602 matches
-
eu îmi doream mult să rămân, Să stau toată noaptea în preajma sa, Dar am plecat, urmând să revin. Și ceilalți copaci erau arâtoși, Încât bucurându-mă, să-i spun am uitat Că sâmburii săi zdraveni și sănătoși Visau în pământul predestinat. Avea dreptul drept să știe și el - Liniștea văilor ocrotea plăsmuiri; Primăvara prunii albi se îmbracă la fel, Iar toamna așteaptă mereu musafiri. Loc fermecat Aseară m-a încercat o vedenie Sus, pe cosire, în Dobrovăț, Dar s-a destrămat
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
ea, femeia era ocărâtă în fel și chip, socotită o sămânță de nenorocire, rădăcină a tuturor pierzaniilor, principala greșeală a lui Dumnezeu, fagure de miere și venin, o nenorocire râvnită, rău dulce, spadă care străpunge și inima înțelepților, o ființă predestinată răului, în fața căreia nici o măsură de prevedere nu-i de prisos deoarece săgeata privirii ei îi doboară și pe cei mai viteji bărbați etc. "Vitejii" bărbați erau avertizați să se ferească mai ales de femeile frumoase și surâzătoare care sunt
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ciudat să se lege cu un om întîlnit pe uliță, cum nici lui Lică nu i se părea nici ciudată, nici romantică aventura lui de pieton cu boierii de dog-cart. Unul ca și altul când se gândeau la acel moment predestinat erau numai mulțumiți și preocupați de consecințele lui practice. Ada nu mai avea deci nevoie ca deunăzi de frumoasa doamnă Elena Drăgă-nescu-Hallipa pentru a descoperi pe Lică, dar avea încă mare nevoie de ea pentru a-i da altă situație
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
consolidat, din păcate, reflexul meu retractil, iar egoismul a făcut restul. Lacom de viață, nu m-am priceput să ofer. Am primit de la viață mai mult decât am dat. Și mi-a trebuit mult timp să accept că ne naștem predestinați. E adevărat, nu în sensul sugerat de tragediile grecești, unde omul e jucăria zeilor. Destinul, cred eu, ne e, în bună măsură, decis de firea cu care ne-a înzestrat ereditatea. În cazul meu, destinul a uneltit și prin amănunte
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
audio (în postura de extern colaborator la Radio Iași, ani la rând) a făcut parte din fibra lui intimă. Nimic nu l-a putut opri din a-și satisface o atare patimă neostoită. Era predestinat radioului tot așa cum alții sunt predestinați scufundărilor subacvatice ori zborurilor cosmice. Ceea ce impresiona la Alexandru Poamă era seriozitatea egală cu sine, niciodată contrariată ori bulversată de vanități, orgolii ori puseuri subiective aleatorii. Omul public avea conștiință profesională și morală - exact ceea ce ar trebui să aibă un
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
care poartă un nume damnat, numele piraților din Antile, este silueta delicată și fragilă care inspiră în Corto gesturile de romantism evocând itinerariile cavalerilor rătăcitori. Pe Soledad, Corto o descoperă prizonieră a unei insule și a unei reședințe cu nume predestinat, Golgotha. Amnezic și rănit, Corto este atras în acest labirint de amintiri și de aparențe, labirint în centrul căruia se află Soledad și povara ei de păcate ale strămoșilor. Evadarea din acest infern este posibilă doar prin moartea celui care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ei. N-a vrut să-mi întunece acea zi, care trebuia să fie pentru mine numai a bucuriei și nu și a durerii! Cum s-ar zice, mi-am pierdut toți colegii de promoție, rămânând singurul supraviețuitor dintr-o generație predestinată sacrificiului în război și apoi a vremurilor vitrege prin care ne-a fost dat să trăim. La sugestia prof. Veronica Darabană, Mariana mă determină să consult un neurolog - dr. Ion Negoiță, un reper al profesionaliștilor în halate albe. Iau legătura
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mâna pe prima cheie pe care am văzut-o. —De asta ai uniforma. De asta. Maggie încuviință din cap, descoperind ceva nou la acest bărbat pe care îl cunoscuse abia cu o săptămână în urmă și cu care părea acum predestinată să-și petreacă toate orele din zi și chiar unele din noapte. Pentru prima dată văzu ceva care semăna cu mândria: era mulțumit de el însuși. — Deci, acum că ai limuzină, unde vrei să mergi, domnișoară Costello? — Oriunde găsim un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
