1,244 matches
-
privește mai mult istoria Bisericii și nu istoria literaturii în sens restrâns, și ies din sfera noastră de interes. Vom întâlni câteva în cadrul producției literare din secolul al șaselea. 4. Petru Hrisologul Alături de marele predicator al episcopiei Romei stă și predicatorul din capitala Imperiului de Apus (sau a ceea ce mai rămăsese din el în secolul al cincilea), adică Petru, supranumit „Hrisologul” („cuvânt de aur”) pentru elocința sa de către abatele Agnello din Ravenna în secolul al nouălea. Născut în Imola de azi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
simbolul apostolic, în altele Pater noster; acestea au fost rostite cu ocazia consacrațiunii catehumenilor. Altele sunt rostite când sunt sărbătoriți anumiți sfinți. Adesea, Petru își construiește predica sub forma unui dialog, a unei serii de întrebări și răspunsuri schimbate între predicatorul însuși și ascultător. Petru și-a câștigat faima de predicator datorită folosirii neîncetate a unei retorici insistente, fruct al unei educații îngrijite. În mod straniu, însă, Ghenadie, care e atât de bine informat în privința contemporanilor săi, chiar și în privința celor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu ocazia consacrațiunii catehumenilor. Altele sunt rostite când sunt sărbătoriți anumiți sfinți. Adesea, Petru își construiește predica sub forma unui dialog, a unei serii de întrebări și răspunsuri schimbate între predicatorul însuși și ascultător. Petru și-a câștigat faima de predicator datorită folosirii neîncetate a unei retorici insistente, fruct al unei educații îngrijite. În mod straniu, însă, Ghenadie, care e atât de bine informat în privința contemporanilor săi, chiar și în privința celor mai puțin valoroși, ignoră complet existența și producția literară a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai precis, din preajma papei - activează în Italia în secolul al cincilea și personaje evident minore care se dedică aproape exclusiv omileticii. Aceste omilii sunt centrate mai ales pe teme morale și pe o exegeză puțin aprofundată a textului sacru; acești predicatori au trăit departe de importantele și încrâncenatele controverse cristologice care agitau Orientul. Pentru acestea și pentru o speculație mai angajată din punct de vedere intelectual ei nu aveau cu siguranță nici o înclinație; prin poziția lor dogmatică ei erau în esență
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Sevilia. Ne-au parvenit în total zece omilii, din care una (a noua) nu e considerată autentică și se găsește și între operele lui Augustin și poate că aparține episcopului de Hippona (este Predica 276 pentru sărbătoarea martirului Vincențiu). Ca predicator și, de altfel, și ca teolog, Fulgențiu pare să urmeze stilul și modul de adresare caracteristice lui Augustin. Trăsătura principală a omiliei lui Fulgențiu a fost, pe plan retoric, folosirea frazelor scurte și paralele cu antiteză și rimă. La acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Fecioare Maria) și, mai ales, o culegere de optzeci de predici care poartă numele lui Fulgențiu, dar nu sunt cu siguranță autentice; acestea au fost publicate în 1652 de Th. Raynaud. Aceste cicluri de omilii de diverse proveniențe, opera unor predicatori anonimi, atribuite unor personaje faimoase pentru că în acest mod li se asigura circulația ulterioară, sunt foarte frecvente în Antichitatea creștină târzie; cu un conținut lipsit de profunzime, în general, repetitive și banale, încă și mai puțin interesante sub aspect literar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Symmachus, din 513. Epistolarul lui Cezar e lipsit de orice însemnătate particulară. c) Omiliile Însă operele sale cele mai vestite și mai importante sunt Omiliile (Sermones), printre cele autentice amestecându-se și multe false, cum se întâmpla de obicei cu predicatorii faimoși (de exemplu Augustin, Maxim din Torino și alții), până la un total de 238. O autoritate în studiul acestor mari cicluri de predici (collectiones) a fost, în prima jumătate a acestui secol, Dom G. Morin, care a descoperit foarte multe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Omilii de mustrare a poporului (Admonitiones ad populum), o sută șase Omilii despre Sfânta Scriptură (De scriptura), douăzeci și șapte de Omilii despre sărbători (De tempore), nouăsprezece Omilii despre sfinți (De sanctis) și șaisprezece Omilii pentru călugări (Ad monachos). Ca predicator, Cezar se situează cu siguranță la un nivel de performanță notabil; cercetătorii apreciază vioiciunea și ușurința cu care comunică, atenția cu care se apleacă asupra nevoilor materiale și spirituale ale credincioșilor, cărora le vorbea renunțând în totalitate la orice ornament
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
