2,965 matches
-
refere numai la unele, ci sânt cuprinse în noțiunea subiectului, iar de la altele să se excepteze. Pentru acea noțiune e deci valabil fără excepție, ca și când ar fi o noțiune comună care ar avea un cuprins pentru a cărei întreagă semnificație predicatul ar avea valoare. Dar de comparăm un județ singular cu unul comun, numai ca cunoștință, cu privire la mărimea lor, atunci cel dentăi stă cu cel din urmă în proporția unității cu infinirea, și în sine însuși el e esențial deosebit. Deci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Asemenea trebuie să se distingă într-o logică transcendentală județele infinite de cele afirmative, deși în logica generală aste din urmă sânt anumărate celor dentăi și nu constituiesc un membru deosebit al împărțeniei. Căci logica generală abstrage de la tot cuprinsul predicatului (deși e negativ) și caută numai dacă el e de atribuit subiectului sau de (contrapus) opus. Cea transcendentală însă consideră județul și după valoarea sau conținutul acestei afirmări logice mijlocită prin un predicat negativ numa și ce câștig aduce ea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Căci logica generală abstrage de la tot cuprinsul predicatului (deși e negativ) și caută numai dacă el e de atribuit subiectului sau de (contrapus) opus. Cea transcendentală însă consideră județul și după valoarea sau conținutul acestei afirmări logice mijlocită prin un predicat negativ numa și ce câștig aduce ea în privirea totalului cunostinței. Dacă aș fi spus despre suflet că nu este muritor, aș fi înlăturat prin județul negativ numai o eroare. Dar prin axiomul " Sufletul nu este muritor" drept că am
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o tablă transcendentală a tuturor momentelor cugetărei în județe nu trebuiesc trecute cu vederea, fiindcă funcțiunea inteligenței exersată în ele poate să fie importantă pe terenul cunoștinței pure apriorice. {EminescuOpXIV 396} 3. Toate relațiunile cugetărei în județe sânt a) ale predicatului la subiect b) ale rațiunei (Grund) la urmare c) ale cunoștinței repărțite și ale membrelor adunate ale împărțelei întreolaltă. În speția întîia a județelor se consideră cătrolaltă numai două noțiuni, în a doua două județe, în a treia mai multe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
după forma lor) sânt date apriori în intuițiune prin cunoștința aceasta. Dară cu noțiunile intelectuale pure începe și trebuința fără încunjur de a căuta deducțiunea transcendentală nu numai pentru ele, ci și pentru spațiu, fiindcă ele, nevorbind despre obiecte prin predicatele intuițiunei și a sensibilității, ci prin acelea ale cugetărei apriorice pure, se și referă general la obiecte, lipsite de toate condițiile sensibilității și, nefiind bazate pe experiență, nu pot nici arăta în intuițiunea apriorică vrun obiect asupra căruia s-ar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asemenea intuițiune se poate reprezenta orișicând. Această unitate a regulei determină toate cele varie și le mărginește la condițiile cari fac cu putință unitatea apercepției, și noțiunea acestei unități este reprezentația despre obiect==X, pe care o cuget prin numitele predicate ale unui triunghi. Toată cunoștința cere o noțiune, fie aceasta cât ar voi de incomplectă și întunecoasă; noțiunea însă este după forma sa totdeauna ceva general ce servă de regulă. Astfel noțiunea corp, după unitatea atâtor varietăți ce ne cugetăm
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care să ne-ndreptățească a face o asemenea judecată; și de aceea o judecată poate fi falsă sau nefondată, (deși) chiar daca îndealtfel ar fi liberă de orice contrazicere înlăuntrul ei. Principiul că nici unui lucru nu i se poate atribui un predicat care-i contrazice se numește principiul contradicțiunii și este un criteriu general, deși numai negativ, a oricărui adevăr; de aceea însă se și ține numai de logică, pentru că tratează cunoștințele ca cunoștințe în genere, abstracție făcând de la cuprinsul lor: el
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca un principiu numai logic ce este, principiul contradicțiunii nu trebuie să-și mărginească enunțurile sale numai asupra unor raporturi de timp; deci o asemenea formulă e contrarie intenției sale. Neînțelegerea vine 155v de acolo că dezlipim mai întîi un predicat al lucrului de noțiunea sa și apoi unim acest predicat cu contrariul său, ceea ce însă nu constituie o contradicție cu subiectul, ci numai cu predicatul lui, cu care fusese unit în mod sintetic, și anume atuncea numai când predicatul întîi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trebuie să-și mărginească enunțurile sale numai asupra unor raporturi de timp; deci o asemenea formulă e contrarie intenției sale. Neînțelegerea vine 155v de acolo că dezlipim mai întîi un predicat al lucrului de noțiunea sa și apoi unim acest predicat cu contrariul său, ceea ce însă nu constituie o contradicție cu subiectul, ci numai cu predicatul lui, cu care fusese unit în mod sintetic, și anume atuncea numai când predicatul întîi și cel de-al doilea se pun în același timp