În avionul spre Los Angeles. — Întâlnirea mea cu Sașa a fost mâna destinului, Îi spusese Olga, mi-a schimbat viața, m-a răpit dintr-un orășel neștiut din Siberia și m-a adus aici. Kitty credea, totuși, În ceva: Întâlnirile predestinate. Părinții ei se Întâlniseră cu patruzeci și trei de ani În urmă, la un dans, În ziua Anului Nou; o ghicitoare le citise În noaptea aceea În cafea și le spusese că aveau să rămână Împreună pentru totdeauna. Kitty auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu sare animală. Imediat ce am lăsat în urmă zidurile, m-am întors cu fața spre oraș și am fost cuprins de un puternic sentiment de îngrijorare. Era scufundat într-o negură fină și îmbibat de ploaie și de mâl. Inexorabil predestinat putrezirii. XI Călătoria de întoarcere s-a dovedit a fi anevoioasă încă de la primele două mile. Drumul era mlăștinos, străbătut de nenumărate pârâiașe, revărsându-se din gropile pline ochi de apă. După patru mile, trecând noi de o răscruce marcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
război. Din ce ți se trage o asemenea cutezanță? A privit înspre băiat și a răspuns: - A trebuit să alerg ca să-l apăr pe acest inconștient care voia să vă înfrunte. Căci, după mine, el îmi va urma. Este cel predestinat, am văzut asta scris pe cer în ziua nașterii lui. Este cel care va merge la Otranto, ca să fie binecuvântat și să devină spada noastră. Este singurul fiu al lui Teodoro Calliopa. Dacă tot i-ați învins tatăl, la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să aibă ca ultim scop integrarea În viața lui a unor obiecte străine, de care nu are nevoie, dar el crede că are - și de aceea, dacă nu le va avea, va suferi. Nu știu prin ce fel de program predestinat existența mea de fată liniștită cu ochelari a Început deodată să se manifeste prin poezie, ca și cum un declanșator ascuns ar fi fost activat peste noapte pentru ca În fine să prind viață și să trăiesc. iată-mă ajunsă deodată din starea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să aibă ca ultim scop integrarea în viața lui a unor obiecte străine, de care nu are nevoie, dar el crede că are - și de aceea, dacă nu le va avea, va suferi. Nu știu prin ce fel de program predestinat existența mea de fată liniștită cu ochelari a început deodată să se manifeste prin poezie, ca și cum un declanșator ascuns ar fi fost activat peste noapte pentru ca în fine să prind viață și să trăiesc. Iată-mă ajunsă deodată din starea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
sub tutela maternă, Weismann, colegul lui Felix, medicul dotat cu simț practic, doctorul Vasiliad, un sceptic. La fel de interesantă e galeria temperamentelor de femei. Aglae e femeia voluntară, mama care-și nenorocește cu autoritatea ei familia, Olimpia, fiica sa, nevasta plată, predestinată părăsirii, Aurica, fata care nu se poate mărita, invidioasă, Otilia, exponentă a misteriosului și atrăgătorului etern feminin cu instinct practic. S-au recunoscut romancierului, în afară de însușirea de a observa umanitatea sub latura G. Călinescu morală și a face clasificație caracterologică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
frustrări și să se ferească de relele mari ale omenirii, se apără făcând apel la ceea ce îi dă o mai mare siguranță, cum ar fi reprezentările religioase, idealizarea unui părinte bun și protector. Ca și în cazul furnicii, care pare predestinată să se apere de răul iernii și al precarității vieții, și omul tinde să exorcizeze frica, împăcându-se cu cruzimea destinului care pare să aibă o influență mai mare decât libertatea persoanei. Funcția Eu-lui, instanța centrală a personalității fiecăruia, este
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
planuri succesive. Ea a intrat în istorie spiritual; Renașterea a fost culmea ei istorică. De ce, politicește, a prezentat totuși caracterele unei țări de a doua mînă? De ce Italia s-a realizat atât de târziu pe plan politic? Dacă ea era predestinată a fi mare putere, trebuia să braveze inițial istoria pe toate planurile. Concomitența ofensivei caracterizează o mare putere. Fascismul a realizat pentru Italia ceea ce n-au făcut secole de evoluție politică. Prin el, Italia a realizat accesul la putere, dar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