secolului al cincilea, înclinat spre literatură, și cel al secolului al șaselea, mai realist); Cezar folosea limba populară, de zi cu zi, adaptându-se la capacitatea de înțelegere a ascultătorilor, și evita cu desăvârșire înfloriturile retorice. Aceste principii, conform cărora predicatorul trebuie să se exprime în modul cel mai natural și mai simplu pentru a putea fi înțeles și de către cei fără carte, sunt subliniate în mod repetat de către Cezar și constituie esența omileticii sale care se deosebește de alte opere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în omiletica populară, adică au un caracter moral sau didactic (așa cum am spus mai sus, explicarea semnificației Scripturii, a sărbătorilor și a altor ocazii liturgice); în acest sens, Cezar nu se teme să insereze în opera sa pagini întregi din predicatorii precedenți, mai cu seamă din Augustin, Sfântul Părinte care, în secolul al cincilea fusese atât de frecvent criticat în Galia. Și biografia care a fost scrisă după moartea sa și pe care am amintit-o mai sus atestă importanța pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
e Pensiero, Milano 1937, pp. 27-39. 3. Nestorios Născut probabil puțin după 381 la Germanicia în Siria, Nestorios a studiat la Antiohia și a fost poate elevul lui Teodor din Mopsuestia. Potrivit lui Ghenadie (Bărbații vestiți 53), și-a câștigat ca predicator o mare faiamă care l-a determinat pe împărat să-l sprijine atunci când scaunul episcopal de la Constantinopol a devenit vacant. O dată numit patriarh, Nestorios i-a combătut cu mult zel pe evrei, pe de o parte, și pe cei pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Oază din Egiptul de Sus. Aici, după moartea lui Teodosius (28 iulie 450), el a scris Cartea lui Heraclid din Damasc. Nu se cunoaște data morții sale. Așa cum am spus, Nestorios și-a câștigat faima prin lunga sa activitate de predicator la Antiohia și la Constantinopol. Predicile sale au fost însă condamnate la distrugere în 435, deși, firește, au fost copiate în continuare și răspândite în cercurile nestoriene. Un anumit număr de citate se găsește în cele cinci cărți ale tratatului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mitropolit de Cyzic, în Propontida. Însă, cum locuitorii din Cyzic nu recunoșteau autoritatea lui Sysinnius, își aleseseră deja un alt arhiepiscop, așa încât Proclus a renunțat la funcție și a rămas la Constantinopol ca episcop titular, câștigându-și mare faimă ca predicator. La moartea lui Sysinnius în 427, în timp ce electorii oscilau între Proclus și Filip, împăratul Teodosius a impus alegerea lui Nestorios. La o dată greu de precizat (25 martie 431 potrivit lui M. Richard), Proclus a ținut o predică despre Fecioară ca Theotokos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unanimă a contemporanilor și a celor ce i-au urmat; Socrate subliniază faptul că era iubitor de pace și că a renunțat la folosirea forței împotriva ereticilor. Socrate atestă totodată (Istoria Bisericii VII, 28.41.43) celebritatea lui Proclus ca predicator; în aceste condiții, e firesc ca omilii care nu-i aparțin să fie transmise sub numele său (dar și unele predici ale lui au fost atribuite altora, de ex. numerele 35 și 36 CPG, transmise sub numele lui Basilius). În
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acrostih și adesea reproduc numele autorului. Ultimul vers al preludiului introduce un refren care este repetat apoi cu stanțele care urmează. Stanțele, la rândul lor, au un număr variabil de versuri, de la optsprezece la douăzeci și patru. Kontakion-ul era intonat probabil de către predicator în timp ce un cor format din ceilalți participanți la oficiere împreună cu credincioșii cânta refrenul. Oricum, textul unui kontakion este de obicei narativ și, ca atare, devine „recitativ” dacă e transferat în plan muzical. Firește, acest lucru nu însemna că lipsește muzica
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Antiohia. Viața lui Sever, scrisă chiar de prietenul lui Sever, Zaharia, ne prezintă intensa activitate intelectuală din Berit, centrată pe cultura păgână și ascetismul creștin. Aluzii polemice la cultura păgână mai surprindem încă în opera lui Roman. Roman a fost predicator și s-a servit de inspirația poetică pentru a da formă cuvântului său, dar aceasta nu înseamnă că această inspirație ar fi fost deficiență, chiar dacă era subordonată intenției practice. E firesc pentru un creștin să considere carisma poetică un instrument
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
s-a servit de inspirația poetică pentru a da formă cuvântului său, dar aceasta nu înseamnă că această inspirație ar fi fost deficiență, chiar dacă era subordonată intenției practice. E firesc pentru un creștin să considere carisma poetică un instrument al predicatorului: avea această convingere, de exemplu, chiar Grigorie de Nazianz. Aceasta nu înseamnă că exigențele muncii de predicator ar fi sufocat talentul poetic al lui Roman, sau că el s-ar fi folosit de predici pentru scopuri străine de poezie. Și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
