85,646 matches
-
de psihologie. Cea mai importantă și, drept să spun, impresionantă parte, ca prezentare, este al treilea volum, apărut de curând sub egida Institutului cultural român, intitulat Oedipe de George Enescu. Dosarul premierelor l936-2003 (de ce acest moft lingvistic cu denumirea franceză, preluat de la Andrei Șerban, când în practica culturală românească eroul lui Sofocle este de mult cunoscut ca Oedip?). Este, fără îndoială, o idee originală și, personal, nu-mi amintesc să fi întâlnit, cel puțin în literatura muzicologică, o asemenea carte-document. Ea
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
omul s-a descurcat. Făcea, adică, figură bună, jura pe valorile americanismului cu dezinvoltura cu care jura doar pe regulamentul de tenis. Ceea ce în superficiala lume diplomatică internațională chiar contează. Surprinzător, în 1996 rezistă la post, deși puterea politică e preluată de niște indivizi care urlau în gura mare că vor schimbarea. Și în acest interval, Geoană (Mircea, pentru intimi) a făcut aceeași figură, pe același traseu: tenis, fursecuri, recepții. N-a mai fost cine știe ce surpriză când, în 2000, supraviețuitorul schimbării
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
muzica de pe coloana sonoră; toată secvența, în care violența se plasează între ludic și cruzime autentică (unul îl târăște de păr pe altul, amenințându-l cu pistolul, în timp ce ceilalți se amuză, neluând incidentul în serios) e filmată cu încetinitorul. Scorsese preia panoramarea circulară a lui Godard, de la stânga la dreapta, fără a putea roti camera atât de mult. Compensează prin altă metodă: schimbă poziția camerei și montează cap la cap aceste imagini, legându-le prin dissolve. Efectul e o mișcare circulară
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
Nouvelle Vague și o altă ruptură cu regulile) destabilizează percepția temporală până când devine neclar ce s-a întâmplat "întâi" și ce s-a întâmplat "după". Ceea ce e în ton cu lipsa narațiunii lineare. Un alt element utilizat de Resnais și preluat de Scorsese e disocierea sunetului (diegetic) de imagine; francezul mută un sunet (pași pe pietriș) într-o altă scenă în care personajul urcă pe scările unei case. Scorsese reușește să dea procedeului o tușă mult mai dramatic-climactică: el sfârșește secvența
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
pentru a fi un adevărat erou, se dovedește incompetent: nu are cum să-și ducă la capăt misiunea, deoarece se află în mijlocul unui măcel care depășește toate regulile, nu o convinge pe Alejandra să părăsească țara cu el odată ce Castro preia puterea. Cu alte cuvinte, Dapes e exact contrariul lui James Bond, personaj pe care Connery l-a făcut faimos și viceversa. Surpriza e că actorul nu și-a dat seama de acest lucru în timpul filmărilor, și de aici conflictul de
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
Ion Simuț Prin voința moștenitorilor lui Mircea Eliade, dnii Sorin Alexandrescu și David Brent, Editura Humanitas a preluat drepturile de editare a întregii opere, după ce o vreme Editura Minerva avusese drepturile de editare a prozei. De câțiva ani, Editura Humanitas a început editarea sistematică a prozei lui Mircea Eliade, într-o colecție specială, punând ordine într-un domeniu
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
un creator de evenimente. Pe unele le-a potențat, pe altele le-a creat. Mă refer la momentul consacrării sale, la Ateneul Român, în anii '30, atunci când Richard Strauss însuși i-a înmânat bagheta invitându-l pe tânărul maestru să preia conducerea propriului poem simfonic Till Eulenspiegel. în 1958, în cadrul primei ediții a festivalului enescian a condus realizarea dublului Concert în Re minor de Bach, pentru două viori și orchestră, avându-i drept protagoniști pe Menuhin și pe Oistrach. Electrizante, de
... Au mai trecut patru decenii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12313_a_13638]
-
care le-a produs: miștocar, șmenar, caterincar, plopar, dințar, pozar, măturar, gășcar, ciumecar, giolar, maimuțar, pachetar, presar etc.; sufixul are și valoarea specială de element redundant, aproape asemantic, în prietenar, jupînar, străinar. Limbajul jurnalistic utilizează mult sufixul -ar, în cuvinte preluate din alte surse sau în creații proprii; unele rămîn experimente izolate (am mai citat, între creațiile ad-hoc glumețe, pe iogar), altele se impun pînă la a deveni aproape termeni standard (de exemplu, boschetar). Am înregistrat în ultima vreme și alte
"Căpșunar" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12309_a_13634]
-
de manifestare a regimului comunist, dar și de civilizația stadioanelor de fotbal sau de alte teme mai puțin grave). Majoritatea eseurilor din acest volum au menirea să zgîlțîie spiritul comun, să zdruncine ideile de-a gata care, din comoditate, sînt preluate, prea adesea pe nemestecate, chiar și de către spiritele cultivate. Mereu lucid, eseistul problematizează în permanență, caută unghiuri noi de abordare a realității, trece prin scanner-ul proprie-i inteligențe orice informație sau expresie lingvistică ale căror sensuri par a fi