noul Constantinopol? Iată o întrebare căreia nu i se poate da un răspuns precis, dar a cărei rezolvare este identică soartei noastre. Un răspuns negativ ne prezintă situația clar. Ce se va alege de noi, de nu vom fi țara predestinată acestui colț de lume? Vom fi ceea ce am fost. Ireparabilul va fi atunci semnul nostru. Dar dacă România ar fi atinsă în viitor de o grație istorică? Atunci, sîntem puși în fața unor mari responsabilități. Sud-estul Europei, fără un focar, n-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Heliade Rădulescu se simte pregătit să exprime toate lucrurile, văzute și nevăzute. Ce orgoliu teribil, cîtă Încredere În puterea poeziei se observă În Îndemnurile lui: „CÎntați, poeți, pe Dumnezeu, natura Întreagă, amorurile cele sacre, Înălțați pe femeie la gradul ei predestinat de la Început, cîntați pe toți bărbații cei mari, Înălțați-i de model Înaintea posterității, Înălțați virtutea prin tragediile voastre și flagelați numai și numai viciul, iar nu pe om, În comediile și satirele voastre, și veți deveni suveranii tuturor politicilor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ochi lucesc; Orele-eternității la dînsul Înhămate, D-apocalipse duse, spre secoli propășesc; De angeli miriade preced și Îl urmează, Și carul naintării propasă nencetat, Din iute și mai iute, și-n calea-i Însemnează Al lumii plan simbolic, d-atunci predestinat.” Urmează cîntecul cel mai frumos al epopeii, Imnul creațiunii, unde Heliade, pornind de la modele literare cunoscute, Înfățișează naștere universului material și a arhenpelor. Nu interesează, aici, dacă poemul este În Întregime original, interesează doar efortul de a crea un limbaj
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a observat că acest reformator moral, meliorist (cum Îi zice E. Lovinescu) are, cînd este vorba de sine, sentimentul unei negre predestinări. Versul: „și trăiesc În durere ca-n elementul meu” exprimă filozofia lui de viață. Gr. Alexandrescu se crede predestinat durerii („Închinat durerii”), aruncat Într-o lume străină („străin În lume, lipsit de orice bine”), făcut să cunoască mereu gustul lacrimilor și desfătarea plînsului. Poetul care anunță nașterea unui timp mai bun crede că „tot ce e-nalt aide” și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
peste urechi, panglicile de la pompoanele cu care maică-sa îl împodobea în copilărie și începu să se legene, arătând lozurile, când unul, când altul : „Am, dam, dez, dizi, mani, frez, dizi mani pomparez, am... dam... dez !“. Puse degetul pe lozul predestinat și licărul sălbatic din priviri îi reveni. Ridică pachețelul de hârtie, îl vârî încetișor între brațele foarfecelui și hârșt !, îi tăie vârful. Dar lozul decapitat cu foarfecele nu se dovedi cu nimic mai bun decât cel rupt cu degetele. Jenică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a “cultiva” grădina Edenului, deschide nesfărșitele perspective ale culturii. Ieșită din lumea culturală a mănăstirilor, asumăndu-și diversitatea anagogică a domeniilor sale, cultura reconstituie cu propriile mijloace “liturghia cosmică” - adică preludiul terestru al doxologiei cerești. Prin chiar firea sa, omul este predestinat acestei slujiri: el este “o partitură muzicală, un imn minunat dedicat atotputerniciei creatoare”. “Slava ta, Hristoase, este omul pe care l-ai așezat ca poet al strălucirii Tale”. “Iluminat încă de pe pămînt, omul se minunează întru totul. El se întrece
Demnitatea omului şi harisma creativităţii sale la Sfȃntul Grigore Palama. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
tot indirect Zița, nedusă la Iunion („fi-r-ar a dracului de viață; parol, țațo, să mă-ngropi”). Cel pe care Destinul îl predispune la un gest sinucigaș care nu ar fi mirat pe nimeni e Lefter Popescu, cu al său nume predestinat. Cum însă autorul „nu e dintre cei care se respectă și sunt foarte respectați”, nu vom afla sfârșitul, poate tragic, al funcționarului ghinionist. În general, în literatura română se sinucid intelectualii. Excepție fac personajele lui Rebreanu: Ana trădată de Ion
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de ideologizate, de antioccidental-șovine, însemnările mele despre Olimpiadă ar fi arătat cu totul altfel. Iunie, 2002 INCLUDEPICTURE "C:\\Documents and Settings\\User\\Local Settings\\img\\c00.gif" \* MERGEFORMATINET \ d"Fluierăturile și huiduielile care au bruiat discursul lui Sepp Blatter (nume predestinat) la ceremonia de deschidere a campionatului mondial de fotbal erau de fapt - cine ar fi crezut!? - refrenul competiției care tocmai demara. Comozi și oarecum naivi, istoviți de căldură și de cuvântările „moldovenești”, abracadabrante ale lui Vasile Tarlev, ne-am retras
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
intră În cercul complet al rotației viață-moarte-viață. Sinucigașul este o cutie de rezonanță, un amplificator al mișcărilor de-o imperceptibilă fragilitate ale morții. El trăiește În avans, cu voluptatea iluminatului și cu abandonul de sine al celui care se știe predestinat - experiență pe care cei mai mulți dintre oameni o resimt la nivelul profanului și al statisticii. Există aici, fără Îndoială, și un calcul al sinucigașului: de vreme ce toți vom muri fără a avea putința să ne alegem clipa și, foarte adesea, felul morții
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]