această inspirație ar fi fost deficiență, chiar dacă era subordonată intenției practice. E firesc pentru un creștin să considere carisma poetică un instrument al predicatorului: avea această convingere, de exemplu, chiar Grigorie de Nazianz. Aceasta nu înseamnă că exigențele muncii de predicator ar fi sufocat talentul poetic al lui Roman, sau că el s-ar fi folosit de predici pentru scopuri străine de poezie. Și la Roman, firește, ca și la Grigorie din Nazianz înaintea lui, avem impresia că această coabitare între
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Rusaliile, Ziua Tuturor Sfinților etc.). Foarte interesante sunt puținele compoziții fără o legătură strictă cu liturghia cum este imnul Despre cutremur și pârjolire pentru că acestea conțin referiri la evenimente din vremea poetului. Poetul vine după alți autori de imnuri și predicatori și se inspiră din opera lor, reluând teme și motive exegetice; Maas crede că, dacă noi am cunoaște mai bine producția liturgică din secolul al cincilea, importanța lui Roman nu ar mai fi atât de mare. Însă în acest fel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
didactică meritorie, pentru care în 1966 este distins cu medalia Meritul Științific. În monografia Lucius Annaeus Seneca. Viața, timpul și opera morală (1944), G. așază biografia și creația filosofului latin sub semnul aceluiași conflict tragic: cugetul sesizează contradicțiile din existența predicatorului virtuții, ajuns consilier al tiranului Nero, dar și aparentele inconsecvențe din tratatele de morală, în care idei riguroase și chiar rigide ale doctrinei stoice se atenuează și capătă accente de umană înțelegere. Erudiție și totodată reală capacitate de empatie cu
GUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287394_a_288723]
-
proces similar de civilizare a avut loc În America În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea pe frontiera de vest. Oamenii munților și alți singuratici trăind În sălbăticie, vagabonzi și cowboys, au fost remarcați și puși sub controlul predicatorilor, al reformatorilor sociali și al femeilor, Într-un efort de a le civiliza comportamentul și de a-i transforma În cetățeni integri și productivi, fiecare răspunzător pentru comportarea sa. Noua obsesie În ceea ce privește politețea a luat diverse forme În Europa. De
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
efect pe care îl vom detalia atunci când ne vom focaliza asupra barierelor comunicării). În ceea ce privește emoția, urgența și puterea, un exemplu oferit în literatura de specialitate este edificator pentru a observa cum pot fi obținute aceste atribute ale mesajului: „Wesley (un predicator - n.a.) începea întotdeauna prin a provoca emoții intense celor susceptibili de a se converti. Îi era ușor să-și convingă numeroșii discipoli din acea vreme că, dacă nu reușeau să obțină mântuirea, focul infernului îi va mistui pe veci. Insista
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
continuum foarte extins, de la palierul ideilor la cel al acțiunii concrete) este necesară și urgentă (de altfel, am observat deja că urgența era una dintre caracteristicile de bază ale mesajului eficient). W. Sargant (apud Mucchielli, 2002) ne istorisește exemplul unui predicator care începea întotdeauna prin a provoca emoții puternice celor susceptibili de a se converti. El convingea menbrii audienței că, dacă nu vor reuși să obțină mântuirea, vor ajunge în focurile Infernului. Deoarece audiența, convinsă pe moment, s-ar fi putut
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
fusese unul dintre cei mai importanți discipoli ai lui Mani). Bibliografie. Ediții: CSEL 84, 1, 1971 (J. Divjak); Sulla bugia, trad. it. și intr. M. Bettetini, Rusconi, Milano, 1994. 6. Episcopul de Hippona și doctrina creștină Această intensă activitate de predicator și de exeget, care era asociată cu o viață de neîntreruptă rigoare ascetică, sporise tot mai mult faima și autoritatea lui Augustin în calitatea sa de preot asistent al episcopului Valeriu. La patru ani de la hirotonisire are loc mișcarea decisivă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
principiu poate fi considerată, într-un anumit sens, chiar sinteza operei lui Augustin (sapientia et eloquentia), așa cum s-a spus. Pe baza ei, s-a ajuns la concluzia că Augustin a scris aceste considerații ale sale mai cu seamă pentru predicatorul sacru, pentru autorul de omilii, chiar dacă problema privește toate persoanele culte adepte ale creștinismului. Există, într-adevăr, pasaje din Scripturi la fel de valide pe plan retoric ca acelea ale autorilor păgîni: motivul pentru care Augustin instituie această opoziție este că, deși
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]