Savoarea faptului divers by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12300_a_13625]
-
acum, în campania electorală... -Poate n-a fost decât o luxație, sau o întindere de ligamente, încerc eu o ultimă speranță. -Taci, că habar n-ai!, mă ceartă prietenul. Cred că are dreptate... ...Cel puțin deocamdată, știrea n-a fost preluată și de alte televiziuni, ceea ce nu dă deloc bine, având în vedere că, mărturisit sau nu, într-un mod democratic și în deplină armonie națională, televiziunile noastre colaborează foarte bine și reciproc avantajos între ele. De aceea, ori de câte ori vedem câte
O factură și niște ghiveciuri by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12317_a_13642]
-
Bela Bartok, Pablo Casals, Jacques Thibaud . până la Gheorghe Dima, Dimitrie Popovici, Cella Delavrancea, George Enescu, și toate numele celebre ale finalului de secol trecut, românești și internaționale. Desigur, nu trebuie să mai detaliez aici succesele acestei orchestre ale cărei imprimări, preluate de case de discuri din Anglia, Italia și Germania, sunt vândute în toată lumea. Ultima parte a "concertului din livada cu măslini", Simfonia a 4-a Italiana în la minor op.90 de Felix Mendelssohn Bartholdy (cel care, în tinerețe, i-
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
ce poveste. Un diptic și cîteva linkuri în rețeaua literaturii te o carte care reunește reflecții asupra lecturii, scrisului și Bibliotecii (văzută ca o variantă atotcuprinzătoare a lumii). În plus, volumul realizează un arc peste timp, primul său capitol fiind preluat din cartea de debut a autorului, scrisă la sfîrșitul anilor '80. În fascinanta sa pledoarie pentru lectură, Liviu Antonesei își ia ca aliați scriitorii fetiș ai propriei sale deveniri scriitoricești: Jorge Luis Borges (în primul rînd, toată cartea scriitorului român
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
vechilor culturi, ci să răscolești adâncurile din om" și intensitatea cu care Artaud s-a dedicat cercetării profunzimilor din om explică, probabil, multe dintre "ciudățeniile" individului (în adâncurile din om se găsesc zăcăminte destul de fetide), dar și fertilitatea operei sale preluate în sistemele de creație ale teatrului modern. Artaud respinge și psihanaliza: acolo se "măsoară doar suprafețele sentimentelor și gândirii", el nu va vedea niciodată în psihanaliză calea prin care omul se poate regăsi pe sine. După Artaud inconștientul rămâne, odată cu
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
mici mârâieli (nici acelea cu prea multă tragere de inimă). Nici pro-patapievicienii, nici anti-patapievicienii nu știu deocamdată ce să spună. E drept că directorul "Ideilor în dialog" a făcut tot posibilul să-și alieneze câțiva suporteri de marcă. O sintagmă preluată de la Mircea Cărtărescu, cea referitoare la "maioneza tăiată" a culturii române, folosită cu dezinvoltură, i-a deranjat pe destui oameni de calitate, care-au văzut în afirmația tranșantă un atac inelegant la persoană. Evident că H.-R. P. nu se
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
de cotidian și gata să se îmbarce în orice aventură suprarealistă pentru a-l mai condimenta puțin. Astfel de personaje sunt, firește, dificile pentru actori: Carrey face aici un rol discret, de introvertit autocritic, iar obișnuita lui mimică fluctuantă e preluată de Winslet, al cărei personaj e volubil, excentric și foarte emotiv. Oricum, principala dificultate e finalitatea filmului, impusă de Gondry: cu un asemenea scenariu, el țintește către o poveste de dragoste realistă...
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
metafora sînt chemate să afirme Diferența dintre realitate și literatură, ci tocmai denotativul, tocmai precizia descrierii. Așa trebuie înțeleasă de către cititori și critici revenirea la povestire a romanului, renarativizarea prozei. Literatura nu se întoarce la mimesis - imaginile mediatice i-au preluat de mult această funcție pe care nu există nici o șansă de a i-o mai înapoia vreodată. Esențială mi se pare tocmai renunțarea literaturii de a-și mai demonstra diferența - și deci autonomia față de "realitate", după ce aceasta i-a fost
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
putea spune că teatrul lui Geallu Naum e în același timp suprarealist și absurd și, neîncetat, cu mult mai mult decît atît. Un amănunt biografic - paradoxal în sine - ar trebui neapărat cunoscut atunci cînd citești/vezi teatrul lui Gellu Naum. Preiau din Clava, cartea de critificțiune a Simonei Popescu fragmentul de început al unui articol care a apărut inițial în caietul-program al piesei Exact în același timp: "Lui Gellu Naum nu-i plăcea teatrul. Pur și simplu. Nu-i plăcea să
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
încă văzute la fața locului) și le vom păstra pt la anul. Trei globuri de mărimea unui balon de fotbal, vor fi oferite cu urârea La Mulți Ani ! scrisă pe ele, celor 3 instanțe care, după părerea noastră, merita să preia de la AGORA lead-ul Ediției 2009 și a celor ulterioare pt Bradul de Sărbători al Pieței Române din Montreal : Fundația PlaceRomfest, Asociația Scriitorilor Români din Canada și Consulatul României din Montreal sau serviciul cultural al Ambasadei.
