KorAP: Find »[drukola/base=preponderent & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...298 >

7,433 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

pildă, distincția între munca desfășurată în sfera publică, recunoscută social și recompensată salarial, și munca în sfera privată, receptată drept o corvoadă obligatorie în vederea reproducerii condițiilor vieții 5. Munca în sfera privată era, în familia tradițională, de tip patriarhal, pusă preponderent pe seama femeilor și avea o recunoaștere mai degrabă de tip negativ (o remarcă hazlie spunând că munca femeilor în casele lor se vede mai ales când nu este făcută). În modelul familiei parteneriale, susținerea reciprocă a membrilor familiei permite cooperarea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
cumva abstract. Pozitiv este faptul că ei intră liber în relații unii cu alții, inclusiv în relații competiționale, de concurență. În acest context, mi-am propus să reiau distincția popperiană în legătură cu tipurile de familie. Astfel, familia tradițională ilustrează ca tendință preponderentă o comunitate închisă, în care raporturile erau bine precizate prin norme statornicite în timp, iar viața se desfășura conform cu obiceiurile și deprinderile sociale moștenite. Familia modernă, fiind nevoită să se adapteze din mers unui mediu social dinamic, poate fi considerată

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
drepturi și obligații, reglementate prin norme legale 27. Față de accepțiunea juridică a familiei nucleare, clasice, familia monoparentală tinde să constituie o abatere, în sensul producerii efectelor juridice nu în urma încheierii unor contracte, cum ar fi în cazul căsătoriei legale, ci preponderent ca urmare a unor relații de descendență sau adopție 28. În comparație cu familia tradițională, care îndeplinea mai multe funcții cu impact pozitiv asupra societății - funcțiile de reproducere, de socializare a copiilor, de îngrijire, de protecție, de asigurare a unui mediu securizant

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
secolul XX, când aceasta era deținută de persoana care aducea venit. Autoritatea se dobândea diferențiat pentru sfera publică, unde majoritatea deciziilor se luau de aducătorul de venit, și pentru sfera privată, unde hotărârile erau luate de cel/cea care desfășura preponderent munca domestică, se ocupa de creșterea și educarea copiilor. În cadrul familiei monoparentale, autoritatea comportă tendințe contradictorii: o supralicitare a părintelui singur, dar și momente de criză atunci când acesta nu mai face față solicitărilor. Familia poate fi abordată ca o instituție

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
părintelui singur, dar și momente de criză atunci când acesta nu mai face față solicitărilor. Familia poate fi abordată ca o instituție socială care se află în legături cu alte instituții, inclusiv cu instituțiile statului. Raporturile de acest tip sunt satisfăcute preponderent de părintele singur. O altă perspectivă prezintă familia ca o unitate socioafectivă (I. Mihăilescu, 1993, p. 240), dar și un grup în care au loc tensiuni și conflicte. Violența familială se manifestă, în cazul familiei monoparentale, ca un abuz fizic

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
statutul persoanei în lume. Interesul de cercetare a pornit din încercarea de a surprinde maternitatea în coordonatele ei specifice. Pentru aceasta, o bună ocazie este studiul maternității atipice. Vârstele mamelor sunt cuprinse între 18-32 de ani. Mediul de proveniență este preponderent urban (opt persoane, față de numai două din mediul rural). Trei dintre ele sunt studente, una este absolventă a unor cursuri postliceale, celelalte au absolvit opt sau zece, respectiv douăsprezece clase. La întrebarea cum au rămas însărcinate, ele răspund: fie nu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
în familie și mai mult în viața socială. O interesantă paralelă se poate urmări între atributele maternității și cele ale genului. Atât maternitatea, cât și genul sunt determinate cultural și tributare contextului socioistoric dat. Tradițional, erau considerate ca datorându-se preponderent biologicului. Sunt date prin apartenența la sex și dezvoltate ulterior prin socializarea într-o cultură. Sunt naturale (în accepțiunea de drept natural, inalienabil), nu pot fi excluse din viața femeilor, deși se pot manifesta gradual și foarte divers. Maternitatea este

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
238). Situația poate fi recunoscută parțial și în România, unde, în perioada comunistă, alocațiile destinate copiilor erau acordate tatălui, la locul de muncă. Totuși, în linii mari, protecția familiei, deși condiționată de încadrarea în muncă a membrilor adulți, era asociată preponderent cu protecția maternității. În România comunistă, în Codul Muncii din 1950, ca și în cel din 1972, se prevedea că femeile încadrate în muncă se bucură de măsuri speciale de ocrotire, care vizau protecția femeilor gravide, a celor care alăptează

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Strategiei Naționale în domeniul protecției și promovării drepturilor copilului, 2006-2010, http://www.copii.ro). Sunt de semnalat câteva aspecte contradictorii: la nivel de limbaj, nu se realizează acordul de gen (titulatura este „asistent maternal”, iar starea de fapt arată că preponderent femeile adoptă o astfel de meserie); prevederile legale sunt profund discriminatorii: impun diferențe între mamele naturale și cele sociale (ultimele fiind obligate să urmeze cursuri de formare și să primească o acreditare; sunt părinți temporari); se face diferența între bărbați

