558 matches
-
mă pot împiedica să nu-mi spun: de data asta va fi altfel. Va începe să se miște ceva. Voi lucra, voi iniția proiecte. Ceva se va schimba în viața mea în această toamnă, pe care o simt ca o prevestire. Poate vor apărea câteva cărți extraordinare, din cele care justifică o literatură. Poate câțiva oameni vor căpăta autoritate și-și vor putea face datoria. Poate criza va trece, poate a și trecut. 164 Imperiul și anarhia Aproape de fiecare dată-n
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Pazi, studentă extrem de cultă, cu cea mai solidă educație moral-religioasă, se Încrede În capacitatea divinatorie a naturii, dar, cum vom vedea, nu și În cea a unei chivuțe. Cel puțin, În ziua ghicitului că, apoi, În cursul detenției, va acredita prevestirile țigăncii, văzând că ele se confirmă În totalitate. Arestarea Voiserăm să intitulăm „Hăituiala” această parte a comentariului nostru literar, Însă cumpănind, apoi, credeam că se cuvine să respectăm titlul preferat de autoare pentru acest capitol al cărții, căci termenul „Arestarea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
și al istoriei. Rămânând la sensul profetic al frazei, opinăm că afirmarea ambelor posibilități nu poate fi o reală prorocire. Este la fel cum ar zice un meteorolog: „Mâine va ploua sau nu va ploua”. Ca să fi fost corect formulată, prevestirea trebuia să afirme doar una dintre cele două posibilități contrare: fie „Secolul al XXI-lea va fi religios”, fie „Secolul al XXI-lea nu va fi deloc pentru că istoria se va termina În anul 2000”. Dacă stupida profeție, la care
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
lui. Într-o seară de august, când sub cortul circului Vittorio se îngrămădiseră spectatori mai mulți ca oricând, pe pielea bunicului apărură, în mijlocul unei jungle de tatuaje frenetice, trei litere, bătute parcă în safire: REM. Pe tot pieptul, ca o prevestire. Soile, bunică-mea, care-o născuse deja pe mama în 1921 și o lăsase la Chirnogi, la văduva lui Marcos, urmărind cu degetul conturul fermecat al celor trei litere, începu să râdă și să plângă, să țipe și să se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lemn și completată de coarde, are aspectul unui marș de copii. După câteva alternări de accente, care duc la acorduri puternice, începe dezvol tarea. Tema I răsună în minor; energia ei pare încătușată acum, dar tinde să se afirme. Este prevestirea înfruntării eroice, a ciocnirilor de forțe, care, va fi zugrăvită mai târziu cu atâta patos în cea de a treia simfonie. Cu tot suflul primăvăratec al temei II, care este și ea supusă prelucrării, dezvol tarea păstrează un caracter încordat
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
de artiști. Georgeta se căi că venise, după atâta interogatoriu, deși o ciudată mulțumire o cuprindea să se vadă luată în serios, îmbrățișată într-o familie, sărutată pe obraz. Juca o piesă inedită. Titi zise cu posomorârea aceea care era prevestirea unei încăpățînări de bou și pe care Aglae o cunoștea așa de bine: - Mamă, eu vreau s-o iau pe domnișoara Georgeta. - Dragă, zise Aglae, nu eu mă mărit, el se însoară. Îi placi,treaba lui. Să fiți fericiți, asta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
printre case, printre copaci. Se uită mult de tot la soare și Închise ochii... Se uită mult de tot la soare și Închise ochii... În ultima vreme Arminda credea din tot sufletul În miracole și asta era fără Îndoială o prevestire. Cum avea mult de călcat, se Întoarse la scîndură și Întinse prima cămașă. Trebuia să fie foarte atentă la inițialele brodate ale conașului. MÎinile Îi erau foarte curate. Începu să calce, să simtă În corp căldura pe care o răspîndea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
elemente din surse secundare, căci dramaturgul român împrumută de la Sofocle personajul surorii Electrei, blajina Chrysotemis (Electra), iar de la Euripide scena sacrificării Ifigeniei (Ifigenia în Aulida), substituirea adevăratei Elena cu o umbră care l-a însoțit pe Paris la Troia (Elena), prevestirile funebre ale Kasandrei, roaba troiană îndrăgită de Agamemnon (Troienele), personajul țăranului ales de Clitemnestra drept soț al Electrei, ca și subterfugiul tinerei de a-și înștiința mama că a născut, pentru a o atrage în cursă (Electra). Desigur, complicarea excesivă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să cadă lângă fată o creangă ruptă din pom, gest care poate fi interpretat drept mărturie a sentimentelor lui secrete, însă prințesa observă că floarea în țernă s-a îngropat (II 1). Fiica lui Priam are viziuni cumplite și rostește prevestiri sumbre : sufletul se zbate în luptă cu vedenii/ Ce nu sunt de aice, ci vin din fund de-adânc/ [...] Toți veți avea/ Săgeți din cer în trupul vostru. Însoțitoarea Medonta crede că astfel de imagini vor dispărea când fata va
