5,618 matches
-
de căldură, sudorile fierbinți). Rezultat al forțelor opuse de contracție și dilatare, compresia corporală cuprinde aceleași faze că și dezagregarea din Catastrofă: discrepanta dintre nevoia de intimidare și impulsul implicării active în socializarea militară, de-teritorializarea identitara (aici, sub forma prejudecății etnice - încurajate de superiori și resimțite opresiv de Itic Ștrul - a vinovăției subînțelese / originare), brizarea "programului" cerebral (deși amenințat cu lichidarea dacă se va întoarce la unitate, Itic Ștrul nu poate concepe soluția dezertării, deoarece aceasta intra în conflict cu
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
care să-l facă să meargă. Deocamdată, produsul cu care defilează TVR e un soi de Frankenstein prăfuit, agresiv cînd nu trebuie și duios cînd nu se cuvine. Dacă în această instituție nu se vor face concursuri de programe fără prejudecățile cîștigătorului cunoscut dinainte, cu oamenii pe care îi are, TVR poate surclasa în liniște toate televiziunile comerciale, profitînd de slăbiciunile acestora.
Restructurarea în TVR by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17738_a_19063]
-
marcat viața. Persida renunța la Codreanu, neuitîndu-l pe Natl. Mai tîrziu se întîlnesc, isi vorbesc, dar dragostea și-o mărturisesc după o vreme. Și, deodată se naște, ca hăul, dramă. E o dramă născută nu atît din dragoste, cît din prejudecată. Persida e româncă și ortodoxă, iar Natl e neamț și catolic. O asemenea însoțire apare că o blasfemie și nimeni nu o consideră cu putință. Nu numai comunitatea Radnei sau a Lipovei, dar, firește, nici părinții. Mama și tatăl lui
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
neîncrederea: un ton parcă prea senin, prea prietenos, mici naivități de adolescență, un sentimentalism, ce-i drept, nu dezagreabil, un patriotism răspicat, dar parcă excesiv și de aceea neconvingător - toate acestea m-au descurajat, la început, mai mult chiar decît prejudecată legată de contextul apariției cărții. La capătul celor aproape patru sute de pagini ale memoriilor Domniței Ileana, pe care le-am citit cu o crescîndă plăcere, presupunerile și aprecierile mele inițiale mi s-au părut teribil de nedrepte. Cartea e scrisă
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
nu totdeauna valoroase, ale altora - e simbolică, nu acoperă nici un sfert din prețul cărții la care scrii. Iar faptul că recenziile lor par mai rele, nu are nici el nimic de a face cu feminismul. Criticii foarte tineri nu au prejudecăți de lectură. Nu cunosc personal autorii, nu aparțin nici unei grupări literare, se află doar față în față cu un text pe care-l citesc cu ochi proaspăt și despre care spun exact ceea ce cred, conform unei culturi literare temeinic însușite
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17807_a_19132]
-
varietatea și profunzimea contestației actuale a lui Călinescu, articolul d-lui Gh. Grigurcu, pe care-l publicam în acest număr, este pe deplin caracteristic. Trebuie să recunosc că am ezitat o clipă a-l încredință tiparului. Dintr-un motiv protocolar: prejudecată aniversarilor este mult prea tenace spre a nu ne fi pus problema că un articol negativ, precum acela al colaboratorului nostru, ar putea să-i șocheze pe destui dintre cititorii de bună credință. Ne-am asumat, pînă la urmă, riscul
Hulitul critic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17840_a_19165]
-
peste autoare și pește textul ei. Trecerea timpului a mai relativizat discursul din tinerețe. Și, mai ales, în acest microroman, sau, cum spun nouăzecistii, în "eseul" recent apărut la Editură "Crater", posibilitățile de exprimare nu au mai fost limitate de prejudecăți și s-a petrecut o schimbare a spunerii discursive. Textul cîștiga în coerentă pe masura ce rostirea își depășește limitele impuse de gîndirea despre poezie, proza, eseu etc. Frazele se adună una cîte una într-un singur gest al unei povestiri care
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
univers pentru că era al său. Se ivise aici și trăise aidoma eroilor săi. Dintr-o astfel de lume ies uneori caractere. Dar adesea apar suflete labile, de revoltați rătăciți care eșuează acolo unde n-aveau ce găsi. E, desigur, o prejudecată că opera să e autobiografie nuda, mereu reluată și reconstituita. Scriitorul Istrati e un imaginativ și destule episoade - chiar cărți - trec dincolo mult de experiență trăită. Dar nici nu se poate contesta că biograficul ocupă, în opera lui Istrati, locuri
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
i se întîmplă pe parcursul filmului poate fi mai amuzant" afirmă regizorul Guy Ritchie. La 29 de ani, Ritchie și-a făcut ucenicia filmînd materiale promoționale, clipuri muzicale. Cu un astfel de trecut, regizorul este, desigur, lipsit de orice fel de prejudecăți sau complexe ceea ce transpare în film. O dovedesc din plin scenariul și imaginea. Nu mai punem la socoteală faptul că în apariții episodice ori că figurație specială au fost folosite figuri adevărate ale lumii interlope londoneze, ceea ce a creat cu
Unde nu-i foc, nu iese fum by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17880_a_19205]
-
