1,078 matches
-
dăduse glas acestui gând ascuns, simți că hotărârea era deja luată. Da, o să se ducă la Roma împreună cu japonezii. Uimiți, locuitorii Romei vor face ochii cât cepele la cei veniți dintr-o țară așa de îndepărtată. Astfel le va dovedi prelaților de la Vatican cu câtă vrednicie a lucrat el în Japonia. Ca să devină episcop... — Înțeleg. Seniorul Shiraishi tuși din nou cu mâna făcută căuș la gură. În timp ce tușea, zise dus pe gânduri: Dacă e vorba pe-așa, atunci ar fi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Era afabil și curtenitor cu toți, seducător tocmai prin înfățișarea sa de cetățean model, căruia Regele îi dovedise încrederea și partidele de guvernământ nu-i precupețiseră laudele. Corect, milionar, savant - izbutise să inspire tuturor stimă; căci elogia atât pe "patrioticul prelat" din Coimbra care pleca la Roma în fruntea unui "pelerinaj de credincioși" - cât și anarhismul, care ,,în toată puritatea sa e un ideal sublim, pe care societățile îl realizează progresiv". Bernardino Machado era prin excelență "președintele". Și este într-adevăr
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
asistând la funeraliile unui destoinic luptător barbar de credință ariană; după ce îi sărută inelul, spuse două vorbe despre acea împrejurare: — Lui Magister militum îi va face plăcere să afle că, în astfel de clipe grave, comunitatea creștină nu cunoaște dezbinări. Prelatul încuviință, dar nici o umbră de zâmbet nu apăru pe chipul său sever. — în lipsa unui episcop arian, preciză el, burgunzii mi-au cerut să celebrez ritul funebru. Dar ai spus bine, Prefectule: momentul e de mare gravitate, iar turma lui Cristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus participă, împreună cu Alpinianus și familia sa, la ritul euharistic celebrat, în biserica galoromanilor, de episcopul lor, Antelmus. Intensitatea rugăciunii pe care o simțea la mulțimea înspăimântată, reunită în jurul acelui om ca o turmă în jurul păstorului său, îl impresionă profund. Prelatul nu se limită la a-i avertiza pe credincioși asupra judecății divine ce îi aștepta din cauza păcatelor lor, ci îi îndemnă să pună mâna pe arme ca să-și apere viețile, averile și credința de ultragiul invadatorului păgân și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
primit pe toți deodată: — E bătrân și bolnav, adăugă cu gravitate, și nu vrem să se obosească peste măsură. Sebastianus nu putu decât să fie de acord. în vreme ce bărbatul îi lăsa sub atenta supraveghere a gardienilor, intrând ca să-i anunțe prelatului, el le ordonă lui Vitalius, Maliban și Etbinus să coboare și să-l aștepte afară. îl ținu, în schimb, pe Dubritius, fiindcă acesta putea să i-l descrie pe trădător lui Anianus. La scurtă vreme, fură introduși amândoi și ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de la Magister militum! Sebastianus îngenunche ca să sărute inelul episcopal și, ridicându-se, consideră că era de datoria sa să se scuze: — Da, Excelentissime, mă îndurerează să știu că ți-am întrerupt odihna, dar e vorba de vești importante. Ochii bătrânului prelat se luminară și, cu o forță nebănuită, prinse în mâinile sale mâinile romanului: — Deci, armata lui Etius a sosit? Sebastianus, din nou în picioare în fața sa, îl liniști: — Nu încă, dar va fi aici curând, Excelentissime. Magister militum nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
probabil, Eudoxiu, căpetenia bagaudă, care - probabil știi - a trecut de partea lui Atila, a pătruns în cetate cu câțiva acoliți de-ai lui. Are de gând să te asasineze sau, oricum, să-i ajute pe huni dinăuntru. încă o dată, bătrânul prelat suspină, iar mâna sa căută crucea de pe piept. Lăsând privirea în jos și scuturând cu amărăciune din cap, puse jos clopoțelul și murmură: — Până aici am ajuns! Tăcu pentru un moment, dar își reveni imediat și, aprinzându-se într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și adesea participau activ la apărarea bastioanelor; în afară de asta, cineva observă că nu erau puțini în cetate care aveau la mâini mici mutilări cum era aceea a lui Eudoxiu, însă Rutilius se arătă optimist și căută să-l asigure pe prelat: — Nu te teme, părinte, îi spuse, punându-și o mână pe piept, banditul ăla nu o să poată să-ți facă niciodată vreun rău: și, pe urmă, un om cu patru degete la mână nu e chiar atât de greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