Bradul din piața României, Montreal. In: Editura Destine Literare by Daniel Constantin Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_307]
-
nu ni se pare neapărat, precum doamnei Petraș, "varianta deviată, aberantă a lui Fred Vasilescu", ci mai curînd un compromis între vitalul, chinuitul întru carne și sînge eroticesc Gheorghidiu și demonicul, halucinatul întru idee, Fred. De la protagonistul Ultimei nopți acesta preia frămîntarea teribilă, torturanta visceralitate a iubirii pe cît de inflamate pe atît de măcinate de îndoială, de la eroul Patului lui Procust îi vine idealul încorporat aleatoriu într-o femeie vulgară, s-ar zice că în disprețul suprem al realului. Ladima
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
doar ideea generatoare și cîmpul său expresiv. Ca și în pictură, aceleași angulozități și definiții sumare conferă personajelor fizionomii ascetice, transformîndu-le în concepte și în stări etico-afective, dincolo de orice particularizare psihologică. Modelajul larg și subtil, cu imperceptibile vibrații ale suprafețelor, preia lumina exterioară și o prelucrează instantaneu pînă la a-i sugera natura lăuntrică. Încărcătura spirituală a acestei sculpturi, lipsa oricărei ostentații și riguroasa prezență a ideii, îl situează pe Ion Lucian Murnu alături de reformatorii sculpturii românești - Paciurea, Anghel, Brâncuși -, adică
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
Simona Vasilache Se întîmplă uneori ca lucrări de critică sau de teorie literară să cunoască, în chip neașteptat, oarecum, succesul de librărie. O explicație la îndemînă ar fi că publicul caută să-și confirme (sau să-și "creeze") gusturile proprii preluînd argumentele, mai mereu devenite clișee, ale criticii de verdict. O alta, propusă, bunăoară, de Stanley Fish, ca răspuns la întrebarea "de ce (mai) citim critică?", este prejudecata, într-un fel, că înțelegi mai bine un text, extrăgînd din el mai mult
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
de drumuri, nu de pietrele de hotar. Lato sensu, este adevărat. Părerile lui L. Raicu, pus pe franjurat etichete, pe bătut alte efigii, nici pe departe definitive, sînt greu de transformat într-un inventar de invariante, gata de-a fi preluate și reciclate după voie. Criticul nu le iartă nici altora "vorbele de duh": "tonul acela tipic tolstoian, puțin răstit, este el însuși indiciul unei incertitudini, al unei lupte lăuntrice chinuitoare care va continua și după ce frazele de alură infailibilă au
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
început să se ocupe îndeosebi de fenomenul muzical local și prea puțin de ceea ce se mai întâmplă în muzica lumii. Acesta a fost momentul în care a intrat în scenă VH1, un canal tot o producție MTV, dar care a preluat funcția, așa-zis, necomercială: emisiuni și muzică ce nu ține cont exclusiv de audiență și de vânzări, oricum atent selecționată. Astăzi, puteți urmări pe VH1 tot felul de topuri, surprinzătoare și năstrușnice - muzicale, cum ar fi, de pildă, The Best
VH1 în locul MTV by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12409_a_13734]
-
detestă. Energia personajului-narator se consumă pur și simplu în încrîncenarea de a trăi așa, de a nu aștepta nimic, dar absolut nimic!, de la ceilalți. Un elogiu în răspăr al integralității - nu și al integrității - ființei." Tania Radu Irealitatea TV Am preluat o zicere din cele multe și haioase ale Cîrcotașilor. Băieții aștia chiar sînt buni! Și, mai rar în peisajul societății noastre, au autoironie. Din plin. Își etalează și își taxează propriile greșeli, mai nou. Nu au iertat niciodată nici gafele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
anilor '60 realizate de maestrul Georgescu în compania Filarmonicii al cărei părinte spiritual a fost. De această dată, la sfârșit de septembrie, colectivul orchestrei filarmonice bucureștene, dirijorul Cristian Mandeal, au închinat memoriei lui George Georgescu un întreg concert. A fost preluat unul dintre programele îndrăgite ale maestrului, anume, pagini semnate de Beethoven, Ceaikovski, Ion Dumitrescu. Și-au dat concursul trei dintre soliștii Filarmonicii, violonista Anda Petrovici, violoncelistul Marin Cazacu, pianistul Nicolae Licareț. Sub aceeași conducere dirijorală a fost preferată și o
În sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12410_a_13735]