o minimă educație estetică sunt postmoderniști? Multe dintre meritele atribuite de Mircea Cărtărescu generației sale sunt inventate. Exegetul consideră, de exemplu, că inițiativa unor critici că Ion Negoitescu sau Nicolae Manolescu de a scrie istorii ale literaturii ține de o prejudecată specific modernista, conform căreia ar exista o realitate a literaturii ca obiect de studiu pentru istoricul literar și întreabă ironic: "care realitate?". Cu alte cuvinte, simplificând, s-ar putea spune ca superioritatea unui istoric literar constă în a nu scrie
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
ci o culegere de texte ale scriitorului și nimic mai mult. În sfîrșit, un alt motiv pentru care monografia Sorinei Sorescu nu a avut ecoul meritat ține de efortul considerabil pe care lectura ei îl presupune. Autoarea nu este adepta prejudecăților comode în receptarea operei sîrbiene, ci își construiește un întreg sistem critic, îndatorat mai ales criticii franceze și în general exegezei ultimelor decenii. De aici un limbaj critic incomod, în continuă și scrupuluoasă explicare de sine. Iată cum își definește
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
ca istorie a celorlalți, numai că nu poate și nici nu are intenția să depășească doctrinal comunismul către altceva." (41) Analiza dramaturgiei lui I.D. Sîrbu ca și aceea a rolului său de secretar literar al teatrului craiovean sînt libere de prejudecăți, bazate pe text și pe document. Chiar dacă imaginea finală va fi departe de aceea cu care ne obișnuiseră elogiile reverenței postume, autoarea nu poate fi bănuită de rea intenție, ci poate doar de o luciditate prematură în contextul unui complex
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
și căreia îi corespunde, în primul rînd, stilul lucrării respective. După un interval atît de larg, cum este cel care mă desparte de scrierile pe care încerc să le refac, am altă atitudine față de oameni, de anumite principii, opinii sau prejudecăți. I.C.: Perioada rezistenței dvs. anticomuniste cunoaște mai multe etape dacă ținem seama de corespondența publicată în Treptele nedesăvîrșirii, cît și de paginile de jurnal și diversele dvs. rememorări. Ce a fost cu Asociația "Mihai Eminescu"? P.Ch.: Această organziație, care a
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
să ne asigure că nu ar fi, dar nu sînt nici măcar aproape de o reușită. Pentru ei există, categoric, un hotar ferm între cele două universuri, cel empirico-temeinic al fizicii și matematicii, și cel subiectiv-ambiguu al literaturii ori filozofiei. Le trădează prejudecata afirmația pe care o fac în epilog, privitoare la o forma mentis a literaților, care prin esența ei nu le-ar permite o apropiere rodnică de teorii științifice. Oricît am fi dispuși să recunoaștem abuzurile științitifice ale lui Lacan, de
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
rug, cu muzica de Arthur Honegger... Între sanctificare și demitizare, între tragedie și farsă, între terestru și metafizic, personajul Ioanei d'Arc își continuă drumul, și e departe de a-și fi epuizat resursele. Ce face, acum, Luc Besson ? Fără prejudecăți sau inhibiții sau complexe culturale, Besson face o superproducție sănătoasă, un film de mare montare și de mare public; era și timpul ca fecioara din Orléans să devină și un mare succes comercial! E interesant de observat cum, în cortegiul
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
am văzut în această postură și la cinema, la un jurnal vorbitor. Despre mâna lui lungă povestesc martorii oculari." etc. Libertatea spirituală a lui Petre Pandrea este șocantă chiar și azi, când nu mai există teroarea ideologică din timpul comunismului. Prejudecăți, tabu-uri, reguli nescrise ale snobismului, nimic din ceea ce falsifică gândirea nu este respectat de scriitor. Până și într-un moment în care avem prea multă libertate, sau așa ni se pare, el ne învață să fim liberi. După ce inhalezi
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
lumea imaginii, pictura lui Bochiș nu dezvăluie în întregime anvergura artistului sau, încă și mai complexă, pe aceea a personajului. Pentru că, în afara pictorului, în atelierul lui Bochiș se mai ascund sculptorul și bijutierul, iar în afara atelierului se mișcă agil, fără prejudecăți și fără inhibiții, atît sculptorul cu viziuni monumentale, cît și managerul oricînd pregătit să pună în acțiune evenimente cu durată limitată sau adevărate instituții care pentru mulți ar părea doar jocuri ale închipuirii. Se știe deja că împreună cu omul de
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
Sade - un personaj ieșit din timp, bătrîn și decrepit, aproape orb și monstruos de gras, un fel de piesă de muzeu - își are întinsă aura peste tot. Misterul strîns în jurul lui și al operelor sale instigă la cunoaștere, la alungarea prejudecăților, la îndepărtarea formelor ce mistifică. Pe măsură ce se merge înapoi pe firul narației se refac stări, se înmulțesc obsesiile, spațiul se descompune, ca și personajele care-l populează. Se conturează din ce în ce mai evident drama esențială: conflictul între creator și creație, între autor
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
Reeditarea unor pasaje sau a unor texte întregi nu pare interzisă, iar cititorul nu trebuie să fie niciodată surmenat. Avînd în minte un asemenea cod, alta devine atitudinea cititorului deopotrivă față de exuberanța stilistică a cronicarului ca și față de reeditarea fără prejudecăți a criticului-antologator. Nichita Stănescu, Îngerul cu o carte în mîini, Antologie, studiu introductiv și bibliografie de Alex. Ștefănescu, Editura Mașina de scris, 1999, 335 p., f. p.