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
loc de muncă rămâne exclusiv în grija familiei sale, față de susținerea căreia devine total dependentă. Ca un rezultat al negocierilor dintre patronat, sindicate și guvernanți, au fost acordate de la bugetul de stat subvenții mai ales pentru ramurile industriale unde lucrau preponderent bărbați: în minerit, siderurgie, construcții de mașini 63. Șomajul îi afectează mai mult pe bărbați 64, mai ales prin restructurarea industriei grele. Femeile muncesc majoritar în servicii (educație, asistență socială, asistență medicală, comerț și turism) și în industria ușoară 65

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
bunăstarea lor. Ajutoarele oferite sunt modeste, punctuale, menite să amelioreze o situație de criză. Pentru acordarea lor, se apelează la filtrarea beneficiarilor prin testarea mijloacelor. Contextele de investigare a nevoilor, acordarea efectivă a suportului public sunt stigmatizante. Serviciile publice sunt preponderent private. De asemenea, statul încurajează asigurările de tip privat (G. Esping-Andersen, 1990)27. În legătură cu egalitatea de șanse, Lohkamp-Himmighofen și Dienel arată că în Europa vestică se poate identifica un model de politici de tip liberal, orientat spre piața muncii 28

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
era considerată o nevoie vitală (Marx), dar și o datorie 36. Deși era garantată egalitatea femeilor cu bărbații privind munca (salarii egale pentru muncă egală, aceleași condiții de muncă etc.), valorizarea socială a muncii lor era totuși diferită. Femeile munceau preponderent în agricultură (simbolul asociat era secera), în timp ce bărbații erau majoritar ocupați cu industria (având drept simbol ciocanul); femeile dominau serviciile (învățământul, comerțul), lucrau în industria ușoară, în timp ce bărbații dominau industria grea. Vladimir Pasti (2003, p. 102) observă că în pofida egalității

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
protecția familiei monoparentale intră, alături de alte aspecte de protecție socială, pe agenda de negociere a României privind aderarea la Uniunea Europeană. Adoptarea unor măsuri de modernizare pare că se face sub presiune externă. Măsurile de politici publice apar, pentru familia monoparentală, preponderent ca măsuri de politici sociale 55. Mai dramatic este că acestea se rezumă doar la sprijinul financiar modest, oferit prin alocația de susținere pentru familia monoparentală. Conservatorismul privind familia este o constantă a mentalității cetățenilor români contemporani. În sondajele de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
socială. Într-o altă dimensiune se înscrie dependența indusă prin mecanisme de factură educativ-culturală. În acest sens, este semnificativă dimensiunea de gen a educației. După modelul tradițional, fetele sunt îmbrăcate în culori deschise (semnificativă este culoarea roz) și se joacă preponderent cu păpuși, băieții poartă haine de culori mai închise (când sunt mici, sunt îmbrăcați deseori în bleu) și preferă să se joace cu mașinuțe și pistoale. Fetelor le sunt întărite comportamentele care denotă sensibilitate, empatie, chiar atenție pentru relațiile armonioase

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
și a valorilor, consecutivă unui proces de negociere personală cu diferite sisteme normative de interdependență și de constrângere socială (R. Doron, F. Parot, 1999, p. 100). Autonomia este circumscrisă, prin opoziție, cu eteronomia, situație când acțiunile sunt determinate de influența preponderentă a factorilor exteriori (după J. Piaget, copilul trece de la o morală eteronomă, când regulile de comportare sunt impuse din afară, de către adulți, la o morală autonomă, ce presupune reciprocitate între indivizi diferiți, dar formal egali). În cazul discuției de față

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
tip de familie se transferă imaginea de neajutorare, de dezorientare 4. Datorită mai cu seamă multitudinii de probleme cărora părintele singur nu le face față (sau le face față cu greu), o astfel de familie este receptată ca fiind orientată preponderent spre prezent. Se presupune că trecutul este adesea o sumă de amintiri amare, fie că e vorba despre divorț, separare sau decesul celuilalt părinte. Proiectarea viitorului este timidă, incertă, ca și cum nu se cunosc și nici nu pot fi anticipate coordonatele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

regiunile, departamentele și comunele) cărora legea descentralizării le conferă responsabilități particulare. La fiecare nivel regăsim un consiliu ales, care desemnează un executiv, care-și împart puterea și responsabilitățile. Pentru a face față propriilor responsabilități, administrațiile locale dispun de resurse proprii, preponderent fiscale, care sunt în progresie constantă. De asemenea, ele primesc dotații bugetare de la nivel central. Relațiile dintre administrațiile locale și cea centrală sunt însă mai numeroase și tot mai mult bazate pe contracte. Prefecții veghează asupra legalității actelor normative emise

