1,214 matches
-
gramaticală) introdusă, în sincronie, de verbul copulativ. Relația dintre cele două componente ale predicatului este o relație de complementaritate 25, în sensul participării lor, solidare, simultane, la realizarea concretă a funcției principale a comunicării lingvistice, predicația. Realizarea propozițională a numelui predicativ este marcată de toate cele trei categorii de elemente relaționale interpropoziționale: • conjuncții; sunt specifice numelui predicativ de identificare: că, să, ca... să (cele mai frecvente), dacă (când propoziția-nume predicativ e o interogativă indirectă iar subiectul se realizează prin substantive de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relație de complementaritate 25, în sensul participării lor, solidare, simultane, la realizarea concretă a funcției principale a comunicării lingvistice, predicația. Realizarea propozițională a numelui predicativ este marcată de toate cele trei categorii de elemente relaționale interpropoziționale: • conjuncții; sunt specifice numelui predicativ de identificare: că, să, ca... să (cele mai frecvente), dacă (când propoziția-nume predicativ e o interogativă indirectă iar subiectul se realizează prin substantive de tipul întrebarea, problema etc.), de: „Meșteșugul șarlatanului e să-ți vorbească de alt lucru până n-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a funcției principale a comunicării lingvistice, predicația. Realizarea propozițională a numelui predicativ este marcată de toate cele trei categorii de elemente relaționale interpropoziționale: • conjuncții; sunt specifice numelui predicativ de identificare: că, să, ca... să (cele mai frecvente), dacă (când propoziția-nume predicativ e o interogativă indirectă iar subiectul se realizează prin substantive de tipul întrebarea, problema etc.), de: „Meșteșugul șarlatanului e să-ți vorbească de alt lucru până n-ai înțeles bine pe cel dintâi.” (N.Iorga), „Întrebarea nu era dacă în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lucru până n-ai înțeles bine pe cel dintâi.” (N.Iorga), „Întrebarea nu era dacă în grămada de cuvinte a d-lui Ghica se poate găsi vreo deosebire între fiecare cuvânt și celelalte puse lângă dânsul...” (T. Maiorescu) Observații: Numele predicativ de calificare cu dezvoltare propozițională se poate introduce în frază prin locuțiunile conjuncționale ca și cum, ca și când, de parcă: „Alfano Stradiotte era (...) ca și când văzuse fantoma unui mort...” (E. Barbu) • pronume relative, dintre care unele pot avea și întrebuințare adjectivală: care, cine, ce, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conjuncționale ca și cum, ca și când, de parcă: „Alfano Stradiotte era (...) ca și când văzuse fantoma unui mort...” (E. Barbu) • pronume relative, dintre care unele pot avea și întrebuințare adjectivală: care, cine, ce, cât (câtă, câți, câte), cel cel, ceea ce, oricine etc.; introduc mai ales nume predicative de identificare: „În mine se deșteaptă o-ntreagă omenire Sunt cei ce-au fost pe vremuri, sunt cei ce sunt acum.” (T. Arghezi) „O clipă mi-a trecut prin minte că, poate, murisem, iar gara reprezenta ceea ce se întâmpla după
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt cei ce sunt acum.” (T. Arghezi) „O clipă mi-a trecut prin minte că, poate, murisem, iar gara reprezenta ceea ce se întâmpla după viața mea.” (O.Paler) • adverbe relative: cum, așa cum, cât, oricum, oricât; marchează dezvoltarea propozițională a numelui predicativ de calificare: „...Lumea-i cum este... și ca dânsa suntem noi.” (M. Eminescu) „El era omul care era așa cum credeai tu că e...” (M. Preda) În realizarea propozițională a funcției de subiect, elementele relaționale marchează concomitent dezvoltarea unui nucleu predicațional