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
în diverse reviste și le-am descoperit mereu pline de un bun simț funciar unit cu cea mai rafinată intelectualitate. Lipsa de apetit pentru o astfel de carte n-avea deci temeiuri serioase, dar venea din ceva mult mai puternic: prejudecata creată de toată resuscitarea religiosului în ultimii ani, reticența față de mascarada credinței afișate care ia, mai ales în mediul universitar, forme grotești. N-aș fi ales niciodată de una singură o astfel de carte și rău aș fi făcut, dar
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
lucrarea, așa-zicînd, pe mîna noastră. Protagoniștii par a fi, în concepția d-lui Ungheanu, în marea lor majoritate evrei (sau/și unguri, bulgari etc.). Cunoaștem de mult acest reducționism xenofob. O dezbatere serioasă ar trebui să renunțe la astfel de prejudecăți. La dl Ungheanu însă, sugestia rasială e o componentă prețioasă a concepției. În al treilea rînd, kominternismul e criticat de către dl Ungheanu nu în numele principiilor democratice și liberale, ci în numele șovinismului caracteristic extremei drepte ante- și postbelice. Dl Ungheanu este
Măsluiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17326_a_18651]
-
Marius Stănescu, Irina Mazanitis, Jeanine Stavarache. Povestea este fascinantă, zguduitoare și incredibilă, în același timp. Un diplomat francez - Gallimard - este trimis în misiune în China anilor '60. Sedus de fanteziile orientale, dar necunoscînd în mod profund codul cultural și sistemul prejudecăților, Gallimard devine prizonierul și, de ce nu, victima tuturor acestor lucruri. Piesa i-a fost inspirată autorului de povestea reală a lui Bernard Bouriscot - diplomat francez - și a lui Shi Pei Pu - primadonă a Operei din Pekin - aceasta fiindu-i iubită
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
tale, într-ale "tranzacțiilor" cu turcii. Lumea cărții Ioanei Drăgan - de fapt, lumea noastră - este una căreia i s-a atrofiat glanda ce secretă simțul moral, păstrînd în schimb, în plină promiscuitate, dar cu atît mai agresiv, reziduul toxic al prejudecăților. Pe eroină indiferența față de morala tradițională, dezinvoltura sexuală de care dă dovadă cu asupra de măsură nu o fac însă imună la sentimente și sentimentalisme, deci nici la dezamăgiri. Lăsîndu-se antrenată în relații nu întru totul salubre, Mona proiectează deziderativ
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
acceptat, caracterul național trebuie să fie valorizat pozitiv. Eminescu pare a întruchipa naționalismul pur, curat și ideal. în el plac măreția și eroismul nostru, grandoarea istoriei noastre. Din contră, la Caragiale prevalează negativitatea: critica abuzului de național, batjocorirea scumpelor noastre prejudecăți, caricatura mîndriei patriotice. Cel din urmă a lansat expresia ironică "rromânii verzi". Celui dintîi, i-a aplicat-o Călinescu, în mod serios, în finalul biografiei din 1932. Eminescu era contra alogenilor. Caragiale se declara pe sine grec. N. Davidescu l-
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
constituie pretextul epic al examinării de aproape a comportamentului nomenclaturiștilor. Cu un remarcabil curaj artistic, Alex Mihai Stoenescu trece dincolo de imaginea convențională a unor personaje istorice, atribuindu-le o viață sufletească și, de fapt, atribuindu-le viața. El ignoră, decis, prejudecată că orice gest al acestora descris într-un român trebuie să fie atestat. Cu un salutar voluntarism, cu o justificată (estetic) autoritate, prozatorul îi transformă în oameni pe cei care, altfel, nu aveau decât consistentă unor portrete idealizate sau - la fel de
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]