8,177 matches
-
factură programatică, ale acestei elementarități în cod, de pildă, simbolist, cum se întâmplă în mult citata Seară la Miorcani (din Eternități de-o clipă), unde notează "o modalitate ordonată, planificată, de a dezvolta o intuiție într-un lanț de imagini previzibile", observată și de Tudor Vianu, care remarcase "tipul de invenție logică", propriu poetului. În acest capitol, Alexandru Cistelecan pune multă abilitate și finețe în demonstrarea preeminenței imaginarului acvatic și în subteranele viziunii tânărului Ion Pillat, la care notează "oceanificarea cosmosului
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
sărutai se făcea miercuri în fiecare vineri;/ numai în brațele tale era tot timpul joi" (Zilele trupului). Iulian Tănase nu rezistă tentației de a strecura în poeme umorul fin à la Cațavencu, unde de altfel este și jurnalist, dar, ușor previzibile și lipsite de "feeling", acestea nu sunt chiar cele mai atrăgătoare din volum: "Ministerul Voluptății. Agenția Națională a Ființei. Departamentul dragostei la prima vedere. Departamentul Eutanasiei. Ministerul Prozei scurte etc." (Guvernul perfect). De altfel, umorul, elementele intertextuale ("dragostea s-a
Poeme pentru orice ocazie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16553_a_17878]
-
Valeria Guțu Romalo În vîltoarea comentariilor postelectorale consacrate interpretării și explicării rezultatelor, mai mult sau mai puțin previzibile, dar totuși neașteptate, s-a invocat, printre multe alte motivații, și stilul, particularitățile de prezentare a discursului electoral. Evaluarea stilistică a prestației electorale a fost formulată de unul dintre analiști sub forma opoziției dintre 'limbajul lemnos' și cel 'viu', iar
"LIMBAJ LEMNOS" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16551_a_17876]
-
generalizată a regimului totalitar și soluția cealaltă, a emigrării, asumarea condiției de "exilat" cu toate neajunsurile pe care le implică, la rîndul ei. Paradoxul constă însă în faptul că, dacă în primul caz, personalitatea individului este alterată de mecanismele, destul de previzibile, ale instinctelor de conservare sau ale oportunismului, pervertirea conducînd, în ultimă instanță, la pierderea coerenței personalității, în cel de-al doilea, garanția păstrării unui eu unitar este amenințată de simpla uitare. Din această perspectivă, romanul lui Milosz reprezintă un exercițiu
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
umoristice și scriitorilor satirici (de Constantă Trifu, Virgiliu Ene, Livia Grămadă ș.a.) vizează cu precădere aspectele tematice ale domeniului, nu strategiile de limbaj. Contactul cu textele umoristice necanonizate rămîne totuși destul de dezamăgitor pentru cercetător: nu numai din punctul de vedere (previzibil) al valorii lor artistice, dar chiar din cel al limbajului. S-ar părea că în Nichipercea, de pildă, revista al carui prim număr apare în 1859, oralitatea contemporană nu a pătruns într-un mod similar celui în care intră azi
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
așa să fie? Este greu de priceput autoritatea pe care o are, în cultura română, acest "optzecism", cu oarece trenă "nouăzecistă". La drept vorbind, mare lucru, până acum, nu a dat. Literatura postmodernistă este, cu vagi excepții, o literatură destul de previzibilă și căznită, o literatură de plantație. Creditul enorm de care se bucură nu vine însă din "opere" (poate că de aceea termenul le este atât de antipatic), ci din faptul că ideea de "generație" este intens mitologizată. Să ne aducem
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
traseele de manifestare. Suprafața pînzei, culoarea și tușa sunt singurele sale realități certe într-o lume cu forme amăgitoare și, totodată, singurele instrumente cu ajutorul cărora artistul caută comunicarea, o provoacă, dar, în același timp, o și subminează pe coordonatele ei previzibile. Pentru el limbajul picturii iese de sub regimul, dar și de sub controlul, imaginii constituite și, în consecință, materia cromatică, fragilitatea sau amploarea gestului, suprafața și configurația pînzei rămîn singurele elemente purtătoare de informație și de sens. Corneliu Vasilescu se autoplasează într-
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
planuri. Povestea tinerei newyorkeze Lily Bart - inteligentă, ambițioasă, orgolioasă, independentă, dar săracă - nu e foarte originală și nici neașteptată. Distrugerea ei de către o lume - înalta societate newyorkeză de început de secol - pe care a vrut să o cucerească e, oarecum, previzibilă. Într-un fel, Lily se aseamănă foarte mult cu o altă rebelă creată de Edith Wharton - contesa Ellen Olenska - cea din romanul "Vârsta inocenței" (adus pe ecran, într-un film de factură viscontiană, de Martin Scorsese). Destinul său este însă
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
Ion Simuț Lumea lui Creangă și a lui Coșbuc este din ce în ce mai greu regăsibilă pe măsură ce ne îndepărtăm de ea și are din ce în ce mai puțini adepți printre cititorii epocii noastre. E un proces previzibil de muzeificare, de trecere într-o zonă pasivă din rândul valorilor în circulație. Posteritatea lor a atins timpul cel mai fast, punctul de vârf al reconsiderării, cam prin anii ´60. Euforia unei societăți închise, bazată pe identitatea ei arhaică, atunci
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
