6,389 matches
-
și inteligenței. Pentru Pessoa, contradicția e o terapeutică a eliberării. Fragmentele se referă la realitățile politice contemporane poetului, la instaurarea dictaturii lui Oliveira Salazar îîn 1932, la aberația bolșevică, persecuția Masoneriei în Portugalia sau la regia tutunului. Sunt tot atâtea pretexte obiective de dezvoltare a unor raționamente analitice foarte subtile ce aduc în discuție principii generale de politică, economie și sociologie. Adevărurile paradoxale ale lui Pessoa țâșnesc din analiza doctrinelor politice fundamentale, din teoria liberalismului și conservatorismului, a teratologiei comuniste, discuție
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
amîndouă consumate în numele aceluiași sentiment. Ca atmosferă, romanul intră în categoria Cronicii unei morți anunțate: aceeași tensiune a inexorabilului, relenti-ul unui deznodămînt anunțat de la bun început, de care fiecare detaliu epic pare să ne depărteze, deși ne aduce mai aproape. Pretextul povestirii, îl anunță Marquez dintru început, este un reportaj comandat de un ziar sud-american în luna octombrie a anului 1949, privitor la golirea criptelor funerare a mănăstirii Santa Clara, pe temelia căreia urma a fi construit un hotel. Sub lespedele
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
Costache Olăreanu Titlul celebrei piese de teatru a lui Calderon de la Barca a servit multor literați și eseiști ca pretext pentru încercările lor de interpretare a sensurilor și avatarurilor existenței umane. Doi învățați de la noi, G. Călinescu, în Impresii asupra literaturii spaniole (1946), și Mircea Eliade, în Oceanografie (1934), s-au ocupat de această inspirată sintagmă, care a avut o
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
--- Stimate domnule Adrian Popescu, din ce cauză credeți că pentru mulți creatori de frumos paradisul este o zonă interzisă, sau o mare pată albă pe harta cunoașterii? Ce reprezintă acesta pentru arta dvs.: un areal poetic (pretext) sau aspirația înaltă a unui credincios practicant? ... Paradisul poate fi o zonă pe care ne-o interzicem singuri, o ignorăm sau o negăm cu bună știință. Există și cazuri, numeroase, când scriitorii se întorc la proiecțiile fericite ale copilăriei lor
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
din regiunea de odinioară" (cu sintagma regretatului Virgil Mazilescu) în prezent, în concretul înconjurător. Sau, mai des, construiesc un spațiu și un timp salvatoare, din mizeria imediatului și din presiunea efemerului. Mai mult decât un areal poetic, altceva decât un pretext literar, Paradisul este chiar aspirația constantă spre acordul deplin cu sinele nostru, depășirea eului trecător, regăsirea unității într-o vreme a fractalilor, așchiilor întregului și a pierderii centrului în lumea noastră agitată și derutată. Cum cred cu tărie în Providență
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
mai fals. El este devalorizat astfel numai ca apărare nevrotică a celui care își refuză trecutul și substanța. La nivelul societății, o astfel de nevroză a reprezentat și cauza întârzierii unei cărți de o asemenea factură. A fost nevoie de pretextul jubiliar pentru ca ea să apară. Emilian M. Dobrescu, Românografia. Bilanț și perspective, Compania, 2000, 251 pag. Țiganii de tranziție O particularizare analitică a cărții prezentate anterior o constituie volumul Țiganii din România. O minoritate în tranziție de Emmanuelle Pons, apărut
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
Un cronicar european O lectură plăcută este și aceea a volumului Polifonii, ce cuprinde o selecție din cronicile publicate în revista România literară, în ultimii ani, de criticul literar Zigu Ornea. Sînt de fapt studii și eseuri care au drept pretext un volum de literatură sau de memorialistică, de exegeză sau de(spre) filosofie etc. Lejeritatea stilului, claritatea argumentelor, firescul evaluării sînt caracteristici cu care cititorii României literare sînt desigur obișnuiți. La fel, construcța cronicii: un înveliș în care este urmărit
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
servite lui Nicetas, căruia Baudolino îi istorisește între timp peripeții ieșite din comun. În paranteză fie spus, catastrofele, incendiile, epidemiile stimulează apetitul narativ (să ne gîndim, de pildă, la Decameronul lui Boccaccio), astfel de situații limită fiind adeseori alese ca pretexte pentru declanșarea resorturilor imaginative. Și tot ceea ce poate constitui pretext pentru punerea în funcțiune a mecanismelor fabulației este tematizat, parodic sau doar cu ironie blîndă, de un prozator hiperlucid, conștient pe deplin de procedeele pe care le folosește. Iar lucrurile
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