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic, propoziția subiectivă este o convertire în subiect a unui „obiect” intrat sub incidența predicației, într-un enunț desfășurat în stil indirect: „Nu s-a aflat nici până astăzi unde a dispărut.” Topica fixează identitatea de subiect sau de nume predicativ a componentelor nucleului predicațional complex: propoziția-subiect stă în stânga verbului copulativ, iar în dreapta verbului se situează numele predicativ: „Ce e cuceritor în orice realitate dată este că focalizează toate universalurile acelea care sunt proprietățile.” (C. Noica) Intonația. Prin intervenția elementului activ
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
enunț desfășurat în stil indirect: „Nu s-a aflat nici până astăzi unde a dispărut.” Topica fixează identitatea de subiect sau de nume predicativ a componentelor nucleului predicațional complex: propoziția-subiect stă în stânga verbului copulativ, iar în dreapta verbului se situează numele predicativ: „Ce e cuceritor în orice realitate dată este că focalizează toate universalurile acelea care sunt proprietățile.” (C. Noica) Intonația. Prin intervenția elementului activ, ordinea neutră a termenilor în desfășurarea funcțiilor sintactice poate fi tulburată; numele predicativ trece în fața verbului copulativ
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbului se situează numele predicativ: „Ce e cuceritor în orice realitate dată este că focalizează toate universalurile acelea care sunt proprietățile.” (C. Noica) Intonația. Prin intervenția elementului activ, ordinea neutră a termenilor în desfășurarea funcțiilor sintactice poate fi tulburată; numele predicativ trece în fața verbului copulativ, odată cu reliefarea sa printr-o intonație particulară, care-i devine marcă specifică. În aceste enunțuri, subiectul (subiectiva) se situează după verbul copulativ: „O amăgire e că le-ai cuprins, Oricât cu fapta te-ai deprins.” (L.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al unei mici chibritelnițe de buzunar.” (C. Hogaș), complementul corelativ în loc de lampă este mediat de complementul direct fitilul. Prin relații de dependență se dezvoltă șase funcții: a. complement b. circumstanțial c. complement corelativ d. atribut e. atribut circumstanțial f. complement predicativ În dinamica interioară a limbii în act, întemeiată pe raportul sistem lexical-sistem gramatical, generarea și identitatea funcțiilor sintactice se situează între imperativ și aleatoriu în structurarea planului expresiei și împlinirea planului semantic global al enunțului prin convergența, în moduri și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Merg la director. Merg la școală. 5. specificul desfășurării relației de dependență relația: dependență simplă dublă dependență Funcția sint.: atribut atribut circumstanțial Tânărul (cel) înalt a intrat. Tânărul, (prea) înalt, nu a putut intra. Tânărul cel vesel a plecat. complement predicativ Tânărul a plecat vessel. RELAȚII DE DEPENDENȚĂ VERBALĂ (ADJECTIVALĂ)TC "RELA}II DE DEPENDEN}| VERBAL| (ADJECTIVAL|)" COMPLEMENTULTC "COMPLEMENTUL" Prin planul său semantic, expresie a modului specific de interpretare lingvistică a lumii extralingvistice, verbul condiționează constituirea și specificul nucleului predicațional. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
părea cum că natura / Toată mintea ei și-a pus Decât orișice păpușă / Să te facă mai presus.” (M. Eminescu, I, 100) • verbul-predicat, caracterizat printr-un adverb modal la comparativ: „Soarele mai mult lumina decât încălzea.” (G. Bogza, 67) • numele predicativ: „Lumea nu-i nici trecătoare, nici eternă decât în raport cu existența noastră.” (M. Codreanu, 194), „Crezându-te că ești mai mult decât ești nu vei înainta niciodată.” (N. Iorga, 158) • circumstanțiale: „Dar în creierii munților era să meargă mai greu decât