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
resursele financiare disponibile și nevoile de finanțare efective. În afara cazurilor extreme, care sunt economiile de piață pure și economiile integral planificate, există mai multe modele mixte, dominate de puterea centrală sau de puterile locale, în care resursele sunt aloca-te preponderent prin sistemul piețelor sau prin intervenția autorităților publice. Ponderea cheltuielilor publice la diferitele niveluri de guvernare ne indică cel mai bine gradul de descentralizare din diferite țări. Desigur, în statele federale această pondere este mai ridicată decît în cele unitare

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
săi, cît și a impactului acestora asupra ansamblului economic național și/sau internațional, asupra bunăstării cetățenilor. Natura tranzacțiilor, luarea deciziilor și alocarea resurselor sunt diferite față de sistemul privat. Economia publică examinează prestațiile sectorului public, ca și diferitele intervenții ale Statului, preponderent financiare, sau reglementări de natură juridică, realizate cu scopul de-clarat de a promova o ameliorare a bunăstării individuale și colective și o mai bună justiție socială. Sunt analizate politicile economice ale autorităților publice, cele redistributive, de stabilizare și stimulare a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
roadele acestor eforturi, vor vota împotriva schimbării. Acesta este un avertisment foarte serios. 2.1.4. Întreprinderile publice 2.1.4.1. Concept. Evoluții Întreprinderea publică are menirea de a furniza bunuri și servicii publice. Sunt în proprietate publică, sau preponderent publică, iar scopul lor nu este maximizarea profitului, ci satisfacerea nevoilor unei comunități, sau îndeplinirea unor obiective naționale (creșterea și dezvoltarea economică, stabilitatea prețurilor, ocuparea mîinii de lucru, echilibrul extern, atenuarea disparităților regionale ș.a.). Nu există, însă, o separație clară

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
liberală declanșată atunci, întreprinderile publice funcționau ca veritabile monopoluri. Ulterior, au început să se vadă mai clar insuficiențele acestora și costurile hipertrofiate antrenate. Tot mai dezechilibrat, bugetul Statului a început să se retragă din economie, reorien-tîndu-se spre activități cu caracter preponderent social, iar întreprinderile au început să fie lăsate în seama pieței. Întreprinderile industriale publice au început să fie separate de întreprinderile de utilități publice. Controlul administrativ asupra prețurilor a început să fie abandonat în majoritatea țărilor, în altele (Mexic, Indonezia

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
sunt în mod necesar în conflict cu cele ale politicilor economice ale Statului sau ale comunităților locale. Apoi, trebuie operată și înțeleasă distincția dintre producerea bunurilor și serviciilor publice, furnizarea acestora și finanțarea lor. Guvernul poate și trebuie să acționeze preponderent prin mijloace indirecte (politici fiscale, monetare, vamale etc.), corectînd imperfecțiunile pieței fără a introduce alte imperfecțiuni, uneori mai grave. În baza acestor considerații, tot mai mult în ultimii ani, guvernele lumii au separat sectorul întreprinderilor de bunuri și servicii publice

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
mașină de tuns iarba pentru utilizarea ei colectivă, vor fi puțini voluntari. Dar de îndată ce unul dintre ei cumpără utilajul, el își descoperă numeroși "prieteni" pregătiți să împrumute aparatul. Se poate constata cum comportamentul pasagerului clandestin trimite la atitudini cu implicații preponderent locale. Nu este vorba numai de a pedepsi lipsa de bun simț a unora. Toate serviciile publice sunt o ocazie de manifestare a acestuia. Așa stau lucrurile în educație, alimentare cu apă, telefonie, tratarea deșeurilor menajere, drumuri, parcuri publice, pompieri

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Se poate spune că nevoile financiare ale administrațiilor locale sunt întotdeauna mai mari decât resursele proprii ale acestora și transferurile de la bugetul central. Pentru România, aceasta a devenit din păcate o regulă. În consecință, adevărata dezbatere politică se duce încă preponderent la nivel național, unde se concentrează și majoritatea resurselor financiare, autoritățile locale aflându-se de facto într-o umilitoare stare de dependență, dezbaterile la nivelul lor fiind mai mult sterile. Astfel, procesul politic și cel de adoptare a deciziilor economice

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
autonomia financiară crește, chiar dacă sistemul mixt de finanțare (transferuri, sub-venții, cote și sume defalcate din diferite venituri ale bugetului de stat plus impozitele și taxele județene și locale) avantajează în continuare bugetul central, prin menținerea unui centralism excesiv prin pîrghii preponderent financiare. Potrivit legii, autoritățile (consiliile) județene și locale au drept atribuții în materie: * Elaborarea, aprobarea și execuția bugetelor locale; * Stabilirea și încasarea impozitelor și taxelor locale; * Stabilirea și urmărirea cheltuielilor publice; * Gestionarea eficientă a bunurilor din proprietatea publică și privată

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]