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dovadă de trufie (nu mai fi semeață), de incapacitate de a comunica (vorbește-o limbă necunoscută și barbară) sau de pierdere a rațiunii ( Desigur c-a înnebunit și că-și ascultă mintea rătăcită). Corifeul nu vrea să plece urechea la prevestiri : faima ta de ghicitoare o cunoaștem, dar nu avem aici nevoie de profeți. El nu înțelege tâlcul aluziilor Casandrei la crimele Atrizilor (după enigme, ai rostit oracole cețoase ; mă simt neputincios), sesizând doar tonalitatea lor sumbră (vorbele acestea menesc nenorocire
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
competența : Cumva sunt doar o guralivă care bate pe la porți, făcând preziceri mincinoase ? Mărturisește, jură-te că nu ai auzit niciun cuvânt despre păcatele străvechi ale acestei case ! Apoi, își amintește că Apolo a pedepsit-o să-i fie respinse prevestirile : A trebuit s-aud că mi se spune „haimanaua”, ca unei ghicitoare de răspântii, ca unei biete cerșetoare hămesite. Ea se resemnează cu lipsa de ecou a cuvintelor sale : De-mi dați sau nu crezare, mi-e totuna. Ceea ce trebuie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ieși din răvășire doar spre a arăta compatrioților că Troia este mai fericită decât Grecia învingătoare în război : ca să pot susține asta, deși eu sunt cu totul în puterea zeului, am să mă smulg din plasa nebuniei. Talthybios nu sancționează prevestirile fetei despre sfârșitul lui Aga memnon numai fiindcă o crede nebună : De nu ți-ar fi stârnit Apollon însuși rătăcirea minții, tu n-ai scăpa nepedepsită pentru menirile de rău cu care împovărezi plecarea căpeteniilor mele din această țară [...] feciorul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
trebui să fie prilej de veselie o dată ce vestește sărbătoarea nunții. Cu toate acestea, o presimțire întunecată umbrește momentul festiv, iar Priam, Hecuba și Andromaca sunt neliniștiți de dorul de luptă al lui Hector : parcă pe toți apasă o frică, o prevestire (III 1). Încrezător în această pace sfântă a zeilor din ceruri, preotul cetății le reamintește troienilor interdicția de a cerceta misterele lumii : este poruncă a nu se mai vorbi/ De lucruri tăinuite, ce țin de nchipuire (III 1). Toți știu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ceruri, preotul cetății le reamintește troienilor interdicția de a cerceta misterele lumii : este poruncă a nu se mai vorbi/ De lucruri tăinuite, ce țin de nchipuire (III 1). Toți știu însă că fiica lui Priam încalcă legea tăcerii și rostește prevestiri sumbre : Femeia ce nu-i a nimănui,/ Aceea care respinge orice gând de iubire,/ Aceea care-și mănâncă zilele profețind,/ Aceea care nici astăzi să iasă n-are voie,/ Când ochii sunt osândă, și gura ei băstăm (III 1). Preotul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
limpede, mai luminoasă ca aerul delphic, dar peste atelajul tras de un leu și un mistreț al pretendentului ei flutura umbra fatalității (I, p. 189). O dată săvârșită însoțirea, iubirea reginei scânteie ca un chivot (I, p. 188). Apăsat de umbra prevestirii fatidice, Admetos rătăcește prin pădurile negre în încercarea de a înlătura sentința și se confruntă cu îngerul morții într-o noapte mult mai neagră decât noaptea (I, p. 190). El își recapătă speranța când își regăsește lira ce strălucește misterios
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sfârși sărmana, viață-a mea !/ Acei cari m-au primit, belșug ei vor avea ;/ Năpaste vor cădea pe cei ce m-au gonit. După moarte, damnatului Oedip îi este dat să ocrotească acea cetate care îi va găzdui mormântul. Aflarea prevestirii determină tentativa interesată a cumnatului Creon, respectiv a fiului Polinike, de a-l atrage de partea lor, încercări zădărnicite de fiecare dată de ranchiuna tenace a lui Oedip împotriva rudelor trădătoare : urgisitul teban preferă să-și ofere protecția primitoarei Atena
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vedere, independența înseamnă detașarea de orice legături sociale, căci liberi nu pot fi decât cei care nu sunt nici stăpâni, nici sclavi, nici ... prieteni, iar aceste considerații îi atrag din partea partenerului de dialog reproșul că este rău și orgolios, precum și prevestirea că va fi ajunge să fie ocolit de toți oamenii (p. 115). Când o femeie acceptă să-i ofere un pat pentru câteva nopți, Diogene intuiește primejdia ca potențiala gazdă să dorească în fapt o legătură afectivă. El se grăbește