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de finalitate • condițional • concesiv • referențial Observații: Mai ales în dezvoltarea unor variante ale funcției de circumstanțial, relația de dependență nu implică un regent identificabil într-o unitate lexico-gramaticală; acesta poate fi întreg predicatul analitic, predicatul sintactic și alt determinant (complement predicativ, circumstanțial modal etc.), întreaga propoziție. În enunțul „Moș Leu îi hrănise mai mult cu răbdări, oricât de vrednici se dovediseră.” (E. Barbu, 113), circumstanțiala concesivă „oricât de vrednici se dovediseră” se raportează la întreg conținutul semantic al propoziției regente. Manifestarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Are ca regent: • verbe (locuțiuni verbale): „Ar trebui să tai iarba pe unde ai trecut.” (L. Blaga, 94), • expresii impersonale: „Ascultă, e mai cald aici ca-n pisc și ceață.” (T. Arghezi, 334), • adjective, mai ales când funcționează ca nume predicativ, dar și ca atribut: „Prin măhălăli mai neagră noaptea pare.” (G. Bacovia, 94) • interjecții: „Pupăza zbrr! pe o dugheană...” (I. Creangă, 37) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, circumstanțialul spațial fixează în enunț: • locul desfășurării unei acțiuni (al existenței
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ispirescu, 161) Observații: Locuțiunea ca și cum precede, însă, foarte rar, și dezvoltarea propozițională a funcției sintactice de atribut: „Ei, asta e așa ceva ca și când ți-ar da cineva cu o măciucă în cap”. (M. Preda, M. Sg., I, 79) și a numelui predicativ, din structura unui predicat descriptiv complex: „Orice se-ntâmplă-i ca și cum / s-ar întâmpla c-o fată.” (L. Blaga, 315) Identitatea specifică de circumstanțială modală este fixată prin topică și prin natura regentului: circumstanțiala de mod determină verbe predicative (sub
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numelui predicativ, din structura unui predicat descriptiv complex: „Orice se-ntâmplă-i ca și cum / s-ar întâmpla c-o fată.” (L. Blaga, 315) Identitatea specifică de circumstanțială modală este fixată prin topică și prin natura regentului: circumstanțiala de mod determină verbe predicative (sub aspect semantic-lexical), în timp ce propoziția-nume predicativ intră în relație de complementaritate cu un verb copulativ iar atributiva determină un substantiv. Când relația de dependență se exprimă prin prepoziții (caracteristice realizării circumstanțialului modal prin substantive, infinitive, adverbe): a, asemenea (asemeni), ca
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
descriptiv complex: „Orice se-ntâmplă-i ca și cum / s-ar întâmpla c-o fată.” (L. Blaga, 315) Identitatea specifică de circumstanțială modală este fixată prin topică și prin natura regentului: circumstanțiala de mod determină verbe predicative (sub aspect semantic-lexical), în timp ce propoziția-nume predicativ intră în relație de complementaritate cu un verb copulativ iar atributiva determină un substantiv. Când relația de dependență se exprimă prin prepoziții (caracteristice realizării circumstanțialului modal prin substantive, infinitive, adverbe): a, asemenea (asemeni), ca (și), după, fără (de) etc., prin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mergeau din rău în mai rău.” (O. Paler) • adjective (la comparativ, cel mai adesea), în structura unui predicat analitic: „Cu cât mai mulți ochi aș avea, cu atât lucrurile (...) ar părea mai mari.” (M. Eminescu) sau realizând funcția de complement predicativ (element predicativ suplimentar): „Pe măsura trecerii timpului mi se dezvăluia tot mai luminoasă.” Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, circumstanțialul de progresie exprimă creșterea sau descreșterea progresivă a unei acțiuni: „Dar simt că din ce în ce schițele se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rău în mai rău.” (O. Paler) • adjective (la comparativ, cel mai adesea), în structura unui predicat analitic: „Cu cât mai mulți ochi aș avea, cu atât lucrurile (...) ar părea mai mari.” (M. Eminescu) sau realizând funcția de complement predicativ (element predicativ suplimentar): „Pe măsura trecerii timpului mi se dezvăluia tot mai luminoasă.” Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, circumstanțialul de progresie exprimă creșterea sau descreșterea progresivă a unei acțiuni: „Dar simt că din ce în ce schițele se familiarizează cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