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
formulă e contrarie intenției sale. Neînțelegerea vine 155v de acolo că dezlipim mai întîi un predicat al lucrului de noțiunea sa și apoi unim acest predicat cu contrariul său, ceea ce însă nu constituie o contradicție cu subiectul, ci numai cu predicatul lui, cu care fusese unit în mod sintetic, și anume atuncea numai când predicatul întîi și cel de-al doilea se pun în același timp. Daca zic "un om neînvățat nu-i învățat", atunci trebuie să adaog condiția "în aceeași
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un predicat al lucrului de noțiunea sa și apoi unim acest predicat cu contrariul său, ceea ce însă nu constituie o contradicție cu subiectul, ci numai cu predicatul lui, cu care fusese unit în mod sintetic, și anume atuncea numai când predicatul întîi și cel de-al doilea se pun în același timp. Daca zic "un om neînvățat nu-i învățat", atunci trebuie să adaog condiția "în aceeași vreme", căci acela care-ntr-o vreme e neînvățat poate prea bine să fie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nalt, este universalitate ca semn caracteristic distinctiv, cel puțin fiecare grad al ei se măsură după măsura universalității în care ea se mișcă. Deși acestea sânt niște deosebiri de grade simple și foarte schimbăcioase, care se caracterizează prin numirea cu predicatul unei culturi mai [mult] or mai puțin multilaterale, totuși [î]și are [ca] soarele punctele sale de solstițiu; omul de es. Care {EminescuOpXIV 921} nu pricepe metafora cutare, pentru cari numele de Shakespeare or Humboldt sânt numiri goale, care nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
religia umană, simplifica problemă formelor multiple ale religiei și unifica ceea ce, în confruntare cu YHWH, poate fi în mod evident unificat, în ciuda unor diferențieri interne” (p. 10). Față de YHWH, ’elohm (autorul îl ortografiază cu litera mică) reprezintă totdeauna un predicat. Aparține sferei umane, e ambiguu întrucât desemnează și dumnezeirea unică și pe zeii păgânilor, e plin de tot imaginarul religios al omului și are nevoie să fie purificat de toate percepțiile nepotrivite și să fie pus în legătură cu subiectul YHWH spre
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
altă parte, există polisemia de sensuri, ce presupune înlăturarea și adăugarea unor seme. Trebuie să existe cel puțin un sem comun. La verb, aceasta din urmă se poate naște din complexitatea sememului (că în cazul substantivului), dar și din „compunerea” predicatului prin construcție prepoziționala. Așadar, poate exista polisemie de sens fără modificarea construcției (ex. couler - despre un lichid și despre o ambarcațiune) și polisemie de sens cu modificarea construcției (changer qqc. - changer de qqc. - changer qqc. en qqc. - changer qqc. contre
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
există și pierdere și câștigare de seme, o astfel de polisemie externă va fi de sens36. c. În sfârșit, autorul vede încă un tip de polisemie, pe care o numește selecțională, în care sememul nu se modifică; variază numai orientarea predicatului verbal. O ilustrează cu verbele „simetrice” din franceză de tipul apprendre (apprendre qqc. à qqn., apprendre qqc.), couler (Le navire coule; couler le navire), pentru care postulează o schemă semantico-logică a structurii de adâncime de forma Agent - Relație - Obiect - Destinatar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sau, cum le numește Maurice Borrmans 67, „constelații”. Acest autor, după ce subliniază statutul cu totul diferit al lui al-Ra≤m"n („Milostivul”) ca fiind echivalentul numelui însuși de All"h, căci nu apare niciodată fără articol, ori în poziție de predicat, grupează numele din lista lui Wald pe următoarele teme: unicitate (1 nume), transcendență/sfințenie (5 nume), suveranitate (15 nume), veșnicie (5 nume), adevăr/lumină (2 nume), atotputernicie (17 nume), creație: origine și destinație finală (9 nume), providența (9 nume
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