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
inițiative regale menite să îngrădească libertatea supușilor. În dialogul celor de pe scenă sunt inserate firesc date din cronica liviană, de la desființarea Adunării poporului și închiderea senatului (I 49) la aducerea prorocilor etrusci (I 56) ca să bage spaima în oameni cu prevestirile lor (I, p. 25). Prezența unui orfan neștiutor, cu caș la gură (I, p. 21), furnizează pretextul dramatic pentru istorisirea unor întâmplări mai mult sau mai puțin recente. Cei din jur, cu conștiința încărcată de faptul că au asistat în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
momentele anchetei întreprinse de protagonist spre a-și izbăvi cetatea lovită de ciumă prin deconspirarea celui care l-a ucis pe fostul rege Laios. După modelul antic, piesa modernă dezvăluie treptat adevărul că, în pofida eforturilor lui de a scăpa de prevestirea că va deveni paricid și incestuos, Oedip și-a omorât tatăl fără a-i cunoaște identitatea. Personajele scriitorului român folosesc adesea argumente similare celor întrebuințate de eroii lui Sofocle. În ambele piese, Oedip îl acuză pe Creon că uneltește cu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
puteri ? - Oedip Rege ; Aș fi nebun să-mi iau povara/ și grijile unui rege, când alături/ de tine și Iocasta am puteri/ regești, dar fără tulburarea/ ce-i dată unui rege - Oedip, scena 8). Tot astfel, Iocasta se îndoiește de prevestirile care au anunțat că Laios va fi ucis de fiul lui și se bucură când acestea par a fi contrazise (O, unde-mi sunteți voi, oracole zeiești ?/ De teamă că-și va omorî pe tatăl său,/ Oedip s-a surghiunit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
care sunt înghițite de alte imagini fără sens (III, p. 92). De când privește fix ecranul, Oedip a descoperit doar că sunt cu toții niște criminali (III, p. 92). Ignorată de cei din jur, Pythia caută să atragă atenția cu o nouă prevestire însoțită de gesturi oraculare grotești (III, p. 96). De data aceasta, cuvintele ei reiau aproape întocmai o profeție antică rostită la Delphi, îndemnul adresat atenienilor de a-și părăsi orașul în fața invaziei persane, sfat reprodus de Herodot în Istorii, VII
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
viitorul redeșteptându-i conștiința (p. 168). Puterea de anticipare, lăsată în umbră de mitografi, definește personajul eschilian. Tragicul se naște din întâlnirea cu destinul survenită când eroul își împlântă privirea limpede a cugetului în bezna nepătrunsă a soartei (p. 170). Prevestirea viitorului lui Io anunță scena în care Prometeu îl înfruntă pe Hermes, trimis de Zeus să-i smulgă taina cu privire la fiul lui Thetis menit să fie mai puternic decât tatăl său. Bizuindu-se pe forța cugetului, eroul opune absolutei voinței
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-i spune ceva blând și încurajator se ascundea multă cruzime, lucru de care generăleasa nu-și dăduse seama. În invitația de a veni „ca și altădată“ și în cuvintele „al meu, cel puțin“ se făcuse iarăși auzită un fel de prevestire. Prințul începu să și-o amintească pe Aglaia, care îi zâmbise minunat la intrare și la despărțire, dar nu-i spusese nici un cuvânt, nici măcar atunci când ceilalți îl încredințau de prietenia lor, deși îl privise insistent de vreo două ori. Chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu se moare, ci se dă ortul popii, ceea ce implică o măsură a culpabilității și slăbiciunii morale sau, mai precis, de a lăsa lucrurile să te depășească) membrii se adună și beau mai mult ca de obicei, enumerând semnele și prevestirile de rău care au precedat această ultimă știre rea, precum și lucrurile pe care decedatul ar fi trebuit să le facă pentru a rămâne în viață. Dacă ar fi luat mai multă chinină sau s-ar fi îngrijit mai bine, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de încet, parcă odaia ar fi fost plină de vrăjmași la pândă. ― Ei, cine știe ce fleacuri, mormăi Apostol cu glas indiferent, gătindu-se de drum. Apoi, după ce își puse casca, merse lângă ea, tulburat și el acuma, simțind în suflet o prevestire grea. Vru să-și ascundă însă neliniștea și bolborosi: ― Ilona... la revedere!... N-ai nici o grijă... Spune-i și tatălui tău... Adică... da... el e chiar în Făget, da... Am să-i spun eu... Fii liniștită, micuțo... liniștită!... ― Ia seama
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]