corola-website/Science/319255_a_320584]
-
Distincție A.R.A. acordat în 1995. În anul 2011 a obținut împreună cu Victoria Zidaru, o Rezidentă de Studii de 2 luni (ianuarie-martie) în orașul german Dusseldorf. ...După cum au observat exegeții, repertoriul său se constituie la interferența influențelor venite din orientul precreștin, sincretismul alexandrin al primelor secole creștine, dar și ale unui Creștinism rural și cosmic, specific, după, Mircea Eliade, pentru Europa de Sud-Est. Toate acestea sunt străbătute de o forță animistă halucinantă- pe măsura unei misiuni profetice radicale și intransigente, care
Marian Zidaru () [Corola-website/Science/316848_a_318177]
-
Istorie și Teologie (secția Istorie), Universității de Vest din Timișoara, susținând teza de licență "Reprezentări de divinități în arta plastică geto-dacică", fiind coordonat de către Doina Benea. Acesta își susține tot sub îndrumarea Doinei Benea teza de disertație cu titlul: "Permanențe precreștine în tradiția mitologică românească" în anul 2001. După absolvirea facultății, între 1999-2003 a fost profesor titular de istorie și geografie la școala generală din comuna Becicherecu Mic, județul Timiș, iar din anul 2002 și-a început cariera universitară ca preparator
Liviu Măruia () [Corola-website/Science/328934_a_330263]
-
două săptămâni după Crăciunul românesc,ortodox. Pomul de Crăciun, așa cum îl cunoaștem noi astăzi, decorat cu globuri în care se reflectă lumina scânteietoare a lumânărilor sau a instalației electrice, nu a fost dintotdeauna împodobit astfel. Deși în Europa originea sa precreștină nu mai e contestată de nimeni, părerile rămân totuși împărțite: unii văd în el o reprezentare a ,arborelui lumii’’, alții îl consideră o referire directă la ,arborele Paradisului’’, împodobit cu mere de un roșu aprins, care amintesc de păcatele comise
Crăciunul în România () [Corola-website/Science/324897_a_326226]
-
rădăcina "moma." Deci momârlanii se denumeau ca locuitori din ținutul "momârlelor," ca fiind cei care au ridicat "momârle.". De specificat că forma particulară „momârlă” pentru "oamenii de piatră" există numai la momârlani. Ținând cont de faptul că la momârlani credințele precreștine au fost foarte puternice, coexistând chiar și azi cu credința creștină, a ridica "momârle/momâi" pentru a se închina "mumei pământului" este mai mult decât plauzibil, cu atât mai mult cu cât ei cutreierau mult cu turmele culmile de munți
Momârlani () [Corola-website/Science/323034_a_324363]
-
la fel cum o făceau dacii, din bârne necioplite, încheiate la capete cu îmbucături de formă pătrată sau dreptunghiulară. Hainele de sărbători ale momârlanilor constau din pantaloni strâmți și cămașa până la genunchi. Această populație a păstrat o serie de practici precreștine, între care și obiceiul îngropatului morților în curtea de lângă casă. Obiceiul îngropării morților în grădina din apropierea casei își are rădăcinile în urmă cu mai bine de 500 de ani, când exista credința că morții, ca și viii, trebuie să se
Momârlani () [Corola-website/Science/323034_a_324363]
-
Stâlpii funerari sau stâlpii de morminte (în , literal "pom de mormânt") sunt monumente funerare din lemn, la origine precreștine, păstrate până în prezent la secuii din Transilvania. Obiceiul, atestat și la români, a fost abandonat la mijlocul secolului al XX-lea în favoarea crucilor din piatră sau din beton. Înfățișarea stâlpilor evocă vârsta și rangul decedatului (tânăr, bătrân, fecior sau căsătorit etc.
Stâlp funerar () [Corola-website/Science/326576_a_327905]
-
întâlniți la români”. ”Stâlpul nu are rol decorativ, ci unul de marcare a locului înmormântării”. Cristian Ioan Popa în lucrarea "Contribuții la cunoașterea arhitecturii funerare din lemn din Valea Cugirului" spune că ” Originea unor astfel monumente trebuie căutată în vremurile precreștine, apropieri putându-se face cu stâlpii totemici”. El distinge două grupe distincte ce pot fi delimitate atât în funcție de zona în care aceștia sunt prezenți, cât și din punct de vedere stilistic: "grupa din zona montană" și "grupa din zona de
Stâlp funerar () [Corola-website/Science/326576_a_327905]
-
anticreștină, antisemitismul și ideea că albii europeni ar trebui să se reîntoarcă la origini, majoritatea formațiilor promovează păgânismul etnic european. Hendrik Mobus interpretează astfel increndierea bisericilor din Norvegia: aun atavism cultural, o reîntoarcere inexplicabilă și bruscă la condițiile medievale, precreștine. Psihologul elvețian Carl Gustav Jung ar caracterizat aceste evenimente drept izbucniri ale arhetipului primordial din inconștientul coleciv a unde acesta se dezvoltă continuu. Adolescenții afectați se trezesc într-o stare mintală arhaică și, asemenea unei isterii colective, își transmit condiția
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]