altfel - pe lemnăria unui car răsturnat în stradă și putu să distingă atunci, în curtea din fața Catedralei, figura lui Anianus, ce ținea în mână cârja pastorală și îmbrăcase stola episcopală. Flancat de clerici și de milițienii care îi făceau loc, prelatul vorbea mulțimii, în mijlocul căreia câte unul se întorcea, cerând să se facă liniște, către cei care stăteau ceva mai în spate. Mulți îngenuncheaseră, în mod evident la îndemnul său, și întindeau mâinile în gestul creștin al rugăciunii, cu palmele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o să fiți făcuți bucăți cu toții. Tu comanzi aici? Nu, răspunse, va trebui să vorbești cu episcopul. Ochii ageri ai hunului zăriseră deja, prin bariera carelor, mulțimea ce se dădea la o parte dincolo de baricadă și acum urmăreau cu atenție apropierea prelatului. — Bătrânul care vine acum? întrebă cu un vag accent de ironie, arătând într-acolo cu capul. Sebastianus nu avu nevoie să se întoarcă pentru a se convinge. — Da. El e autoritatea aici. Cu pumnii proptiți în coapse, Balamber zâmbi sarcastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de pași în stânga lui, acolo unde o scară largă de piatră cu balustradă joasă permitea accesul la traseul de rond. Privind într-acolo, Sebastianus văzu înaintând, înconjurată de sute de capete în mișcare, tiara lui Anianus. Printre aclamațiile credincioșilor săi, prelatul urca pe bastion pentru a asista personal la împlinirea speranțelor sale și pentru a culege roadele eforturilor sale incredibile. Urca încet, iar mâna i se ridica să salute și să binecuvânteze, în vreme ce, la trecerea sa, oamenii cădeau în genunchi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a lungul secolelor" al unui istoric peruan cu nume german Carlos Wiesse, care, printre altele, afirma: "Nu cred să existe în lume un oraș în care într-un timp atât de scurt să fi apărut atât de multe mănăstiri, de prelați gata să facă rugi către Domnul, zi și noapte...". Apogeul orașului, se arăta în studiul respectiv, a fost în secolul al XVII-lea, după care a urmat o perioadă de decădere și apoi de revitalizare, care a condus la transformarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
sau curtezanele lor, cu care se afișau fără rușine pe stradă. — Scandalul stă mai puțin în luxură cât mai degrabă în lux, spuse Guicciardini, ca și cum mi-ar fi urmărit pas cu pas șirul gândurilor. A continuat: — Felul de trai al prelaților Romei costă sume considerabile, când nimic nu se produce în acest oraș al clericilor! Totul e cumpărat de la Florența, Veneția, Milano sau din alte părți. Pentru a finanța nebuniile acestui oraș, papii au început să vândă demnitățile ecleziastice: zece mii, douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
I-am dat dreptate: — Virtutea devine morbidă dacă nu e îndulcită de oarecare abateri, iar credința devine lesne crudă dacă nu e atenuată de ceva îndoieli. Maddalena mă atinse ușor pe umăr, în semn de încredere, continându-și apoi povestirea: Când prelatul a sosit, am venit cu toatele pe rând să-i sărutăm mâna. Mi-am așteptat rândul cu nerăbdare. Planul meu era gata făcut. Degetele cardinalului, împodobite cu două inele, erau întinse princiar spre mine. Le-am apucat, le-am strâns un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Precista”... --De unde să știu eu ce poate gândi un om lihnit de foame? --Privește la biserica Sfântul Sava. --Care-i pricina, cumetre? --Mă gândeam la spusele lui Paul de Alep... --Întâi te-aș întreba când ne-a călcat meleagurile acest prelat? --Dacă am să-ți spun că în descrierea călătoriei lui în Moldova există un capitol intitulat “ Întâlnirea Patriarhului Antiohie cu Vasile, Domnul Moldovei” sper să pricepi în vremea cărui voievod a călcat pe aceste meleaguri. --Eu am să-ți precizez
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
a venit la el cu o trăsură fără roate, numită în limba lor <<sanie>>, deoarece căzuse multă zăpadă și înghețase. În timp ce trăsurile cu roți nu puteau să meargă, aceasta ne ducea repede și fără zguduiri...”. --Întocmai, vere. --Și ce spunea prelatul despre biserica Sfântul Sava? --Că “Ea este toată din piatră (atât) pe dinăuntru (cât) și pe dinafară. Nu are decât o singură ușă spre miazăzi (deasupra) căreia este zugrăvit chipul Sf. Sava, potrivit obiceiului tuturor bisericilor din această țară... Zidurile
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
în: „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, nr. 78, anul XLVIII, Iași, 1972, p. 544 footnote>. La cererea insistentă a Patriarhului Dosithei al Ierusalimului, s-a înființat la Mănăstirea Cetățuia o tipografie în limba greacă. Patriarhul era unul dintre cei mai luminați prelați greci ai vremii. El a avut un rol de frunte pentru apărarea dogmaticii ortodoxe în acești ani când Biserica era zbuciumată de dispute teologice. Patriarhul Dosithei, prin activitatea sa culturală și prin publicarea de lucrări teologice a redus simțitor efectele
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