ieșite din comun. În paranteză fie spus, catastrofele, incendiile, epidemiile stimulează apetitul narativ (să ne gîndim, de pildă, la Decameronul lui Boccaccio), astfel de situații limită fiind adeseori alese ca pretexte pentru declanșarea resorturilor imaginative. Și tot ceea ce poate constitui pretext pentru punerea în funcțiune a mecanismelor fabulației este tematizat, parodic sau doar cu ironie blîndă, de un prozator hiperlucid, conștient pe deplin de procedeele pe care le folosește. Iar lucrurile nici nu ar putea sta altfel dacă ne gîndim că
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
cultură generală serioasă și cu aceeași seriozitate urmărea să se bucure de abandonul femeilor pe care le dorea cu insistență. Pomenește el în Jurnal și despre anumite încercări de a-și ascuți pana, ca scriitor, dar asta mai mult ca pretext pentru a lua ochii în societate. Cum se spune azi, altele erau prioritățile lui, nu gîndul de a deveni scriitor. I-ar fi plăcut să fie și autor pentru a-și rotunji performanțele sociale. Într-un cuvînt, acest tînăr al
"Curățeniile" lui Stendhal by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15944_a_17269]
-
de unde să știu dacă ceea ce îmi oferă autorul de jurnal sau memorialistul drept relatare adevărată nu e decît o interpretare distorsionată, relatată credibil. Convenția sincerității, care stă la temelia relației clasice între jurnalierul inocent și cititor, a devenit treptat un pretext în înflorirea genului. Îl cred pe cuvînt pe cutare autor de jurnal sau pe cutare autor de memorii contemporan mai mult din cauză că nu mi-a dat motive să-l suspectez pînă acum, dar îmi păstrez o anumită rezervă (aș numi
"Curățeniile" lui Stendhal by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15944_a_17269]
-
redobîndit, cu ajutorul commerage-ului, dreptul de să vorbească despre viața și ocupația cetății, pe care bărbații i le luaseră". Fraza este citată din Jean-Noel Kapferen, autor al unei cărți traduse mai demult și la noi. Istoria uitată, istoria compromisă Recent, sub pretextul unei așa-zise acțiuni gospodărești, un Vasile Gherasim, primar al sectorului 1 al Capitalei, a ordonat ștergerea tuturor inscripțiilor de pe zidurile Universității și ale Facultății de Arhitectură. Datînd în cea mai mare parte din timpul Revoluției și a demonstrației maraton
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15974_a_17299]
-
și o nevoie de comunicare. Pe de altă parte, scriindu-se, de pildă, despre Tudor Vianu, s-a vorbit chiar de parazitismul criticii, tocmai prin aceste detașări academice ale unei critici care rămîne cumva exterioară operei, luîndu-și opera ca un pretext pe corpul căreia speculează. Or, eu am întîlnit, în Paris, în Elveția și în alte locuri, niște oameni pe care i-am simțit mult mai apropiați de operă, oameni care, în frunte cu cei de la școala geneveză, mizau mai degrabă
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
ca o formulă împotriva necazurilor; iar simplificarea nu e numai cunoscuta operație matematică, ci și metaforă a sărăcirii fostei burghezii în anii '50. Lumea se transformă în poveste (o fractură provocată de medic pentru a îndrepta oasele sudate greșit devine pretextul aventurilor lui Peroneu pentru salvarea frumoasei Tibii), sau alunecă în senzorial și fantastic. întîlnirea cu lumea nu corespunde hărților (în sens larg), realitatea văzută capătă caracteristicile ochiului care o privește, plină de mari zone albe, acoperită de poveștile prin care
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
Citite în volum, mult mai mult decît în revistă, aceste texte își arată dintr-o dată fața lor jurnalistică, în timp ce, apărute în săptămînal, ce ieșea în evidență era tocmai deosebirea de stilul ziaristic, carcasa stilistică sub care se ascundea faptul cotidian, pretextul. Pentru că ne așteptăm la literatură, vom fi surprinși de cît de ziaristice sînt în fond aceste tablete atît de baroc alambicate. Se înțelege că nu e vorba de un jurnalism informativ, nici vorbă, ci doar de un anumit tip de
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
spunem proze, temele obsesive ale societății românești din acești ani: disprețul demnitarului față de omul de rînd, frauda generalizată, comicăria unor gesturi electorale (călugărul Vasile), maimuțăreala tragi-comică a unei lumi noi văzute cu amară ironie. Pentru a detecta însă astfel de pretexte, trebuie săpat adînc în pădurea de simboluri, trebuie trecut dincolo de scutul stilistic la care Constantin Țoiu nu renunță niciodată. E bine, e rău? Depinde de gust și de cîtă răbdare dispui, ca cititor. Un procedeu universal, pe care l-am
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
fiecare gest al bătrînului reîntors în România în anii '90. în primul capitol al cărții de acum, autorul dialoghează permanent cu un Sache, jurist în perioada interbelică și observator al grozăviilor tranziției de azi. Procedeul e atît de literar, iar pretextele reale atît de estompate, încît avem impresia că toate aceste tablete nu sînt decît exerciții stilistice ale unui romancier în vacanță. Nu vom întîlni decît foarte rar concretețea revendicativă a pseudo-dialogurilor argheziene din Bilete de papagal, deși o paralelă s-