din copilărie și rivalul lui Mayol în arta scufundării. El e cel care încearcă să-l aducă și cu picioarele pe pământ. Mai există și Joanna (Rosanna Arquette), personaj cu care scenariștii au fost destul de zgârciți. Dilema ei e una previzibilă: e incitată de exotismul lui Jacques, dar nu poate trăi cu el din cauza acestui exotism. Rezolvarea conflictului e mereu în mâinile protagonistului: ce va alege, amorul terestru sau cel acvatic? Acestui film i s-a reproșat scenariul, destul de neîndemânatic. Dar
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
a se ocupa de opoziția (neutralizată prin demonstrație) dintre judecarea prin înseriere și cea prin particularizare. E, de fapt, formulată elegant, tot o problemă de gen proxim și diferență specifică. Dintre ele, care precumpănește în critică? Mircea Martin alege, întrucîtva previzibil, echilibrul. Trecuți prin "polarizorul" propriei metode, criticii francezi, de la Sainte-Beuve și Brunetičre la Picon sau Starobinski devin, la rîndu-le, exemple de lesnicioasă potrivire, cu o virtuozitate care anunță grația, în niște tipare. Sigur că nu seamănă, nici în stil, nici
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
un exemplu convingător că orizontul plasticii transilvane are un metabolism propriu. Că marile sale argumente sînt trăirea intensă, dezavuarea subtilităților de recuzită, priza puternică la materie și o anumită violență a expresiei. Faptele n-au evoluat, însă, tocmai atît de previzibil. Și asta pentru că Gheorghe Ilea, cu toată izolarea sa, nu este în nici un fel pictorul tradițional, scufundat definitiv în lumea tabloului și, prin consecință, lesne de urmărit, uneori chiar anticipîndu-i mișcările. In absolut, el nici nu este un pictor în
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
înseamnă medicină în Ro în acest moment" (p3.cmb.ro); "noi ăștia de prin Ro" (amsterdam.nettime.org) etc.; mai rar pare să aibă valoarea adjectivului român, românesc: "degeaba aș apela la statul ro ". Formă apare cu toate oscilațiile grafice previzibile (RO, Ro, ro). De sursa clar orală sînt trunchierile numelor de persoana (prenume și nume de familie), despre care am scris de mai multe ori (singură noutate notabilă ar putea fi succesul de care s-a bucurat formă Băse în
Abrev în RO by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11908_a_13233]
-
și aruncând cu promisiuni abracadabrante, ți-ai tăiat craca de sub picioare. În mod evident, Vadim nu are nici abilitatea lui Voiculescu, și nici mijloacele financiare (cel puțin la mijlocul anilor nouăzeci) ale lui Sârbu. Această situație obiectivă se va răsfrânge în previzibila calitate proastă a emisiunilor, în subdotarea tehnică și în tot ce decurge din lipsa de profesionalism. Important, însă, e ce se va întâmpla cu voturile ex-PRM-ului. În ce direcție se vor scurge ele? Cine va beneficia de pe urma prăbușirii de imagine
Lumea după Vadim by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11895_a_13220]
-
făptura ei nu poate trezi simțurile mult prea tocite ale savantului său soț, Angela este pe punctul de a se arunca în brațele virilului Dick, privit ca o promisiune a trezirii la viață. Adulterul femeii devine aproape inevitabil. El este previzibil încă de la primele rînduri ale povestirii, plutește în aer, devine un soi de destin căruia nu i te poți opune. Dar pentru că fericirea nu este posibilă, femeia se vede în final refuzată de cel căruia se hotărîse să îi cedeze
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
publicații (vezi "Lamura"), dar pentru centenara "Ramuri", care se bucură de recunoaștere în lumea intelectuală - nu. Sau nu se știe cum? Probabil și asta. Am avut prilejul să fac parte efemer din comisia care a stabilit subvențiile acordate revistelor culturale. Previzibil, Ministerul Culturii a fost sufocat de cereri, de "proiecte" (ghilimelele țin să sublinieze că destule proiecte nu erau proiecte...). Calea aleasă în fața acestei avalanșe a fost să se dea tuturor puțin (neîndestulător). Or, mie firesc, logic mi se pare să
Revistele literare by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/11966_a_13291]
-
dinainte convenită: "Această grupare își apără, manevrează și stimulează simpatizanții prin intermediul revistei ŤRomânia literarăťdin al cărui amvon (sic!) se tămâiază reciproc, asigurându-se unul pe altul de nesfârșita lor generozitate". Până la urmă, participanții la întâlnirea cu Ceaușescu devin repetitivi și previzibili. M. Ungheanu face conexiunile de rigoare între inadeziunea la protocronism și politica ŤEuropei libereť, Iulian Neacșu este total confuz, D. Bălăeț îi raportează secretarului general că în toate cărțile sale (ale lui Bălăeț!) a servit politica partidului și că îl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
vîrf, ale "noilor", ușile (forțate sau nu...) prin care un poet ajunge în literatura "de top". Ceea ce nu înseamnă, însă, că nu îi "pricepe" sintetic, uniți de tot felul de "legături", atinși de o anume "patologie" pînă la un punct previzibilă. Al doilea lucru este critica de vorbe mari. Nu este, Al. Cistelecan, un cronicar care să se teamă de cuvinte. Nici o clipă. O "reabilitare" a poeziei este, independent de limbajul (critic) ales pentru ea, o întreprindere delicată. A "glosa", în
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
și ale limbajului tinerilor, de "deformare" a limbii standard, de alterare a structurilor comune prin devieri care devin marcă de recunoaștere a grupului, a generației etc. Schimbarea prepoziției e un mijloc economic și eficient de a vorbi altfel. Cu riscul previzibil ca această modificare să devină banală și să le pară unora singura posibilitate de expresie.