În vreme ce al doilea nume a fost înțeles și tradus cu diverse nuanțe și conotații, pe care le vom cerceta când ne vom ocupă de el, prezentând pe larg și contextele 83, primul este lipsit de orice ambiguitate. Apare și că predicat nominal (w"≤idun) avându-l ca subiect pe All"h (29, 46/45; 37, 4) și că epitet al lui il"h: il"h w"≤id: „un singur Dumnezeu” (2, 133/127.163/158; 4, 171/169; 5, 73/77
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
acesta din urmă cu sau fără pronume-sufix. Traducerile românești redau această combinație prin „Domnul Dumnezeușltăuț” (e.g. Ex 20,2-12: „Cele zece porunci”; Dt 5,6-15). Spre deosebire de ’Pl sau ’Elohm, YHWH este întotdeauna subiect și niciodată predicat sau parte a predicatului. I se atribuie caracteristici omenești: se vorbește de „față” lui, de „glasul” lui, de „ochii” lui, de „urechea” lui, de „brațul șputeriiț lui”, de „mâna/dreapta” lui, de „gândurile” lui, de „inima” lui, de „mânia” lui. Cât despre ’A:Än
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cache” (BJ); „a God who hidest thyself” (RSV). Alcătuit din numele generic și participiul hiÖepa‘el de la s"Öar, „a ascunde”, cu semnificația „cel care se ascunde cu totul”, acest nume apare o singură dată în Is 45,15, ca predicat al pronumelui ’att"h, descriind divinitatea: ’"kQn ’att"h ’Ql misetattQr ’ElohQy Yiœer"’Ql moša‘: „Cu adevarat, Tu ești un dumnezeu care te ascunzi, Dumnezeul lui Israel, mântuitor.” (t.n.) Varianta Septuagintei este mult diferită: „Tu esti dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
atâtea trepte în care este percepută divinitatea: de neatins, de nepătruns și totodată simțită că apropiată, salvatoare. Semnificații de bază: divinitate care se ascunde (+ analogie antropomorfizantă). 3.1.3.5. Hó’. Pronumele personal de persoana a treia singular cu funcție de predicat poate exprima existența: ... (Dt 32,39a): „Înțelegeți că Eu, Eu sunt și nu există dumnezei alături de mine...” (t.n.); ídete, ídete hóti egÀ eimi (LXX) Această expresie solemnă, pe care Evanghelia după Ioan o pune de patru ori în gură
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urma și în afară de mine nu este Dumnezeu.” (t.n.) Semnificații de bază: preexistent în raport cu universul și care dăinuie după el. 3.1.4.3. Hó’. Pronumele personal de persoana a treia singular cu funcție de predicat exprimă, în anumite contexte, și ideea de veșnicie și de identitate permanentă cu sine a divinității: 27HQmm"h yo’>Q:ó we’att"h Öa‘amo: wekull"m kabbege: yi>eló kalle>óš taƒalpQm weyaƒalopó 28we ’att"h hó
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
h"-’Pl haqq ":Äš (Is 5,16b), sau al lui ’Elohm: ’Elohm qe:ošm (Ios 24,19a; cf. 1Sam 6,20), ’Elohay qe:oš („Dumnezeul meu cel sfânt” - Hab 1.12a), ori, cum am mai văzut, ca predicat al lui YHWH (Q":Äš YHWH ’ElohQynó, „Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru”: Ps 99/98,9b), al pronumelui de persoana întâi singular (k q":Äš ’an, „căci sfânt sunt Eu”: Lev 11,44.45; 19,2; 20,26; 21,8
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
slăbiciune sau întinare. 3.1.6.2. ‘ElyÄn: „Preaînalt” (SC, Blaj, BS, C); „Cel-Preaînalt” (BVA); G-R „Cel Prea Înalt”; ho Hýpsistos (LXX); „Altissimus” (Vg); „Très-Haut” (BJ); „Most High” (RSV). Cand nu este sinonim cu numele generice 197, ci are funcție de predicat, semnifică fie superioritatea Dumnezeului biblic asupra zeilor celorlalte popoare (în faza monolatriei, premergătoare monoteismului absolut), ca în Ps 97/96,9: k ’att"h YHWH ‘ElyÄn ‘al kol h"’"reț / na‘alQyÖa ‘al kol ’elohm: „Căci Tu, Doamne, preaînalt
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
16. 3.1.11. Drept, Judecător 3.1.11.1. Țaddq: „șCelț dirept” (SC); „șCelț drept” (Blaj, BVA, G-R, BS, C); díkaios (LXX); „iustus” (Vg); „Justice” (Dt 32,4), „juste” (BJ); „just” (RSV). În majoritatea contextelor este atribut sau predicat: Hațțór tamm pa‘alÄ k kol der"k"yw mišep"” ’Pl ’emón"h we ’Qyn ‘"wel țaddq we y"š"r hó’ (Dt 32,4): „Stâncă: desăvârșite sunt lucrările sale; toate cărările sale sunt dreptate; Dumnezeu credincios și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
7cd): „... regii vor vedea și se vor ridica, de asemenea și căpeteniile, si se vor închină, pentru Domnul, care este credincios, pentru Sfanțul lui Israel, care te-a ales.” (t.n.) În primul citat, h"-’Pl hanne’em"n este predicat nominal al carui subiect este YHWH. În cel de-al doilea citat, ne’m"n este predicat într-o propoziție relativă nominală. Acest nume este o expresie alcătuită de astă dată din numele generic articulat cu articol hotărât urmat de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]