complementului sociativ rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență în împletire cu planul semantic al termenului prin care se realizează. Datorită caracterului polifuncțional al prepoziției cu, singur planul semantic diferențiază complementul sociativ de circumstanțialul instrumental și de complementul predicativ: • complement sociativ: El a lucrat cu Mircea (cu cine a venit). • circumstanțial instrumental: El a lucrat cu sapa (cu ce a avut). • complement predicativ: El a lucrat cu paltonul (cu ce avea pe el). Locuțiunile prepoziționale se constituie în mărci
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
polifuncțional al prepoziției cu, singur planul semantic diferențiază complementul sociativ de circumstanțialul instrumental și de complementul predicativ: • complement sociativ: El a lucrat cu Mircea (cu cine a venit). • circumstanțial instrumental: El a lucrat cu sapa (cu ce a avut). • complement predicativ: El a lucrat cu paltonul (cu ce avea pe el). Locuțiunile prepoziționale se constituie în mărci distinctive, în ele înseși, pentru complementul sociativ, la nivelul propoziției, precedând pronume relative, la nivelul frazei. COMPLEMENTUL CUMULATIVTC "COMPLEMENTUL CUMULATIV" Determină: • verbe (locuțiuni verbale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în afară de doamna bătrână cu care lua masa de obicei, împreună cu trei domni, pe care îi cunoșteam, de altfel.” (C. Petrescu, Procust, 126), • însușirea căreia i se adaugă, în caracterizarea, prin predicat analitic, a subiectului, o altă însușire, printr-un nume predicativ: „El era orfan... și afară de aceea determinat prin naștere de nepozitivism.”, (M. Eminescu, P.L., 27) sau prin predicat: „Și nu-mi iertaseră, probabil, că după ce eram prost mai aveam și tupeul să-i judec.” (O. Paler, Viața..., 63) • circumstanța (temporală
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu bătrânul. • circumstanțialului (temporal și spațial, mai ales): „Pot citi în pietre ce se va întâmpla diferitelor persoane din apropierea mea, dar în afară de cazuri de forță majoră, n-am destăinuit niciodată persoanei în chestiune ce-am aflat.” (M. Eliade, 419) • numelui predicativ: „Afară de ochii negri, care erau ai ei, era... el întreg, el, copilul din portret.” (M. Eminescu, P.L., 21) • atributului: „Nici un drum nu i se mai deschisese apoi înainte, afară doar de acela de a ajunge mic funcționar pe la pretură sau
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trecem poimâine?” (Z. Stancu, 193), „Râdeam că te-ai încurcat și-ai băut din cană în loc să bei din pahar.” (M. Eliade, Dionis, 21) • o caracteristică sau identitatea „obiectului”-subiect într-un raport de opoziție cu o însușire exprimată prin: - numele predicativ: „Dacă omul este, cel mai adesea, în manifestările lui, expresia trufiei, la o coadă lungă se poate spune că este întruchiparea însăși a răbdării și a supunerii.” (M. Preda, Cel mai iubit..., III, 171) - complement predicativ: În loc să-l văd bucuros
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
însușire exprimată prin: - numele predicativ: „Dacă omul este, cel mai adesea, în manifestările lui, expresia trufiei, la o coadă lungă se poate spune că este întruchiparea însăși a răbdării și a supunerii.” (M. Preda, Cel mai iubit..., III, 171) - complement predicativ: În loc să-l văd bucuros de venirea mea l-am ghicit imediat foarte nemulțumit. • acțiunea (starea) obiectului-subiect opusă acțiunii (stării), exprimate prin predicatul regent: „În fiecare an se clădesc sute de binale, acareturi peste acareturi, și, în loc să scază, chiriile cresc.” (I.L.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]