"Pe" familiar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11955_a_13280]
-
meschine, dar intense, privind catastrofa spre care se îndreaptă PSD-ul. Probabil că în cele din urmă miezul tare va găsi un modus vivendi între diversele facțiuni, personaje și interese. Iliescu și Năstase vor asigura, aproape sigur, conducerea partidului, dar previzibila sintagmă "am ieșit întăriți din confruntare" nu va avea nici o acoperire. De ce? Pentru că pentru prima oară în ultimii cincisprezece ani partidul-cu-veleități-de-stat e o entitate fără consistență. PSD-ul putea acționa monolitic doar atâta vreme cât deciziile de la vârf aveau acoperire în avantajele
Rebelii de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11944_a_13269]
-
forță neîntrebuințată momentan în preocupări mai esențiale." Scos din context, desigur, pasajul citat ar putea să stârnească suspiciunea că până și criticul de la Sburătorul - model de civilitate și toleranță - s-a lăsat ademenit de mecanica mai mult sau mai puțin previzibilă a gândirii elitist-machiste. Însă autoarea se grăbește să ne dea lămuriri asupra contextului: avem de-a face cu replica adresată unei tinere doamne, care îi declarase "cam ritos" că literatura este pentru ea "un imperativ al existenței". Altminteri, Lovinescu, se
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]
-
multă vreme într-o izolare autoimpusă, poate spre a-și apăra mai bine patrimoniul complex al amintirilor, judecata nealterată și marile vecinătăți ale artei noastre moderne - de la Tonitza la Țuculescu -, pictorița Eugenia Iftodi a ieșit pe nesimțite atît din spațiul previzibil și determinat al marii aglomerări urbane, cît și din timpul imediat al istoriei mici. Deși generația mijlocie și cea tînără n-o mai cunosc deloc, sau o cunosc extrem de vag, mai curînd prin cartea pe care a scris-o acum
Un leac împotriva uitării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11984_a_13309]
-
prin farmec". Opera lui Petru Dumitriu tinde, în mod natural și în bună măsură explicabil, să fie redusă sau simplificată păgubitor la Cronică de familie, întocmai cum opera lui Marin Preda tinde să fie reprezentată numai de Moromeții. Oricât de previzibil și uneori chiar îndreptățit pentru cititorul comun ar fi acest reducționism sever, el trebuie contracarat. Volumul al treilea are 1786 de pagini de proză, peste o sută de pagini cu note și comentarii (p. 1789-1898), iar în anexe (p. 1901-1941
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
baza alternanței și osmozei de imagini plastice, evocări și reflecții, un univers poetic care se articulează și capătă sens pe "spirala timpului", unde se reunesc un "odinioară" mitic al originilor, un "ieri" al strămoșilor, un "astăzi" deziluzionant și un viitor previzibil, al eului emitent, într-un mod care permite transgresiuni temporale (lunecări, suprapuneri, alternări), cuprinderea eternității și a intemporalității. În volumele de poeme, Julio Llamazares inaugura un univers liric și un ton poetic ale căror particularități aveau să devină constante ale
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
memorabil) se impune ca un roman de idei, elaborat cu talent, cu fină intuiție a psihologiei de adâncime, lucrat cu mult și inspirat meșteșug (autoarea este un reputat cadru didactic la Filologia timișoreană), un roman ce utilizează jocul imprevizibil, ori previzibil, al semnelor nu ca scop în sine, ci ca un mijloc, privilegiat, de acces la ființă. Întreaga desfășurare a evenimentelor(fabula) este determinată și dominată de trei entități, de trei stihii tutelare, care țin, implacabil, în chingile lor, destinele eroilor
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]