demnitarii din țară și din străinătate. Ne-am bucurat de vizita Sanctității Sale Patriarhul Constantinopolului Bartolomeu I, de Preafericitul Hristodoulos, Arhiepiscop al Atenei și al întregii Elade, de Înaltpreasfințitul Ieronim, Mitropolit de Teba și Livadia, astăzi Întâistătătorul Greciei, alți înalți prelați din Grecia, de vizita Preafericitului Teoctist și a ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române, de diferite delegații ecumenice venite la Iași pentru întărirea relațiilor frățești între biserici, de vizita ambasadorilor care au venit la Iași. Pentru toată osteneala starețul mănăstirii Cetățuia a
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Îl respectă și Îl curtează, Șahul Persiei tremură la simpla menționare a numelui său. Descendent din Mahomed, a fost, cu toate acestea, izgonit din Constantinopole pentru faptul de a fi spus, Într-o conferință publică, În prezența celor mai Înalți prelați, că meseria de filozof este la fel de indispensabilă omenirii ca și meseria de profet. Se numește Djamaledin 1. Îl cunoști? N-am putut decât să-mi recunosc desăvârșita ignoranță. — Când Egiptul s-a răzvrătit Împotriva englezilor, urmă Rochefort, faptul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
foaaarte însemnat, după cum sigur bănuiți! Prea-Sfântul Graal, murmură Fratele. Graalul...! Atâtea și atâtea minți obsedate l-au căutat și l-au vânat, prin lume, veacuri după veacuri, eroi și nelegiuiți, figuri faimoase și discipoli simpli, credincioși și eretici, cavaleri, oșteni, prelați, neguțători, criminali, visători, clarvăzători, ba chiar și niște savanți paranoici, dacă nu mă-nșel... Și nu l-au găsit! Eroare, dragă domnule, eroare! ripostează Bursucul. Meschinărie disimulată și mercantilism. Venerarea creației, nu a Creatorului. Vânătoare perpetuă de dragoni, de grifoni
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
eram mic. Când mergi înspre fundul curții, ușa următoare după ușa Vicăi este ușa Neguleascăi. Proprietăreasa. Stă ca totdeauna pe scaun, sprijinită în baston, și mi se pare că are, încă și mai mult decât dățile trecute, aerul unui înalt prelat. Hainele negre și lungi îi flutură în jurul trupului imens, părul alb, tăiat drept și lung, nu reușește să-i îndulcească fața bărbătoasă. Mă aplec și sărut mâna pergamentoasă, care mi se așază apoi, iertător, pe creștet, în vreme ce cealaltă rămâne să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
are aspectul unei fortărețe, înconjurată de ziduri înalte de doi metri și prevăzute cu creneluri. * În interiorul zidurilor, mai există și astăzi un palat, prefăcut în timpurile din urmă. El servise pe vremuri drept locuința călugărilor mănăstirii, unor mitropoliți și înalți prelați și chiar domnitorilor Moldovei. * La 1926, închisoarea funcționa în Mănăstirea Galata, unde existau mai multe ateliere: cizmărie, fierărie, lingurărie, tâmplărie, olărie, fără a exista utilaje. * La 10 iunie 1926, se menționează că dacă închisoarea nu se va muta în centrul
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
biserica care are un turn ce-l vezi de departe, foarte mare, din cărămidă. Este dedicată sf. Fecioare Maria, reprezentată de o frumoasă statuie în interior și de o altă statuie afară, în spate, amintind misiunile ținute aici de un prelat la sfârșitul secolului al XIXlea. Pe frontispiciul bisericii, sus, deasupra intrării se citește și anul când a fost finalizată construcția: 1332. Este impunătoare, dar ca mai toate bisericile ce le-am văzut, poartă urme vizibile ale sărăciei materiale și spirituale
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
partide nu vor ajunge niciodată la o înțelegere atâta vreme cât vor avea cardinali; deoarece ei sunt aceia care, la Roma și în celelalte părți, întrețin partidele averse, iar ei, feudalii aceștia, sunt nevoiți să le apere; astfel se nasc, din ambiția prelaților, discordiile și tulburările dintre feudali. Sfinția sa papa Leon a găsit, așadar, un stat pontifical foarte puternic, și se poate nădăjdui că, dacă ceilalți l-au făcut mare prin puterea armelor, el îl va face glorios și demn de respectul tuturor
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
un deținut politic, căruia trebuia să i se distrugă orice urmă de popularitate printr-un răsunător proces religios. „Acest proces a fost un moment de inechitate și de minciună” - au apreciat ulterior specialiștii care au studiat cazul. Numai că încrâncenatul prelat avea cu totul alte păreri. El știa una și bună: pentru a-și satisface propriile orgolii și pentru a face pe dorința englezilor, condamnarea trebuia obținută cu orice preț. Dar un preț cât mai convenabil. Chiar nici unul. - Dacă eretica nu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]