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
ideea de dumnezeire și divinitate. Nu crede nimeni în Dumnezeu, cugeta autorul nostru, decît pentru a evita monologul chinuitor al singurătății. Ne-am putea adresa altcuiva? El pare bucuros de orice dialog și nu se supără că l-am ales pretext teatral al mîhnirilor solitare... Marele noroc al lui Isus este că a murit tînăr. De trăia vreo șaizeci de ani, în locul crucii scria memorii. Și astăzi suflam praful de pe un fiu al lui Dumnezeu fără noroc. Cea mai compromisă persoană
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
însă deservicii receptării specializate. Cărțile sale din ultimul timp sînt mai mult prilej pentru noi articole "la stemă", pentru noi treceri în revistă a unei biografii exemplare etc. Despre best-seller-urile sale nu se vorbește decît pe ocolite, cărțile devin un pretext. Or, acest autor reprezintă un caz extrem de interesant - el a reușit printr-un discurs cultural aparte să ajungă la inima unui număr important de cititori și, mai ales, să conserve tipul de cititor specific perioadei de dinainte de '89. Dacă răsfoim
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
fire" noi în interpretarea unui autor care merită mult mai multă atenție decît i se acordă, în general. Monica Spiridon - Ștefan Bănulescu (monografie), Editura Aula, Colecția �Canon", 2000, 20. 000 lei. Steagul sus! "Partea nevăzută a lucrurilor" nu constituie un pretext literar pentru autoarea cărții despre care vom vorbi în continuare. Maria Frunzetti - Mia, ca personaj al propriilor amintiri - , talentată pianistă și, din 1965, cadru universitar la Conservatorul bucureștean, e o femeie care a crezut toată viața într-un echilibru subtil
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
românesc, aș spune mai degrabă că sîntem în fața unei cărți care își devansează ca mentalitate cititorul real. Asta nu înseamnă că e vorba despre o carte aseptică, Andrei Oișteanu nu scrie punînd în paranteză istoria, dar nici nu face vreodată pretext din ea, așa cum imagologia nu devine niciodată mod de întrebuințare pentru un destin etnic special. La noi imagologie își închipuie că face multă lume, pentru că numele disciplinei sună bine și domeniul abundă în licențe și doctorate care vor cu orice
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
unui titlu important în bibliografia fenomenului, adăugat la celelalte, nu foarte numeroase, apărute pînă acum. Elementele de iudaitate nu sînt în nici un caz căutate cu orice preț, cititorul poate avea impresia că originea etnică a scriitorilor discutați e doar un pretext pentru a-i aduce împreună pe faimoșii noștri avangardiști. Andrei Oișteanu, Imaginea evreului în cultura română, Ed. Humanitas 2001, 420 pag., f.p. Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcare de avangardă românească, Ed. Hasefer 2001, 202 pag., f.p.
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
în aplicare un plan, încât un asemenea regizor, excelent de altfel, cum mi se părea a fi Liviu Ciulei, semăna cu acei oameni de teatru care se considerau adevărații 'autori' ai pieselor, Shakespeare, de exemplu, devenind pentru ei un simplu pretext. Cam așa mi se părea mie a fi fost Ciulei, repet, un foarte bun regizor. Așa că, propunându-mi-se rolul acela, mie, care, ca prozator începător aveam ambiția să scriu eu roluri, și nu să le joc pe-ale altora
Ens generalissimum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15610_a_16935]
-
49 de titluri înscrise la secțiunea competitivă ca filme de animație sau experimentale sînt greu de apreciat global dat fiind caracterul lor eteroclit. Salutară este prezența studenților de la Arte care-și încep demersul dintr-o altă direcție, plastică sau muzicală, pretext fiindu-le Magritte sau Vivaldi etc. Demnă de semnalat însă la final este o afirmație temerară făcută de către Daniel Constantinescu, student de la Universitatea de Arte din București - pe care îmi permit să o retranscriu din cauza unor neglijențe de redactare: "Computerul
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
sărutul din vîrful buzelor, protocolar și fără implicații. Sînt voci care susțin teoria crizei regiei. Pe de altă parte, s-a creat destul de subtil un fel de embargou care îi ține departe de teatre pe unii dintre regizorii importanți sub pretextul sumelor mari pe care le solicită pentru o montare. E adevărat însă și că unii dintre regizorii-vrăjitori își fac vrăjile în gînd. S-a născut un cerc vicios, periculos, ale cărui efecte nu întîrzie să se înfățișeze în fondul și
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]